44148885_441189103073506_6356664560014852096_n.jpg
Pe data de 11 octombrie, cu ocazia Zilei Internaționale a Coming Outului, trei tineri au ieșit #desubogheal declarându-și public orientarea lor sexuală. A fost o provocare extrem de dificilă pentru ei, pentru că evenimentul nu a fost unul închis, ci live. Pentru prima oară în viața lor au spus în public că sunt gay ori bisexuali.

Echipa #diez și-a propus să discute cu ei despre frici și  bucurii, eșecuri și  succese, despre dușmani și prieteni. Este un singur lucru care îi unește în această istorie „Homosexualitatea nu este despre sex, ci despre iubire”. Anume acest subiect îl vom discuta cu primul tânăr care a acceptat să vorbească deschis despre orientarea lui sexuală.

Se numește Maxim. Are 20 de ani. Studiază la UTM, la specialitatea Tehnologii Informaționale. Are o soră mai mică, prieteni care îl susțin și părinți care nu-l înțeleg. Le-a spus acum 4 luni că este bisexual. Vrea să fie fericit într-o societate care din start îl va blama și încălca toate drepturile fundamentale, printre care și cea de a crea o familie.

Maxim deja s-a obișnuit cu „statutul lui social”. Nu-l deranjează opiniile altor oameni. Vrea să-și facă bine meseria, așa cum a fost educat de părinți. Îi place să deseneze, este un artist, ilustrator în devenire. Zi de zi, își așterne gândurile  pe o pagină de hârtie albă, prind contur, culori apoi și viață.

Dar cum a fost viața lui de până acum?

„Despre orientarea mea sexuală”

„Am început să realizez că sunt bisexual încă de mic copil, însă am devenit conștient de acest lucru în perioada pubertății, atunci când simțeam unele lucruri pe care nu le sesizasem anterior. Primul semnal „că ceva nu e în ordine” a fost când aveam 12 ani. Despre sex am aflat pentru prima oară de la prietenii mei din curte. Pe acea vreme eram bine informat despre existența persoanelor LGBT, însă nu cunoșteam care este specificul relațiilor dintre homosexuali. De aceea, nu am trăit vreun șoc de la faptul că îmi plac persoane de același sex. Unicul lucru pe care nu-l înțelegeam era, de ce asta se întâmplă cu mine? Atunci credeam că e prima etapă a perioadei de pubertate și încă nu eram sigur cine mai mult îmi place. Era o perioadă când consideram că toți oamenii sunt bisexuali, iar orientarea sexuală este influențată de anumiți parametri sociali. În realitate nu e așa. Prin urmare, nu luam în serios toată chestia asta, credeam că e o etapă obișnuită a maturizării și încercam să amân cât mai târziu acceptarea identității mele. Această „pauză” a continuat până la vârsta de 16-17 ani. Tocmai în acea perioadă am realizat definitiv că îmi plac și băieții și fetele.”

„Relații oficiale cu fete nu am avut”

„Aveam simpatii față de fete în clasele primare, apoi în clasa cincea concomitent cu acel băiat (notă: vorbește despre un băiat nou care a venit de peste hotare în clasa lui. Despre această istorie citiți aici) în privința căruia aveam o simpatie mai pronunțată până în clasele a opta, a noua. Relații oficiale cu fete nu am avut. Acestea se manifestau deseori prin flirturi și simpatii reciproce, dar nu au dus la ceva serios. Cu toate acestea, eu recunosc că am multe trăsături feminine, nu reprezint un etalon al masculinității. Acest lucru este normal, deoarece nu există o relație clară stabilită între feminitate și masculinitate.”

„Am avut o copilărie extraordinară”

„Am avut o copilărie extraordinară. Trăiam într-un unison cu părinții și bunica, iar când s-a născut și sora mea, în familie persistau doar lucruri frumoase. Părinții mă iubeau, mă susțineau în tot ceea ce fac. Totuși, mă controlau la orice pas. Eu și cu sora mea am fost educați în așa fel, încât să respectăm cu strictețe rolurile masculine și feminine în societate.

Deseori îmi aduc aminte de clipele când stăteam împreună cu toată familia în salon și discutam pe diferite teme, se crea o atmosferă într-adevăr prietenoasă. Îmi aduc aminte de multiplele plimbări cu bunica și cu sora mea. De multe ori plecam cu întreaga familie la mare.

IMG_0002

dddd

Părinții erau foarte mândri de mine. La vârsta de trei ani am început să citesc diferite cărți, începând cu cele mai simple și terminând cu unele mai dificile pentru un copil de acea vârstă. Dragostea față de cărți persistă și în prezent, însă acum nu am prea mult timp să răsfoiesc romane. Am abilități de învățare a limbilor străine. Vorbesc perfect limba engleză pe care am studiat-o de la vârsta de cinci ani. Cunosc limba română, dar am anumite reticențe să o vorbesc. De asemenea, când eram copil îmi plăcea să vorbesc în pubic. Când eram elev în clasele gimnaziale am participat la o olimpiadă în Rusia. Am prezentat o lucrare bazate pe analiza lingvistică a unei opere a scriitorului rus Mihail Lermontov și am obținut locul II. În clasa a 8-a am început să frecventez școala de pictură pe care am absolvit-o cu succes.

„Sunt lucruri de care acum îmi este rușine”

„În perioada primului bum hormonal (în clasele 3-4) am început să mă interesez de aspectele ce țin de sex, despre relația dintre băiat și fată, violam intimitatea fetelor, rosteam glume de prost gust în adresa lor, le trăgeam de păr. Sunt lucruri de care acum îmi este rușine. În acel moment părinții mei au comis o greșeală în educația mea. Ei nu s-au străduit să-mi explice că ceea ce am făcut nu este corect.

Despre educația mea sexuală nu prea am vorbit cu părinții. Iar dacă ajungea discuția la această temă, ei încercau să vorbească superficial pe acest subiect. Am vorbit cu tata despre sex când aveam 17 ani. El prezuma că eu deja cunosc suficiente lucruri despre asta și îmi adresa doar întrebări scurte de genul „Dacă deja ai ceva, păi știi că trebuie să te protejezi?”. În acea perioadă comunicam foarte mult cu fetele, deoarece mă simțeam amenințat din partea băieților. Asta pentru că dacă îmi arătam slăbiciunile, ei puteau să mă bată sau ceva de genul acesta.

La școală mă confruntam cu situații conflictuale din cauza comportamentului meu „neobișnuit”. Mă refer la gesturile feminine pe care le produceam, iar colegii râdeau de mine și îmi spuneau că „am nevoie de un băiat” sau „trebuie să iau lecții de masculinitate”.

„Mă temeam că voi fi alungat de acasă”

„Am așteptat foarte mult timp până să le spun părinților despre bisexualitatea mea. Mă temeam că, odată ce le voi povesti despre mine, voi putea pierde susținerea financiară sau chiar să fiu alungat de acasă. Aveam un plan conform căruia, inițial, eu trebuia să devin independent, să-mi câștig propriii mei bani după care să le spun această noutate.

Declarația propriu-zisă a avut loc spontan. Nu eram pregătit pentru acest lucru. Țin minte această zi. A fost în luna iulie. Atunci lucram part-time la o firmă IT. La ora 13:00 trebuia să plec la muncă și în acel moment tatăl meu a venit mai degrabă acasă să ia prânzul. Acum realizez că, probabil a făcut-o intenționat, pentru că deodată a intrat în camera mea. A pornit discuția despre chestiuni foarte simple, după care m-a întrebat dacă îmi plac fetele. I-am răspuns că îmi plac fetele, dar și băieții. El face o pauză, privește în jos, după care mă întreabă cum am înțeles acest lucru. Îi răspund că „Tata, eu cred că ție nu ți-a trebuit cumva să înțelegi că îți plac fetele. Așa s-a întâmplat și cu mine când am înțeles că îmi plac și băieții.”

El mi-a promis că mama nu va afla, însă eu nu am considerat corect că el știe, iar mama nu. A spus acest lucru, deoarece considera că e ceva rușinos și nu merită să spui nimănui. În aceeași zi i-am povestit mamei  despre orientarea mea sexuală. Mama și în prezent este convinsă că am luat această „decizie” din cauza influenței mass-mediei occidentale.

„Fac IT, dar mi-aș dori să devin ilustrator”

Maxim a absolvit școala de arte și se specializează pe desene într-un deosebit stil numit „stilizare”. Acest procedeu presupune simplificarea desenului prin păstrarea elementelor sau detaliilor caracteristice unui obiect bine știut (studiat) și folosirea lor in crearea unei imagini, fie cu un spor de expresivitate, fie cu efect decorativ. Cu alte cuvinte, Maxim preia o scenă deja cunoscută de oameni și îi adaugă elemente personale păstrând, în același timp, compoziția propriu-zisă.

aYOZclgnu_k

IMG - Copy

 

 

IMG_0004render

MjqMFeaKrtM

sP4m5px_jpI

uLihvysTgkE

De asemenea, tânărul se specializează și pe crearea portretelor. El spune că este inspirat de Burdge, Viria13 și, de asemenea, de la Marvel. „Atunci când desenez un peisaj sau când aplic o tehnică deosebită de pictură mă inspir de la exemplele diferitor ilustratori pe care îi urmăresc pe Instagram și Twitter”, ne-a povestit Maxim.

pearl_hd

IMG_0001

IMG

„În colecția mea de lucrări prevalează desene triste. Rareori veți găsi un zâmbet sau fericire pe acolo. De obicei, desenez situații dramatice sau poze din domeniul modelingului. Nu este adevărat că eu sunt mereu trist. Cred că acest lucru se întâmplă involuntar în subconștientul meu.

Chiar dacă sunt student la UTM, la specialitatea tehnologii informaționale, nu-mi place ce fac acum, din cauza că părinții m-au obligat să studiez IT. Eu vreau să devin un ilustrator și animator, să creez proiecte în 2D.”

#diez a scris anterior despre hobby-ul lui Maxim. Puteți accesa acest link.

„Am aceleași drepturi și obligațiuni ca toți cetățenii”

44148885_441189103073506_6356664560014852096_n

În prezent, mă simt practic în fiecare zi sub presiune, din cauza tensiunilor mele cu părinții. Într-o zi tata a rostit fraza „persoanele LGBT în această casă nu vor fi”, la care i-am răspuns că timp de 20 de ani eu am trăit aici și voi rămâne aici până voi pleca. Din această cauză, erau perioade când nu înnoptam acasă.

În ultima vreme mă aflu într-o armonie cu propria mea ființă. Nu mă consider o rușine, sunt un om în plină forță de activitate, am aceleași drepturi și obligațiuni ca toți cetățenii. Sunt fericit datorită prietenilor care mă susțin în relația mea dificilă cu părinții. Am rămas uimit de faptul că am primit ajutor de la unii oameni de la care nu m-am așteptat.”

Maxim este al doilea tânăr din Moldova care, în acest an, a anunțat public despre orientarea sa sexuală.

Persoanele LGBT fac acest pas pentru a se afirma în public că fiind gay, lesbiană, bisexual/ă, transgender, queer sau asexuale. Pentru ei acest lucru este foarte important dintr-un simplu motiv că în societate ei sunt percepuți/ele sunt percepute din start ca persoane heterosexuale.

Preluat de la: diez.md