Genunchiul, o capodoperă a anatomiei umane, este supus unei varietăți de traume și leziuni, fie că vorbim despre sportivi de performanță sau persoane obișnuite. Printre cele mai frecvente afecțiuni se numără leziunile de menisc, o problemă care necesită înțelegere profundă și abordare medicală adecvată pentru a fi depășită cu succes.
Toate răspunsurile le aflăm de la Dr. Mihai Râșcu, medic primar Ortopedie Traumatologie, specialist în chirurgie minim invazivă, șef departament Membru Inferior în cadrul clinicii Ortokinetic și medic coordonator al Federației Române de Gimnastică.
Genunchiul este alcătuit dintr-o rețea complexă de suprafețe articulare, ligamente și meniscuri, care funcționează armonios pentru a asigura mișcările fluide și stabilitatea necesară. Meniscurile, acele mici formațiuni fibrocartilaginoase situate între suprafețele articulare, sunt esențiale pentru absorbția șocurilor și distribuirea uniformă a presiunii în timpul mișcării.
Cele două meniscuri (meniscul intern și meniscul extern) pot fi lezate ușor printr-o mișcare de rotație a genunchiului în timpul unui efort susținut. Ruptura parțială sau totală a meniscului apare la o mișcare bruscă de torsiune sau de rotație a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc (de exemplu, la întoarcerea bruscă pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde de localizare și extensie.
Leziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt: longitudinală, oblică sau în „cioc de papagal” și radiară.
Leziunile de menisc legate de sport apar adesea împreună cu alte leziuni ale genunchiului, cum ar fi: leziunile de ligament încrucișat anterior, ligament colateral medial și lateral, leziuni de cartilaj.
Leziunile de menisc pot apărea din diverse motive, incluzând mișcări bruște, traumatisme sportive sau procese degenerative asociate cu îmbătrânirea. Aceste leziuni pot varia de la rupturi parțiale la cele totale, cu diferite grade de gravitate în funcție de localizare și extensie.
Simptomele leziunilor de menisc pot varia în funcție de gravitatea leziunii, dar includ adesea durere, umflături, rigiditate și senzații de blocare sau instabilitate a genunchiului. Pacienții pot observa, de asemenea, zgomote specifice, precum „click” sau „pocnituri”, în momentul în care apare leziunea.
Diagnosticul corect al leziunilor de menisc implică o combinație de istoric medical detaliat, examinare fizică și investigații imagistice precum radiografiile și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Teste precum testul McMurray sunt utile în provocarea simptomelor și pentru confirmarea diagnosticului.
Tratamentul leziunilor de menisc poate fi non-invaziv sau chirurgical, în funcție de severitatea leziunii, vârstă, nivelul de activitate și starea generală a pacientului.
Opțiunile neinvazive includ odihna, terapia fizică, medicamente antiinflamatoare și protocolul RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation).
Dacă leziunea este mică și este poziționată pe marginea externă a meniscului, acesta nu necesită intervenție chirurgicală. Atât timp cât simptomele nu persistă și genunchiul este stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai bună alternativă.
Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezintă inițialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation.
Medicamente antiinflamatorii. Medicamentele cum ar fi aspirina și ibuprofenul reduc durerea și umflarea.
În cazurile mai severe sau în cazul eșecului tratamentului nechirurgical, intervenția chirurgicală, cum ar fi artroscopia genunchiului, poate fi necesară pentru repararea sau îndepărtarea leziunii.
Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate. O cameră video în miniatură este introdusă în articulația genunchiului printr-o incizie mică. Acesta oferă o imagine clară a interiorului genunchiului și a leziunilor existente. Ortopedul introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata leziunile depistate.
Recuperarea post-operatorie este esențială pentru obținerea unei recuperări complete și pentru prevenirea recidivelor. Pacienții vor fi îndrumați de către profesioniștii în reabilitare să urmeze un program de exerciții fizice și terapie pentru restabilirea mobilității și forței genunchiului. În majoritatea cazurilor, recuperarea poate fi efectuată la domiciliu, sub supravegherea atentă a echipei medicale.
În concluzie, leziunile de menisc sunt o problemă comună, dar cu abordarea corectă și tratamentul adecvat, pacienții pot să-și recapete funcționalitatea genunchiului și să-și continue activitățile fără constrângeri. Cu înțelegere, determinare și îngrijire medicală adecvată, victoria asupra leziunilor de menisc poate fi obținută, iar genunchiul poate răspunde din nou cu mobilitate și stabilitate, pregătit pentru orice provocare viitoare.
Preluat de la: csid.ro
