Anastasia Suleimanova este o ceramistă talentată și promițătoare, iar lucrările ei sunt atât de vorbitoare, încât ar fi suficient să te uiți la ele ca să înțelegi mai multe despre Anastasia. Și totuși, ne-am propus să-i aflăm povestea, așa încât să vă facem cunoștință cu încă un om talentat din orașul nostru.

Anastasia

În timp ce discutam cu Anastasia, am fost curioși să aflăm prin ce a atras-o arta ceramică și când a decis să îmbrățișeze acest domeniu al artei.

„Arta și creativitatea sunt cele mai naturale stări ale oricărui om, pentru că sunt convinsă că fiecare dintre noi, la un moment dat, ajunge la artă într-un fel sau altul. Pentru mine această stare este una familiară, deoarece am simțit-o dintotdeauna ca pe o chemare. De exemplu, în copilărie, a existat impulsul de a cânta, apoi au urmat alte nișe creative: desenul, dansul, poezia, toate câte un pic”, își amintește Anastasia.

„În acel moment, am realizat care este vocația mea în această viață”

Și totuși, povestea ei cu ceramica începe mult mai târziu, mai exact, este este despre „cum nu cauți ceva anume, dar acel ceva te găsește pe tine”.

„Îmi amintesc cum Katea, o persoană apropiată mie, m-a invitat odată la un atelier de sculptură local. Inițial, am refuzat ideea în capul meu, gândindu-mă că n-aș vrea să-mi risipesc ziua de sâmbătă jucându-mă cu lutul.
A urmat totuși a doua invitație la care am și venit. Atunci, mi s-a pus o bucată de lut brut în față și așa a început totul. Pentru un moment, a început să mă atragă tot – textura, mirosul –, iar totul în jur devenise parcă transparent, fiindcă devenisem foarte conectată cu actul de creație. Nu avusesem niciodată o astfel de senzație și se pare că, anume în acel moment, am realizat care este vocația mea în această viață”, mărturisește artista.

Anastasia

Acum, majoritatea timpului îl petrece la atelier, acolo unde creează lucrări din ceramică și unde se simte ca peștele în apă. Dar înainte de a ajunge la atelier, Anastasia își urmează propriul tabiet cu micile detalii care îi aduc plăcere corpului și minții, cum ar fi o mică plimbare în parc sau un cappuccino cu caramel sărat.

„Primul lucru pe care îl fac când ajung la atelier e să ud florile care sunt atât de minunate, iar eu mă simt în armonie cu ele. După care urmează lucrurile «grandioase» de care trebuie să mă apuc. Mai mult decât atât, nu există zi în care să nu am ce face la atelier, din motiv că mereu este o activitate sau alta”, relatează Anastasia despre cum începe ziua ei la atelier.

Ceramista ne-a spus că iubește să lucreze de una singură, să știe că toate procesele de prelucrare sunt realizate la timp și calitativ, dar totodată menționează că s-ar bucura dacă ar găsi un om cu care să se simtă pe aceeași undă de creativitate, alături de care să poată crea împreună, dar cu părere de rău, acesta încă nu s-a găsit.

În acest sens, am avut curiozitatea de a afla care moment este cel mai dificil în procesul de lucru. Aici artista a ținut să menționeze că cel mai complicat moment este să te încadrezi în timp.

„Lutul simte tot, el scanează fonul energetic mai bine decât orice mentor spiritual”

„Cel mai dificil este să te încadrezi în timp, iar acest lucru o să-l afirme orice ceramist. Totodată, sincer vorbind, este destul de complicat să găsești și un client deschis, deoarece comanda poate ieși și înainte de termen, având în vedere că sunt detalii care nu depind de mine. Și exact aici pot interveni multe discuții și nemulțumiri ale clientului.

Ca să lămuresc, pentru mine un client bun înseamnă un client pozitiv, grație căruia și lucrarea poate ieși bine. Aici este vorba de acel schimb de energie și intenție a clientului. Aici foarte bine s-ar potrivi zicala: «Ce semeni, aia aduni!». Pentru că lutul simte tot, el scanează fonul energetic mai bine decât orice mentor spiritual. Probabil asta și înseamnă energia naturii”, povestește protagonista noastră.

Anastasia mai spune că, în general, dânsa se bucură de fiecare comandă, mai ales când clientul „umple” cererea lui cu bunătate. În caz contrar, lucrurile o pot lua razna; de exemplu, pe farfurii pot apărea fisuri la etapa de uscare, lucru care nu depinde de meșteră. De asemenea, lucrările pot crăpa chiar în etapa finală – cea de ardere.

Ideile despre cum ar putea arăta o lucrare apare de obicei atunci când Anastasia este în așa-zisa „stare de tranziție”.

„Înainte de somn, atunci de obicei îmi apar cele mai globale idei despre designul lucrărilor, și totuși, de regulă, lucrul se întâmplă în felul următor: încerc să lipesc ceva, însă iese absolut altceva. Consider că acest moment este adevărata magie a creației”, mărturisește Anastasia.

Anastasia ne-a spus că în lucrările sale utilizează lut autohton, acesta fiind deja bine prelucrat și gata de utilizare, așa încât artizanului să-i rămână doar să-l ia în mâini și să pornească pe valul creației. Iar despre etapele de lucru, protagonista noastră ne-a relatat un întreg tablou de emoții, identificând fiecare proces cu stihiile naturii.

Imaginați-vă un tablou

„În fața ta se scurge un râu… apa este extrem de curată, așa încât poți bea din ea. Solul de sub râu este curățat și îmbogățit cu toate elementele posibile de care natura este capabilă. Urmează aerul. Nimic din ceea ce există este de neconceput fără el. Inclusiv ceramica. Toate produsele trebuie uscate înainte de ardere. După care focul. Purificator și întăritor. Temperatura de ardere a lucrărilor din lut variază de la 950 la 1 400 de grade, iar acestea nu sunt limitele. Urmează un alt element vital – dragostea. Cum fără ea? Ea este cel mai important factor al oricărei afaceri sau activități, în special dacă vine vorba de argilă. Și desigur – timpul. Cu cât un produs este mai mare și mai complicat de fabricat, cu atât procesele de realizare sunt mai îndelungate.

„Eu sunt ceea ce oamenii văd la ei în mâini”

La întrebarea dacă Anastasia urmărește anumite tendințe în materie de ceramică, ea ne-a răspuns următoarele.

„Libertatea – asta este ideea. Eu sunt ceea ce oamenii văd la ei în mâini, eu sunt în fiecare lucrare. Acesta este răspunsul”, susține protagonista noastră.

De asemenea ținem să menționăm că ceramista Anastasia Suleimanova organizează și o serie de workshop-uri pentru pasionații de ceramică. În acest sens, artista ne-a povestit că aceste ateliere poartă în sine un soi de terapie, fiindcă sunt mulți oameni care vin acolo la sugestia psihologilor, așa încât oamenii să se relaxeze și să se degajeze.

„Atelierele Divinity Ceramics reprezintă un moment de meditație pentru mulți oameni, aici este un loc unde ei își reunesc gândurile și emoțiile la un loc”, susține Anastasia.

„Moldova este locul meu de putere, inima mea este calmă acasă”

Tot aici, Anastasia spune că, pe vremuri, Moldova era unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai ceramicii, în special la capitolul olărit. Acest lucru ceramista și-l dorește și acum și spune că va face tot ce-i stă în putință ca să-i reușească acest lucru.

„Au existat o mulțime de oportunități de a locui în alt loc și am călătorit suficient ca să văd cum se întâmplă lucrurile în alte țări, dar m-am întors, căci Moldova este locul meu de putere, inima mea este calmă acasă. Îmi place acest pământ, acest aer, clima, natura și tot ceea ce ea oferă. Desigur, este prea devreme pentru a vorbi despre stabilitatea financiară a ceramiștilor artizani, dar există ceva pentru care să ne străduim și pentru care să depunem efort. Nu eu am ales ceramica, ea m-a ales pe mine, iar acest lucru s-a întâmplat în Moldova și sunt foarte fericită de asta”, punctează protagonista noastră, Anastasia Suleimanova.

Vă invităm să-i descoperiți lucrările Anastasiei pe Instagram și Facebook!

Preluat de la: diez.md