cumspuinucopiilor.jpg

De câte ori nu ai cedat rugăminţilor, lacrimilor, iar uneori, chiar ameninţărilor crizelor de personalitate ale celor mici? Sigur ai cedat de mai multe ori de cât ai fi dorit. Da, de foarte multe ori se întâmplă să ne găsim în ipostaze dificile în faţa copiilor noştri, care, câteodată, ne epuizează cu năzdrăvăniile pe care le fac. Totuşi, este bine de ştiut că toate acestea sunt o formă de cunoaştere, care poate fi manevrată cu uşurinţă atâta vreme cât cunoaştem câteva tehnici şi abordăm o perspectivă diferită. Iată cum să îi transmiţi copilului tău că nu are voie să facă anumite activităţi, fără a-i interzice sau a-i spune un mare NU, pe care nu îl va băga în seamă, cel mai probabil!

Cum spui nu copiilor: previi anumite situaţii

În afară de a ataşa sistemul de protecţie la dulapuri, ar fi o idee bună să arunci o privire atentă întregii case, luând în considerare toate obiectele cu care nu ai vrea să intre în contact copilul tău. Deşi este adevărat că trebuie să înveţe că anumite zone ale casei sunt pur şi simplu în afara limitelor de acces, nu are niciun rost să laşi la îndemână obiecte periculoase, cu care poate intra în contact cu uşurinţă. „Copiii sunt incredibil de curioşi, aşa învaţă, motiv pentru care nu este corect să blochezi această cale de a învăţa la fiecare pas”, spune Rahil D. Briggs, un psiholog pentru copii de la Spitalul de Copii din Montefiore, New York City.

Cum spui nu copiilor: păstrează o atitudine pozitivă

Pe măsură ce stabileşti limite, permite-i copilului să ştie ce este permis să facă, sugerează Heather Wittenberg, psiholog în Wailuku, Hawaii. Spunând simplu „nu săpa în ghiveciul cu flori!”, vei lăsa senzaţia de interdicţie. Încercă deci să sugerezi o activitate alternativă, cum ar fi „să mergem afară şi să săpăm împreună!”. Este foarte important să îi transmiţi copilului că are libertatea de a alege să facă absolut orice doreşte, atâta vreme cât se află în limitele raţionalului, fără a provoca daune. Ca drept urmare, limitele sunt esenţiale, însă este vital modul în care le impunem, de preferat, într-o manieră optimistă, pozitivă!

<!–

Formul de quiz

–>

Cum spui nu copiilor: arată, nu spune

Dă dovadă de tipul de comportament pe care doreşti să îl vezi de la copilul tău. Dacă trage de coada pisicii de exemplu, ţine-i mâna în timp ce i-o mângâi şi spune-i: „Aşa vom proceda şi cu animalele de companie.” sugerează dr. Wittenberg. Nu numai că această modalitate îi învaţă modul corect de a face ceva, dar îi răsplăteşte şi cu ceea ce preţuiesc mai presus de toate: timpul tău. Reţine totuşi, că din punctul de vedere al copilului, orice atenţie este o atenţie bună. Dacă te înnebuneşte atunci când aruncă cu toate cuburile de jucărie prin cameră, poate că ar fi bine să încerci să îi spui calm: „Cuburile sunt făcute pentru joacă, nu pentru aruncare prin cameră”.

Cum spui nu copiilor: încearcă să le distragi atenţia

Copiii mici au o atenţie de scurtă durată şi pot fi absorbiţi cu uşurinţă de un alt lucru. Aşadar concentrează-te asupra redirecţionării sale. Dacă această modalitate tot nu funcţionează, oferă-i copilului tău independenţa pe care o doreşte, dându-i sarcina de a alege o activitate acceptabilă pentru a înlocui una interzisă. Dacă răneşte alţi copii la locul de joacă de exemplu, i-ai putea spune: „Vrei să mergi la leagăne sau să urci pe pod? Poţi alege.”

Cum spui nu copiilor: fă o pauză înainte de a interzice ceva

Atunci când copilul tău face ceva greşit, este uşor să ai o reacţie instinctivă şi să spui „Nu” sau „Stop”. Cu toate acestea, prea mulţi părinţi de copii mici sfârşesc prin a reîntâri comenzile mai târziu, afirmă specialiştii. De exemplu nu contează dacă cel mic scoate din dulăpior toate farfuriile şi tigăile; aceasta este o modalitate inofensivă de a-l ţine distrat în timp ce găseşte altceva făcut în bucătărie. Dar dacă te hotărăşti să-l laşi să-şi continue activitatea după ce i-ai spus să nu o facă, ţi-ai subminat efectiv autoritatea. Din fericire, există o soluţie simplă: Înainte de a  interzice copilului să facă ceva, ia o pauză pentru a te asigura că este suficient de important să faci acest lucru cu adevărat.

Preluat de la: csid.ro