mai1.jpg
Acum un an, în dimineața de 24 februarie, Rusia <pa atacat Ucraina, menționând că începe o „operațiune specială” de eliberare. De atunci, în țara vecină a început un război care durează până în prezent. Acest moment a schimbat pentru totdeauna realitatea vecinilor noștri și situația economică mondială, instaurând starea de urgență pe teritoriul țării noastre.

Fiecare dintre noi a trăit războiul Rusiei în Ucraina în mod individual, digerând zecile de știri zilnice și propriile stări așa cum a putut la fiecare etapă. În acest articol, am aflat cum a făcut acest lucru un angajat dintr-o subdiviziune a Ministerului Afacerii Interne al Republicii Moldova. Chiar dacă intervievatul nu exercită o funcție care implică luarea deciziilor la nivel de stat, acesta a fost de acord să discute cu noi doar în mod anonim, fiindcă „orice caz și orice declarație care ajunge în presă nu este privită cu ochi buni de către superiori, cazurile primind o atenție sporită”.

Așadar, îți relatăm povestea lui Ion (numele unul aleatoriu, atribuit intervievatului anonim), care pe parcursul primului an de război a rămas la locul său de muncă, a fost delegat de trei ori să meargă în Ucraina și a trăit stările provocate de război atât ca angajat al MAI, cât și ca simplu cetățean al Republicii Moldova.

„După ce am conștientizat ce se întâmplă, mi-am sunat familia și i-am zis să-și pregătească valiza cu haine, acte și lucruri de primă necesitate

Pe parcursul a 11 ani, Ion a lucrat în mai multe subdiviziuni ale Ministerului Afacerii Interne, având gradul militar de sergent. Pentru început, Ion a menționat că „nu vrea să catalogheze conflictul drept operațiune militară specială sau drept război”, invocând faptul că „nu vrea să se bage în politică, fiindcă ei sunt învățați să execute ordine și nu să facă politică”. 

Pentru el, atacul armatei ruse din ziua de 24 februarie a fost o surpriză, la fel cum a fost și pentru mulți dintre noi. El spune că angajații de rând, care nu sunt factori de decizie, nu au fost preîntâmpinați despre faptul că ceva e pe cale să se întâmple. Totodată, el spune că nu exista nici un plan de acțiune pentru astfel de situații de urgență în nicio subdiviziune a MAI.

„Nu era nici un plan. Poate undeva pe vreo hârtie, în vreun sertar, tare departe. Pe noi nimeni nu ne-a instruit sau pregătit moral pentru așa ceva. În așa situații se improvizează și se acționează reieșind din situație. De fapt, practic în toate situațiile excepționale e cam așa, fiindcă, chiar dacă știi ce ai de făcut, facem exerciții, planul concret de acțiuni se naște pe loc, se readaptează reieșind din ceea ce vezi la fața locului”, spune el.

Echipa #diez a contactat reprezentanții MAI în legătură cu confirmarea informației precum că, până la data de 24 februarie 2022, nu exista vreun plan de acțiuni funcțional pentru astfel de situații. Serviciul de presă al MAI ne-a redirecționat către Președinția Republicii Moldova, în sarcina căreia este gestionarea activității Consiliului Suprem de Securitate. Din păcate, nu am primit nici un răspuns în termenul stabilit.

Totuși, din spusele bărbatului, exercițiul anual de intervenție în cazuri excepționale a fost stabilit de către superiori anume în acea dimineață. De obicei, acesta are loc pe la ora 7 dimineața, când tuturor angajaților le sună alarma, iar aceștia trebuie să-și ia rucsacul cu lucrurile de primă necesitate în astfel de situații și să se prezinte timp de o oră – o oră și jumătate la locul de muncă. În dimineața de 24 februarie, alarma a sunat la ora 5.55.  

„Cu vreo săptămână înainte de 24 februarie, ne tot spuneau ca printre altele să ne pregătim valizele de alarmă, fiindcă urmează să sune alarma. Însă nimeni nu știa și poate nici nu și-a pus întrebarea dacă era vorba despre o alarmă de exercițiu sau de una reală”, spune Ion.

Ieșind în curte pentru a-și încălzi mașina pe timp de iarnă, Ion s-a întâlnit cu un vecin, care l-a întrebat dacă a auzit niște bubuituri în această dimineață. Bărbatul, mai degrabă intrigat decât alarmat, și-a sunat tatăl, care locuiește la nordul țării, pentru a-l întreba despre bubuituri. Odată ce și tatăl, și niște prieteni din regiunea transnistreană i-au confirmat că acestea s-au auzit, Ion spune că era sceptic și analiza logic ce s-ar fi putut întâmpla: „poate niște focuri de artificii cu ocazia zilei apărătorului patriei?”.

Așa, puțin confuz, dar nefiind învălmășit de panică, Ion ajunge la timpul preconizat la locul de muncă, împreună cu valiza de alarmă, care este de fapt un rucsac, în care se găsesc: două-trei perechi de șosete, lenjerie intimă, haine de schimb, obiecte de igienă personală (inclusiv lame de bărbierit), mâncare conservată suficientă pentru opt ore, iar în perioada de iarnă valiza se dotează suplimentar cu o plapumă. Din spusele lui Ion, aceeași trusă de urgență trebuie să conțină și un pix, o riglă și un carnet, în cazul ofițerilor.

Acolo, bărbatul află că în acea dimineață Rusia a început războiul în Ucraina, iar mai mulți dintre colegii superiori după grad și-au expediat familiile peste hotare, iar abia apoi au venit la locul de muncă.

„Credeți-mă, să fi știut că se începe așa ceva, aș fi procedat și eu la fel, apoi aș fi venit la datorie, la colegii mei sau la prima unitate din calea mea care are nevoie de ajutor, după cum spune regulamentul”, mărturisește Ion.

Chiar dacă la început nu-i venea să creadă că asta chiar se întâmplă, pe măsură ce au început să fie recepționate informații de confirmare direct de la colegii ucraineni, iar punctele de trecere ale frontierei au început să fie luate cu asalt, Ion a conștientizat că în țara vecină chiar e război. Totodată, din spusele bărbatului, toate subdiviziunile MAI au început să activeze în scopul menținerii ordinii publice, intensificându-și capacitățile „la circa 60-70 %”.

„După ce am conștientizat ce se întâmplă, mi-am sunat familia și i-am zis să-și pregătească valiza de alarmă și ei cu haine, acte și lucruri de primă necesitate. I-am spus soției că, în caz de ceva, eu o duc pe ea și pe copii la vamă, apoi revin la lucru. Urmăream cum armata înaintează și ne așteptam să ajungă și la noi”, spune Ion.

Totodată, el menționează că recomandă tuturor cetățenilor să-și pregătească într-un loc sigur toate actele laolaltă și câțiva bani, pentru ca într-o situație de urgență să poată pleca fără a le căuta în panică și grabă.

„Noi glumeam: care-i problema să schimb steagul? Dacă vine cineva și primim de la superiori ordinul de a-l schimba, îl vom schimba”

În prima noapte de război, Ion a rămas cu colegul său în tura de noapte. El spune că unicul lucru care l-a făcut să-și păstreze calmul a fost faptul că membrii colectivului din care face parte sunt foarte uniți. Așa, în prima noapte, Ion și colegii aflați în aceeași tură, încercau să-și sustragă atenția de la gândurile și fricile care-i asaltau mintea.

„Am discutat și ne-am zis că dacă va fi indicația să mergem, o să mergem și atât. Nu o să poți să faci nimic, fiindcă execuți ordine, dar măcar mergând încolo știi cu cine te duci. Știu că indiferent de situație, noi am fi gata să ne apărăm unul pe celălalt și asta trezește curaj și totodată starea de protecție”, spune bărbatul.

Potrivit lui, în rândurile conducerii nu se simțea panica și haosul așa cum se simțea în rândul celor care execută ordinele. Totuși, bărbatul spune că nu s-a lăsat influențat în totalitate de emoții, fiindcă consideră că tot ce se întâmplă și se va întâmpla în Moldova ține nemijlocit de conducerea țării, iar angajații „mai mici” nu au cum să influențeze situația. El însă, se arată încrezător în faptul că „conducerea țării nu va permite escaladarea unui conflict armat pe teritoriul țării”.

„Noi glumeam: care-i problema să schimb steagul? Dacă vine cineva și primim de la superiori ordinul de a-l schimba, îl vom schimba. Noi suntem militari și avem funcție de execuție în fața șefilor, nu în fața politicienilor, a altor oameni, ci în fața șefilor noștri direcți”, spune Ion.

Potrivit bărbatului, în prezent, se vehiculează și chiar există un proiect potrivit cărui, în caz de invazie sau conflict armat, ar urma să aibă loc reorganizarea Ministerului Apărării, iar celelalte structuri ar urma să fie integrate în componența acestuia.

„Cu toate steluțele mele acumulate pe parcurs, în livretul meu militar scrie că sunt sergent și eu primesc ordine. Mi se comunică că trebuie să fac ceva, eu mă duc și fac, fără multe explicații sau justificarea motivelor din care trebuie să fac asta. Dar, desigur, cu condiția că totul e legal”, spune bărbatul. 

Pe parcursul acestui an de război, Ion spune că s-a gândit să demisioneze și să plece peste hotare, însă susține că „nu din cauza războiului, ci pentru că a stat o perioadă scurtă în România și i-a plăcut”.

Totuși, Ion a vorbit și despre un alt factor care i-a trezit astfel de gânduri. Chiar dacă spune că șefii cu care are legătură directă sunt competenți și demni de respect, are mai multe rezerve în raport cu „șefii mai mari”, după ce ar fi primit niște indicații care i s-au părut absurde. Acest lucru i-ar fi trezit neîncredere și i-a întărit gândurile de a demisiona. 

Ion susține că în primele circa patru luni de război, angajații MAI aveau interdicție de a se elibera din funcție, iar, din spusele lui, în cazul angajaților din Ministerul Apărării, lucrurile sunt mai stricte la acest capitol până în prezent.

„Când a început războiul, niște colegi de-ai mei au avut oferte de a pleca din sistem, însă n-au putut s-o facă la acel moment și deja au fost nevoiți să rămână”, povestește bărbatul.

„Ne gândeam că acesta poate fi momentul în care poate începe ceva și la noi”

Pe parcursul acestui an, Ion spune că au existat mai multe momente tensionante, care îl făceau să stea ca pe ace și să se pregătească moral pentru o potențială invazie. Primul moment alarmant pentru Ion a fost atunci când pentru prima dată, pe teritoriul Republicii Moldova, a căzut o rachetă rusească. Cu toate că au fost patru astfel de incidente, primul caz a fost cel care l-a marcat și alarmat cel mai mult.

În dimineața zilei de 31 octombrie 2022, o rachetă rusească doborâtă de sistemul antiaerian ucrainean, a căzut în extremitatea de nord a localității Naslavcea din Republica Moldova, aflată la granița cu Ucraina.

De asemenea, pe 5 decembrie 2022, un obiect exploziv a căzut pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea orașului Briceni. Pe 14 ianuarie 2023, pe teritoriul Republicii Moldova au fost depistate resturile unei rachete provenite din atacurile aeriene ale Rusiei asupra Ucrainei.

O altă rachetă a survolat spațiului aerian al Republicii Moldova în dimineața de 10 februarie, deasupra localității Mocra din regiunea transnistreană și, ulterior, deasupra localității Cosăuți din raionul Soroca, cu direcția spre Ucraina. 

„Unda de șoc stricase geamurile. Era înfiorător și ne gândeam că poate fi momentul în care poate să înceapă ceva și la noi. Nu știu pe cât e de adevărat că erau doar rămășițe, fiindcă efectul a fost destul de mare, dar nu vreau să-mi asum să mă dau cu părerea”, mărturisește Ion. 

Un alt moment în care s-a simțit alarmat a fost cel în care, pe 26 aprilie în regiunea transnistreană a fost anunțat cod roșu de alertă teroristă, după ce în acea dimineață au avut loc explozii în localitatea Maiac din Stânga Nistrului, fiind afectate două antene de radiocomunicații construite în anii ’60. 

Totodată, la data de 25 aprilie, la Tiraspol au avut loc explozii la așa-zisul Minister al Securității de Stat. Atunci, oficiali din Ucraina au declarat că ceea ce se întâmplă în regiunea transnistreană sunt provocări din partea Rusiei, Federația Rusă, declarând doar că „urmărește situația și se îngrijorează”. 

În timp ce Maia Sandu a declarat că atacurile din regiunea transnistreană au fost făcute de grupări interne prorăzboi, liderul autoproclamat de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a declarat că atacurile asupra regiunii transnistrene ar fi fost făcute de persoane din Ucraina, iar președintele ucrainean, Volodâmâr Zelenski, a declarat că atacurile au fost unul dintre pașii Federației Ruse de a încerca destabilizarea zonei prin activități militare în regiunea transnistreană.

Vizitele în Ucraina

Cu toate că susține că compătimește poporul ucrainean pentru situația în care se află, bărbatul crede că „noi i-am primit mai bine și darnic decât poate au meritat”, referindu-se la acțiunile Ucrainei în perioada războiului din regiunea transnistreană, care a avut loc în din anul 1990 până în 1992. 

Cunoscut și drept „războiul moldo-rus”, acesta a avut loc cu mâinile voluntarilor din Rusia și Ucraina și a militarilor moldoveni. Potrivit estimărilor, în războiul din regiunea transnistreană ar fi fost implicați de la 200 la 3 000 de voluntari ruși și ucraineni.

Pe 25 octombrie 2022, președintele Ucrainei, Volodâmâr Zelenski, s-a adresat participanților la summitul parlamentar „Platforma Internațională Crimeea” cu propunerea de a crea platforme similare pentru de-ocuparea regiunii transnistrene și Abhaziei. 

Având această viziune și „supărare istorică”, bărbatul spune că a fost indignat de modul în care a fost primit și tratat în Ucraina, atunci când, pe parcursul acestui an, a fost delegat să livreze ajutor umanitar. Ion s-a arătat nemulțumit de faptul că responsabilii ucraineni nu ar fi tratat cu responsabilitate această misiune, nu i-au întâmpinat la vamă și i-au făcut să aștepte mult timp pentru a verifica toate cele 11 camioane cu ajutor umanitar.

„Prima dată, ne-am pornit cu ochii închiși. Nu ni s-a dat măcar o adresă, ni s-a spus numai că drumul îi bun și vom găsi destinația. Pe drum ne-a oprit poliția și ne-a întrebat de-ai cui suntem și de ce mergem cu girofare prin Ucraina. După ce le-am zis, au sunat șefilor, care au uitat să-și anunțe angajații că ar trebui să ne escorteze. Apoi au zis că vor să verifice toate cele 32 000 de unități, asta după șase ore petrecute la vamă. Datoria mea era să vin până la vamă și să le aduc, iar ei să le preia. Noi am trecut vama, am ajuns până la ei la depozit și ei încă vor să stăm să așteptăm până ei vor verifica aceste loturi care au fost încărcate timp de o săptămână”, spune Ion.

Până la urmă, responsabilii au semnat fără a-și reține colegii moldoveni, aceștia neajungând să asiste la momente de atac asupra Ucrainei. 

„Ei spuneau că aseară iată acolo, la 100 de metri, au fost bombardamente, iată acolo a funcționat scutul antirachetă. Însă, în zona de Nord, în zona bucovineană, noi am văzut  liniște și pace”, povestește el.

S-a descurcat sau nu conducerea țării cu provocările din ultimul an

Chiar dacă este la curent cu situația și urmărește zilnic știrile legate de războiul din Ucraina, despre care a decis să nu se pronunțe la început, Ion s-a arătat uimit de aspirația actuală a conducerii țării de a obține independență energetică. Bărbatul accentuează că „nu că e mai bine cu cineva decât cu altcineva”, însă are poziția sa la acest capitol, din care se citește un soi de nostalgie în legătură cu timpurile influenței ruse asupra Moldovei. Acelea erau vremurile copilăriei sale, când „a trăit mai bine decât vreodată după aceea”.

„Într-un sat din Republica Moldova, într-o zi a venit un afacerist, în limbajul contemporan, însă era de fapt un bandit de prin anii ’90. A văzut niște livezi de mere nu tare îngrijite, rămase încă după soiuz, s-a dus la primărie și le-a arendat pe un an, iar apoi a început să investească în acestea. A umblat prin sat să vadă care și ce are pe la casă, iar tatăl meu avea în ogradă un tractor și încă o mașinărie. Așa, au început să lucreze și vindeam mere rușilor, ei le exportau fără multă birocrație și ștampile.

Eram unicul copil din sat cu telefon șmecher pe atunci, trăiam bine, familia mea avea de lucru. Oamenii din sat care numai culegeau merele în căldări primeau câte 300-500 de lei pe zi, care erau bani pe atunci. Toți erau mulțumiți, iar eu ca tânăr, deja aveam și BMW și în general tot ce trebuie pentru o viață îndestulată”, povestește Ion.

Întrebat dacă știe că marea majoritate a oamenilor trăiau o adevărată criză economică în anii ’90, Ion spune că, după părerea lui, asta e numai vina celor care nu știu cum să-și monetizeze munca și să câștige.

Potrivit lui Veaceslav Ioniță, independența în 1991 a venit cu un salariu mediu lunar de 434 de ruble, însă în valoarea leului de azi el constituia doar 1 932 de lei, sau de trei ori mai puțin decât în 1982, de exemplu. Înainte de prăbușirea URSS, veniturile populației sovietice au scăzut în valori reale de trei ori. Minimul a fost atins în anul 1993, când salariul mediu a constituit 31,2 lei lunar sau 1 528 de lei la valoarea leului de azi. În acel an, Moldova a introdus valuta națională leul, care de atunci până în prezent s-a depreciat de 50 de ori. Totodată, rata inflației din anul 1992 a fost de 1 228 %. În anul 2022, rata inflației din Republica Moldova a fost de 30 %.

În prezent, potrivit expertului, moldovenii, ca putere de cumpărare, au un salariu de 1,6 ori mai mare. Totodată, ținând cont și de alte venituri pe care le au, cetățenii Republicii Moldova pot procura în prezent de 2,6 ori mai multe bunuri decât în 1991. 

Ion spune că nu numaidecât ar vrea înapoi în anii ’90, însă ar vrea să trăim mai bine și „să avem beneficiile pe care le au, de exemplu, cetățenii țărilor europene”.

Chiar dacă are mai multe rezerve, în opinia lui Ion, conducerea Moldovei a făcut față cu succes provocărilor din acest an, reieșind din faptul că „toate structurile au improvizat, s-au mobilizat și au gestionat situația bine”.

Reiterăm că „Ion” este un nume aleatoriu fictiv, atribuit intervievatului anonim.


Amintim că primele raportări despre consolidarea trupelor ruse la granița cu Ucraina au început în octombrie 2021, iar în decembrie 2021, Rusia a cerut ca NATO să nu se mai extindă niciodată spre est, în special să nu includă Ucraina în componența sa. SUA și NATO nu au fost de acord cu astfel de cereri. În februarie 2022, Vladimir Putin a recunoscut „independența” regiunilor Luhansk și Donețk. Rada Supremă a cerut comunității internaționale să nu recunoască această decizie. Între timp, Putin a aprobat folosirea trupelor ruse în străinătate.

Echipa #diez transmite situația din țara vecină în fiecare zi, cronologia evenimentelor care s-au întâmplat până la ziua de astăzi o puteți vedea aici!

Preluat de la: diez.md