Cristina-Raileanu.jpg
Arta, de cele mai multe ori, este un limbaj propriu al oamenilor care se „angajează” să comunice lumii dincolo de cuvinte, atribuindu-și o formă unică de exprimare. Și, spre deosebire de alte meserii, cea a artei pe cât este de diversă, pe atât e de neasemuită. Arta este despre plural, dar tot oamenilor se dedică. Pasiunea de a crea deseori apare ca un moment de dialog „prin ceva” cu exteriorul, iar pentru Cristina Raileanu aceasta s-a identificat ca un mod de exprimare.


„Pofta de a crea aceste colaje a venit probabil din necesitatea de exprimare.”

„De când mă știu, m-am simțit atrasă de tot ce este frumos – natură, muzică, teatru, dans, literatură etc. – pentru că arta reprezintă cea mai pură concretizare a creativității, a imaginației și a trăirilor interioare ale unei persoane care dorește să se exprime într-un mod diferit. Pofta de a crea aceste colaje a venit probabil din necesitatea de exprimare, de a împărtăși cu lumea mai mult decât banalul înțeles de a face oamenii să simtă și să-și cultive pofta pentru frumos. Plus la toate, când ești într-un mediu al oamenilor de artă, parcă ești impulsionat să faci și să creezi și tu ceva, să ai și tu un cuvânt al tău, propriu.”

Protagonista noastră „pictează” cu frunze. Le adună cu grijă, le depozitează și le pregătește pentru un tablou prin care decide să vorbească. Am fost curioși să aflăm de ce frunzele devin „culorile de pe paletă” și am fost surprinși să cunoaștem metafora din spatele lucrărilor ei.

„Frunza este simbolul fericirii și al prosperității. De fiecare dată când privesc cum cade o frunză, mă gândesc la călătoria ei până ajunge pe pământ. Și în acel moment se mai naște un vis, mai zâmbește un zâmbet, mai suspină un dor…

«O ultimă frunză, ca un ultim cuvânt,
Rătăcită pe drumul dintre cer și pământ,
S-a oprit pentru-o clipă și mi-a șoptit,
Că își cântă plecarea… la infinit…».”

Arta colajelor „pare a fi o metodă de realizare accesibilă oricui”, spune Cristina, dar care a fost impulsul creativ de a se exprima anume așa și ce tehnici a descoperit din simplu entuziasm aflăm de la ea.

„Eu nu am studii necesare în artă plastică, iar colajul pare a fi o metodă de realizare accesibilă oricui. Este un procedeu pictural și se înregistrează precum un gen artistic folosit în special în sfera artei moderne. Materialele utilizate pot fi diferite. Pe lângă frunze și flori uscate, mai folosesc pene, scoarță de copac. Scopul final al acestui proces de lipire a unor elemente eterogene este obținerea unui efect de ansamblu al ideii și expresivității.”

#gallery-3 { margin: auto; } #gallery-3 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-3 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-3 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

„Emoțiile sunt cele mai importante amintiri, de asta încerc să creez nu doar colaje, dar și emoții!”

Atunci când cochetezi cu firele sensibile ale artei, involuntar începi să aduci lumii un mesaj. Astfel, conturându-ți nu doar felul de manifestare, ci și felul debordant de a privi lucrurile dincolo de limită. Cristina spune că prin lucrările sale vrea să transmită „o anumită căldură și o atmosferă de poveste, de vis”.

„Vreau să creez un univers în care se poate regăsi fiecare. Emoțiile sunt cele mai importante amintiri, de asta încerc să creez nu doar colaje, dar și emoții!”

„Cu cât e mai mare pasiunea, cu atât ești mai atemporal și reușești să învingi timpul și să redai mai mult ceea ce simți.”

Pe lângă metafora pe care i-o atribuie Cristina muncii sale, ea oferă lucrărilor ei viața așa încât ele devin componente organice cu suflu și inimă, prin care vorbește un suflet. Orele petrecute pentru a vedea o lucrare finisată se pare că pentru protagonista noastră nu sunt setate la timp, ba din contra: „Nici nu-mi pun problema în cât timp fac o lucrare. Nu mă obosește. Și când se întâmplă, atunci se întâmplă. Pot să termin și într-o zi, iar dacă sunt foarte entuziasmată, pot realiza și două lucrări pe zi. Cred că am depășit bariera asta a timpului. Cu cât e mai mare pasiunea, cu atât ești mai atemporal și reușești să învingi timpul și să redai mai mult ceea ce simți. Pasiunea este cel mai important element care ne poate împinge înainte – e motorașul vieții. Dacă nu ai pasiune să trăiești, nu trăiești. Când lucrez asupra unui colaj, mă deconectez de la grijile cotidiene, mă face să visez. Îmi place sa creez lucrări unice, de aceea nu mă repet. Mă motivează mult aprecierea celor apropiați”.

#gallery-4 { margin: auto; } #gallery-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

„Poate «Visul unei frunze» – un vis de-o clipă –, când acele frunze, precum niște inimi rănite, pot renaște din ele însele”

Cristina vorbește prin lucrările sale, e un fel de dialog al ei cu oamenii, e un fel de facultate a emoțiilor. Ea crede că cel mai important lucru pe care i-l putem dărui unui om este „timpul nostru” și totuși ea, într-un fel anume, face ca lucrurile – care nu sunt deloc lucruri – să aducă emoțiile la suprafață. Le pune frumos în rame, le ofere o nouă viață, ca mai apoi să călătorească prin timp.

„Colajele sunt despre libertate, dragoste, melancolie și atunci fiecare alege să vadă ce vrea. Fiecare alege ce poveste vede și poate se regăsește în ele. Consider că aceste colaje au caracter și reprezintă nu doar emoțiile mele, dar caracterizează și povestesc destul de multe despre cei care devin posesorii lor. Cel mai prețios lucru pe care îl putem da cuiva este timpul nostru! O lucrare reprezintă nu doar orele calculate de «lucru», dar și întreg procesul de creație: de la conturarea ideii, transpunere în materie, câteva încercări nereușite uneori. Până la urmă, cel mai de preț lucru e să citești emoțiile de pe fața oamenilor.”

La capitolul comercializării, Cristina spune că nu se prea bucură de succes și că este greu să vinzi lucrările doar publicându-le online. În schimb, cea mai mare satisfacție i-o aduce faptul că reușește să le dăruiască persoanelor dragi, iar dacă reușește să vândă o lucrare, ea spune că: „Cel puțin îmi acopăr cheltuielile. Până la urmă, este un hobby, dar unul care ar putea aduce nu numai satisfacție, ci și un venit suplimentar”.

„E ca și cum aș întâlni persoane diferite și, studiindu-le, decid cu care să merg mai departe și pe care să le las în trecut”

Despre evoluția creațiilor sale, ne spune că le compară „cu viața unui om”. „Pentru că am început modest, am învățat mai mult din greșelile proprii. Acum, experimentez mai mult, cochetez cu tehnici și modele diferite, ca și cum aș întâlni persoane diferite și, studiindu-le, decid cu care să merg mai departe și pe care să le las în trecut.”

Ar fi tare frumos ca spiritele creative să aibă „pământ fertil” sub picioare și susținere din partea oamenilor pentru simplul fapt că au reușit și pot să se exprime nu neapărat în modul în care suntem obișnuiți. Este foarte important să găsești curaj ca să îndrăznești să vorbești lumii „altfel”, de aceea, vă lăsăm în continuare o serie din lucrările Cristinei, care sunt aeriene și totodată absolut pământești, pentru că ele reprezintă un circuit, un fenomen al naturii care se renaște în mâinile unui om.

Preluat de la: diez.md