Trupa DakhaBrakha, constituită din patru membri, a fost creată în anul 2004, la Centrul de Artă Contemporană din Kiev (DAKH) de către regizorul de teatru avangardist Vladislav Troițkâi, primind numele care în traducere din limba ucraineană veche ar însemna „dă, ia”. Munca teatrală a influențat mult prestațiile live ale trupei, nuanțele teatrale fiind întotdeauna prezentate în scenă cu elemente vizuale puternice, la limita absurdului și a experienței artistice.

Cei patru membri ai trupei sunt cei care se ocupă atât de vocalul pieselor, cât și de partea instrumentală: Marko Halanevâci se ocupă de voce, tobă cu calice, tabla, didgeridoo, armonică, acordeon, cajón, harpă cu falci, Olena Țâbulska – de voce și percuție, Irâna Kovalenko – de voce, djembe, flaut, buhai, pian, ukulele, zgaleika, acordeon, iar Nina Garenețka – de voce și violoncel.

„Muzica noastră nu este doar etno, este ethno chaos, un amestec de stiluri, genuri, culturi diferite. Dar fundalul este desigur ucrainean. Modul de a cânta este polifonia ucraineană. De aceea face parte din viețile noastre. Fetele sunt folcloriste profesioniste. Nu au de ales – au studiat cântul colectiv și muzica etno încă din copilărie și au continuat la universitate. Eu cunosc muzica etno dintr-un alt unghi – din familia mea. Bunica și bunicul meu, toți au cântat. Așa că fac un folclor în stilul de acasă”, a declarat Marko Halanevâci pentru norient.com.

Chiar dacă inițial trupa se specializa pe experimentele cu muzica populară ucraineană, pe parcurs a început să adauge în muzica pe care o creau ritmuri din întreaga lume, astfel ajungând sunetul plin, unic și atmosferic specific lui DakhaBrakha.

În prezent, în muzica trupei poți distinge instrumente tradiționale indiene, arabe, africane, ruse și australiane, însă partea vocală, interpretată în stilul muzicii tradiționale ucrainene, creează un sunet transnațional deosebit. Vocalul, deseori mixat cu rap și sunete imitate din natură, sună complex și totodată organic, dar la limita cu haosul și nebunia, ceea ce, în combinație cu instrumentele, face muzica să sune cu totul diferit de ceea ce ne-am obișnuit să auzim în industria muzicală. Tocmai de asta, pe lângă aprecierea internațională pe care o are, trupa are parte și de multe reacții nedumerite, ca să nu le zic negative.

De exemplu, în luna martie a anului 2020, cvartetul a primit Premiul Șevcenko, care este considerat unul foarte prestigios, și a provocat scandal în cercurile academice. Unii au numit-o „rușinea premiului”, pe când alții au fost încântați că premiul a devenit în sfârșit unul modern și deschis pentru muzica experimentală.

La răscrucea dintre folclorul și teatrul ucrainean, spectrul lor muzical este la început unul lent, ritmat și intim, apoi descătușat, exploatând adâncurile rădăcinilor și ritmurilor contemporane.

Până în prezent, trupa a lansat șapte albume, iar evoluția muzicii lor instrumentale poate fi observată de-a lungul lor:
# На добраніч (2005);
# Ягудки (2007);
# На межі (2009);
# Light (2010);
# Хмелева project (2012);
# Шлях / The Road (2016);
# Alambari (2020).

În martie 2011, DakhaBrakha a fost descoperit de australianul WOMADelaide și astfel a început ascensiunea sa pe scena muzicală internațională. De atunci, trupa a susținut peste 300 de concerte și spectacole și au luat parte la festivaluri internaționale majore din Europa de Est și de Vest, Rusia, Asia, Australia și America de Nord. Ultimul turneu mondial a fost organizat în anul 2022, după începutul războiului din Ucraina.

Fun fact: Una dintre cele mai celebre colaborări ale trupei a fost cu brandul House 99, înființat de David Beckham. De asemenea, trupa a mai creat soundtrack-uri pentru Bitter Harvest, un film canadian, Fargo, un serial american și alte producții.

Totodată, DakhaBrakha a participat la numeroase festivaluri, concerte și turnee, însă în anul 2014 trupa a fost invitată să participe prin prezentarea globalFEST și a fost proclamată de Rolling Stone drept „Best Breakout” al festivalului.

Eu am descoperit trupa DakhaBrakha cu ajutorul Irinei, o tânără originară din Ucraina, pe care am cunoscut-o în cadrul unui proiect internațional, iar prima impresie pe care am avut-o a fost una care implica senzații mixte. Până la urmă, însă, am îndrăgit trupa cu toată inima, iar pentru mine este genul de muzică cu care poți să-ți acompaniezi atât momentele de meditație, inspirație, cât și pe cele de mai tragico-dramatice. Mai pe scurt, muzica aceasta poate fi resimțită într-o mulțime de moduri, în diverse contexte, și își va găsi relevanța, dacă îi oferi o șansă. Iată prima piesă din DakhaBrakha pe care am auzit-o. (Da, are șapte minute și trebuie să ajungi măcar la cel de-al treilea minut pentru a înțelege care-i faza.)

Una dintre melodiile se remarcă cel mai mult, atât prin muzică, cât și prin versuri, este cântecul Ванюша (Vaniușa), ale cărui evenimente au loc în timpul Războiului de Șapte Ani (1754-1763). Versurile piesei sunt destul de sumbre și înspăimântătoare, iar ascultătorii din străinătate se arată impresionați de valorile și rânduiala vremurilor de atunci, reflectate în folclorul ucrainean.

Cântecul relatează povestea lui Vaniușa, un soldat care luptă în Războiul de Șapte Ani. Se întoarce acasă la solicitarea mamei sale, care îi aduce la cunoștință că soția lui nu se ocupă de „îndatoririle ei casnice”. La întoarcere, îi taie capul soției sale cu sabia, ulterior descoperind că gospodăria este de fapt în ordine. După care, merge să taie capul mamei sale, pentru că l-a mințit – „capul s-a rostogolit pe iarba verde, sângele roșu curgea pe mâneca lui brodată”.

Totodată, unul dintre cele mai vizionate clipuri ale DakhaBrakha este cel al piesei „Monakh”, care este o combinație de folk, în mod evident, precum și rap, aranjament minimal pentru pian, niște aluzii de R&B, groove treptat și o atmosferă fantastic de ciudată, care îți poate trezi un soi de disconfort și dualitate în percepție.

Videoclipul, regizat de Victor Priduvalov, încununează opera cu muzicienii îmbrăcați în haine tradiționale, cântând în cele mai neașteptate și chiar periculoase locuri din Kiev. DakhaBrakha a dedicat piesa a fost dedicat „celor care și-au dat viața pentru libertatea noastră, care continuă să stea la paza acesteia și care merg pe calea provocatoare a libertății personale fără să-și piardă speranța”.

O altă piesă cunoscută din repertoriul trupei este Carpathian Rap, care este și una dintre preferatele mele. Aceasta a fost lansată acum 10 ani și a devenit una dintre cele incluse în „cartea de vizită” a trupei.

În prezent, trupa se află se pregătește de turneul său mondial, care începe în luna mai, la Bruxelles. Pentru mai multe detalii despre DakhaBrakha, accesează site-ul lor anexat aici sau pagina lor de YouTube sau Instagram.

Preluat de la: diez.md