Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, industria modei este al doilea cel mai mare consumator de apă și este responsabilă pentru circa 8-10 % din emisiile globale de carbon, o cifră care depășește emisiile aviației și transportului maritim. Deși consumatorii tineri și nu doar se bucură de faptul că majoritatea comercianților de îmbrăcăminte produc articole vestimentare ieftine și la modă, adevărul e că fast fashionul are un impact semnificativ asupra mediului. Dar ce mai exact semnifică acest concept?
Termenul fast fashion a devenit tot mai important în conversațiile legate de modă, sustenabilitate și conștiință ecologică. Acesta se referă la replicarea rapidă a tendințelor actuale și comercializarea articolelor vestimentare la prețuri mici. Modelul este denumit astfel deoarece implică proiectarea, producția, distribuția și comercializarea rapidă a hainelor, ceea ce înseamnă că distribuitorii sunt capabili să realizeze cantități mari de produse foarte variate și să permită consumatorilor să procure diverse articole vestimentare în vogă la un preț scăzut.
Pentru prima dată, termenul a fost folosit la începutul anilor ’90, când Zara a fost lansată la New York. Fast fashion a fost inventat de New York Times pentru a descrie misiunea Zara de a face ca o piesă vestimentară să treacă în doar 15 zile de la stadiul de design la cel de vânzare în magazine. În prezent, printre cei mai mari reprezentanți ai lumii fast fashion se numără Zara, UNIQLO, Forever 21 și H&M.
Impactul fast fashion asupra mediului cuprinde epuizarea surselor neregenerabile, emisiile de gaze cu efect de seră, utilizarea unor cantități masive de apă și energie. De asemenea, comercianții folosesc vopsele textile ieftine, care sunt de foarte multe ori toxice, dar și fibre sintetice precum poliesterul, nailonul și acrilicul, care au nevoie de sute de ani pentru a se biodegrada. În plus, viteza cu care sunt produse articolele de îmbrăcăminte respective înseamnă că tot mai multe haine sunt eliminate de către consumatori, creând deșeuri textile masive. Potrivit unor statistici, numai în Australia, peste 500 de milioane de kilograme de îmbrăcăminte nedorită ajung la groapa de gunoi în fiecare an.
Pe lângă costul de mediu al fast fashion, există și costuri umane, notează Good On You. Moda rapidă are un impact negativ asupra muncitorilor din industria confecțiilor, care lucrează în medii periculoase, pentru salarii mici și fără ca să le fie respectate drepturile fundamentale. Mai mult, aceștia pot lucra cu substanțe chimice toxice și practici brutale ce pot avea efecte devastatoare asupra sănătății lor fizice și mentale, o situație dificilă evidențiată de documentarul The True Cost.
La polul opus a tot ceea ce înseamnă fast fashion avem noțiunea de slow fashion. În prezent, mai multe companii și designeri se orientează spre reducerea consumerismului, atragerea atenției asupra problemelor globale și necesitatea reciclării.
Mai multe despre slow fashion am discutat în anul 2020 cu designera Veronica Ternavschi, care ne-a explicat că acest concept înseamnă „moda lentă”, elementul său de bază fiind reutilizarea articolelor vestimentare.
Potrivit tinerei, slow fashion pune accent în primul rând pe ideea că în industria modei calitatea este mai importantă decât cantitatea: „În momentul de față, problema poluării mediului este cea mai acută problemă, care necesită acțiuni imediate pentru prevenirea dezastrelor de mediu. Astfel, această direcție a modei îi motivează pe oameni să refolosească îmbrăcămintea, să cumpere articole de calitate de la producători locali, să cumpere lucruri de la second-hand (mai ales că vintage este acum mai popular ca niciodată), să repare și să reutilizeze lucruri, oferindu-le astfel șansa la «o nouă viață»”.
Astfel, este important să înțelegem că o haină uzată nu este neapărat una care nu poate reînvia în ceva nou, mai ales dacă avem la îndemână imaginația și bunul gust. Fiecare piesă vestimentară poartă în ea o poveste, care poate fi spusă din nou și din nou, după ce dobândește un nou suflu. Mai ales că pentru aceasta nu e nevoie de un buget mare, ci doar de un simț al esteticului ascuțit.
Pe 14 martie curent, Camera inferioară a parlamentului Franței a aprobat un proiect de lege care solicită sancțiuni pentru articolele vestimentare vândute de companii care produc îmbrăcăminte ieftină în masă, precum Shein din China. Scopul deputaților constă în compensarea impactului acestor produse asupra mediului. Totodată, proiectul de lege prevede creșterea treptată a taxei de mediu până la 10 euro pentru textilele ieftine până în 2030, precum și interzicerea publicității pentru astfel de produse, informează AFP.
În ansamblu, această mișcare urmărește să orienteze industria către practici mai durabile, încurajând transparența și responsabilitatea.
Preluat de la: diez.md
