Ce tip de camerele cu peliculă ar trebui să folosesc?
Camerele cu peliculă sunt de trei tipuri: rangefinders, SLR și point-and-shoot și folosesc o varietate largă de tipuri de peliculă. Pentru un începător cele mai potrivite sunt camerele ce folosesc formatul filmului standard de 35 mm, fiind cel mai simplu de utilizat și singurul pe care îl putem procura în Chișinău. Și dacă sunteți dornici să obțineți acel „aspect vintage de film” fără prea mult tam-tam, o cameră compactă de tip point-and-shoot cu film de 35 mm, ce o poți purta și în buzunar, este cea mai eficientă soluție.
Unde poți găsi o cameră cu peliculă?
În primul rând, întreabă-ți rudele și prietenii! Camerele pe peliculă sunt foarte rezistente în timp, iar o mare parte dintre cele ce au fost folosite de părinții sau bunicii noștri stau prăfuite prin cutii, așteptând să fie reutilizate. Și dacă totuși nu ai găsit, locul ce nu va da greș este piața second-hand de la Gara Feroviară. Începând cu cele mai vechi camere manuale ale anilor ’40 și încheind cu modele semi-digitale de la începutul anilor 2000, toate le găsești, fără doar și poate, împrăștiate prin întreaga piață. Prețurile camerelor semi-digitale (point-and-shoot) pe peliculă, care sunt potrivite începătorilor, pornesc de la aproximativ 50-100 de lei, iar cele mai vechi (aparat de fotografiat reflex), care sunt considerate a fi de colecție și totodată mult mai dificil de utilizat, pot ajunge la câteva sute de lei.
Care sunt tipurile de peliculă?
Filmul (pelicula) este suportul pe care camerele analogice își înregistrează imaginile. Aceasta poate fi alb/negru sau color cu diverse formate, cel standard fiind de 35 mm, având (în majoritatea cazurilor) 36 de cadre. Cea mai potrivită peliculă pentru un începător este cea color de 35mm, pentru că chiar dacă a fotografia digital nu este foarte diferit de a fotografia pe film, greșelile unui începător sunt întotdeauna o posibilitate, iar acest tip de film nu le va capta într-o măsură atât de mare. O altă particularitate a peliculei este ISO-ul (sensibilitatea la lumină), care este prestabilit și scris evidențiat pe cutie. Cu cât ISO-ul este mai mare, cu atât este mai capabil să capteze imagini fără foarte multă lumină. De exemplu:
#1. ISO 100 sau 200 sunt cele mai potrivite pentru o zi însorită sau pentru o setare cu multă lumină;
#2. ISO 400 este adesea folosit pentru zile înnorate sau fotografii în interior;
#3. ISO 800 e potrivit pentru fotografiile de interior, unde este lipsă de lumină naturală;
#4. ISO 1600+ este strict pentru setările cu deloc sau foarte puțină lumină.
Partea bună a lucrurilor, din care constă acest farmec al fotografiei analogice, este că abaterea de la multitudinea de „reguli” nu îți vor distruge neapărat fotografia, ci vor apărea anumite erori care îi vor spori unicitatea și frumusețea.
Atenție! Din momentul în care prima fotografie din film va fi efectuată, carcasa aparatului nu trebuie deschisă, în caz contrar pozele vor fi expuse la lumină și distruse în întregime.
Ce este developarea și scanarea?
Developarea pozelor se referă la un amalgam de procese chimice prin care trebuie să treacă pelicula pentru a ne putea primi pozele. Este o etapă riscantă, deoarece cea mai mică greșeală poate duce la distrugerea ireparabilă a întregului film. Scanarea filmului deja developat semnifică trecerea pozelor în format digital și ulterior fizic.
Unde poți face developarea și scanarea?
În Chișinău pelicula nu este foarte ușor de găsit, dar unul dintre locurile ce continuă să le aibă în vânzare este magazinul EuroFotoArt aflat la Casa Presei, etajul 2 (str. Pușkin 22). Prețurile variază de la 200 la 300 de lei, în funcție de tipul peliculei. Tot aici, putem efectua developarea și scanarea, prețul total al ambelor servicii fiind de 100 de lei. Rezultatele le vei primi în aproximativ 10 zile pe e-mail, iar pelicula poți să o recuperezi și păstrezi ca un suvenir.
Autor: Dan Luchian
Preluat de la: diez.md
