NASA califică momentul drept `un salt uriaș pentru știința solară”. „Așa cum aterizarea pe Lună a permis oamenilor de știință să înțeleagă cum s-a format, atingerea materialului din care este făcut Soarele îi va ajuta pe oamenii de știință să descopere informații critice despre cea mai apropiată stea a noastră și influența acesteia asupra sistemului solar.

Nu numai că ne oferă o perspectivă mai profundă asupra evoluției Soarelui nostru și a impactului acestuia asupra sistemului nostru solar, dar tot ceea ce aflăm despre propria noastră stea, ne învață și mai multe despre stelele din restul universului” a spus Thomas Zurbuchen, administratorul asociat al Direcției de Misiuni Științifice de la sediul NASA din Washington.

La rândul său, fizicianul român Cristian Presură a spus că: „În imaginea de mai jos vedem niște linii albe care sunt probabil dâre lăsate de particule accelerate de câmpul magnetic al Soarelui. Pe baza acestor imagini și a altor măsuratori, NASA încearcă să explice pe deplin enigma temperaturii mari în coroana solară, care atinge un milion de grade, deși la suprafața Soarelui sunt doar 6 000 de grade Celsius.

Se știe că această temperatură ridicată este provocată de câmpul magnetic al furtunilor solare, care accelerează particulelele ionizate, însă nu e pe deplin explicat mecanismul.

Parker se află în zona în care o parte dintre particule sunt întoarse către Soare, de aceea se consideră că sonda a intrat în atmosfera Soarelui (marginea ei fiind definită ca locul în care câmpul magnetic este mai slab, permițând particulelor să se îndrepte spre Pământ sub formă vântului solar).

Un lucru interesant este că sondă Parker este cea mai rapidă sondă spațială, atingând viteze de aproape 200 de kilometri pe secundă, de zece ori mai mari decât viteze obișnuite ale sondelor spațiale (și aproape 0,06% din viteză luminii).

Dacă va întrebați de ce sonda rezistă la temperaturile de un milion de grade de acolo, sunt două motive: fizic și tehnologic. În primul rând, temperatura din coroana Soarelui este mare, dar densitatea gazului din jur este mică (suntem în vidul cosmic „contaminat” de vântul solar).

De aceea avem un transfer mai mic de căldură. În al doilea rând, sonda e construită dintr-un stat termic special la care se adaugă un mecanism activ de răcire” a scris Cristian Presură, care a postat și fotografiile pe pagina sa.

Preluat de la: diez.md