Strada Uzinelor. La etajul doi al unei clădiri a avut loc întâlnirea cu bloggerița și modelul Doina Ciobanu.

Așadar, în drum spre o discuție despre modă, lumea digitală, influenceri și multe hashtaguri trebuia să colinzi ditamai cartierul, de altfel, frumos ca o floare: Lumea Ușilor, Piatră Decorativă, Stroy Lux, SRL Nova-Stroi, Mai Mult Decât Ferestre etc.

Asta era, cel puțin, amuzant.

Și totuși, la etajul doi al unei cafenele, în sediul Dreamups era cald, luminos și mirosea a Pizza.
În mare parte, a fost o discuție în engleză între moderator și Doina Ciobanu, cu timp rezervat pentru întrebările publicului. Mai mult, cei prezenți au avut ocazia să discute cu Doina atât înainte de discuția cu moderatorul, cât și la final.

Întrebările se refereau cel mai mult la cariera Doinei, provocările, succesele, dar și viziunile acesteia asupra a tot ce ține de social media și digital era per general. În timpul căutării unui compromis cu lumina pentru reportajul foto apucam să prind și cele discutate. Și nu o făceam forțat, mă așteptam la o discuție ușor superficială, însă chiar îți capta atenția.

Munca din spatele unei fotografii cu mii de inimioare…

Doina a povestit cât timp îți ia să găsești locația, să alegi ținuta, apoi unghiul potrivit, apoi să-ți mai retușezi makeup-ul, deoarece e cald, foarte cald. Da, asta nu poate fi comparat cu descărcatul vagoanelor, dar la un moment dat ți se face lehamite, iar pentru a te menține, pentru a nu pierde din notorietate, trebuie să postezi cu o anumită regularitate, nu prea ai dreptul la absențe și privilegiul de „stay invisible to everyone”.

La 16 ani a plecat la Londra, însă a avut ghinion și, ușor debusolată, speriată s-a întors înapoi. La 19 ani s-a mutat la București, iar apoi la Londra – a doua tentativă. Părinții ei mereu au încurajat-o. Deși se bucură mult când e acasă, i-au oferit și îi oferă în continuare libertatea să își aleagă singură calea, susținând-o în toate. La Londra era greu, uneori chiar foarte, încât avea nevoie de o mică ședință pe Skype cu mama. Din spusele ei, la Londra e foarte greu să te afirmi, să faci față concurenței. Oriunde te întorci dai de descendentul unui oarecare duce sau de cineva din anturajul unei oarecare contese etc. Prin urmare, odată ce l-a întâlnit pe actualul ei iubit, Daniel Dykes, i-a fost mai ușor să se adapteze. Daniel o susține în toate și nu doar moral, se ocupă de chestii ce țin de administrarea site-ului, semnarea contractelor, planificarea călătoriilor etc.

De-a lungul discuției, Doina a oferit mai multe exemple din propria experiență ce dezvăluie unele aspecte ale carierei în modelling, blogging, influencing. Spre exemplu, la începutul carierei sale a venit cu o propunere de colaborare la un anumit brand, însă a fost refuzată – nu avea suficienți followeri. Mai târziu, când a devenit mult mai populară și solicitată, același brand a invitat-o să lucreze împreună, îngânând cât de bine se pretează brandului lor noua sa imagine, valorile promovate, stilul ei. Doina a profitat de ocazia unei mici răzbunări, chiar un pic ruptă dintr-un scenariu Hollywoodian, venind cu următoarea replică: „Well, ideea e că eu de atunci nu prea m-am schimbat, sunt aceeași, doar că mai populară, așa că, merci, dar nu”.

În acea perioadă, când era destul de greu să se impună ca o fashion bloggeriță cu mare potențial, un brand mic din Anglia a avut curajul să creadă în ea și a desemnat-o ambasadorul lor digital. Până în ziua de azi, Doina le este recunoscătoare pentru că au crezut în ea și mereu va purta cu mare drag ținutele lor și îi va promova. E o chestie de loialitate și recunoștință.

Câteva sfaturi de la Doina Ciobanu

# Dacă deții un brand mic, țintește influencerii locali, mai modești. Așa, ușor, ușor vei crește.

# Nu întotdeauna mulți followeri înseamnă succes, cel puțin unul durabil. Uneori e mai bine să ai mai puțini, dar chiar fideli. În fiecare zi apar nume noi. Dacă followerii tăi nu sunt fideli, atunci vor migra rând pe rând.

# Fii insistent. Dacă deții un brand mic, riscă să oferi gratuit produsul tău unui număr mare de influenceri. Vezi istoria brandului de ceasuri Daniel Wellington.

# Riscă, așteaptă și speră. Dacă afli că într-un hotel din apropiere este o persoană publică (de dorit să fie puțini care dețin această informație) care ți-ar putea promova brandul, trimite-i un produs! Apoi, așteaptă, cu multă răbdare și un pic de speranță. Un simplu gest de acest fel la timpul, ocazia, aranjarea potrivită a stelelor chiar poate deveni o istorie de succes.

# Ai răbdare. Minuni peste noapte se întâmplă rar. De regulă, e multă, multă muncă în spate.

Întrebări #diez

#1. Sunt momente în care te sperie era digitală, impactul social media, inclusiv impactul pe care îl ai asupra celor care te urmăresc?

Nu, nu mă sperie. Cred că e o exagerare. Mai degrabă, cred că acest acces la foarte multe surse de informare creează iluzia unui pericol, a unei catastrofe iminente. Ce mă sperie mai mult e inteligența artificială. Cum zice Elon Musk: este foarte periculos când cineva deține monopolul asupra inteligenței artificiale.

#2. Știu că la etapă dată nu ești ambasadoarea vreunei cauze nobile/sociale, deși bănuiesc că ai avut propuneri. Care cauză/problemă îți e mai aproape de inimă, e mai personală și chiar ai vrea să te dedici acesteia?

Cel mai mult mă preocupă drepturile femeii și femeia în societate, în special în Republica Moldova. O altă problemă ar fi poluarea mediului, iarăși, la nivel local. De fiecare dată când vin în Moldova atrag atenția la gunoiul din jur, la lipsa unei politici, a unui sistem de reciclare, mai ales că e un domeniu în care se poate investi și chiar obține profit. Deocamdată mai aștept, e o responsabilitate mare și contează mult cu cine decizi să colaborezi. Prefer să fiu mai atentă.

#3. Știu că ai o soră mai mică și îți place mult să petreci timpul cu ea. Bănuiesc că la vârsta pe care o are tinde să te copieze. Ai încuraja-o să urmeze aceeași cale?

Depinde… Nu știu, ea încă e în proces de formare ca personalitate. Atunci când va decide ce cale să urmeze, vreau să o încurajez să exploreze toate laturile sale. Nu vreau să o influențez, doar să o încurajez să aleagă un domeniu ce o face fericită. Dacă va dori să fie, spre exemplu, veterinar, atunci nu are nevoie de social media. Important e să îi placă cu adevărat.

#4. Ai vreo haină/accesoriu care, din punct de vedere material, nu valorează mult, dar la care ții în mod special?

Foarte multe. Colecționez tot felul de mărunțișuri, chiar și mărțișoare. Chiar am multe… eșarfe vintage, brățări vândute de vreo bătrânică din România, îmi place să le agăț de valiza de mână…

# 5. Care crezi că e trademarkul tău sau poate cineva deja l-a definit?

La sigur nu aș lăsa pe cineva să-l definească. Nu știu… Încerc întotdeauna să mă îmbrac, să mă comport așa cum mă simt bine, dar cred că ceea ce întotdeauna persistă, atât în stilul meu, cât și în maniera de a fi e… puțină masculinitate.

# 6. Ce i-ai spune Doinei la 16 ani?

Fă ce vrei.

P.S. La finalul evenimentului, în timp ce profitam de varietatea de pizza, am schimbat câteva vorbe cu prietenul Doinei, Daniel Wellington. Deși nu prea le am deloc cu small talks, a fost chiar plăcut, natural și sincer. Just for you to know… nu e copilaș de aur, mama lui e malteză, dintr-o familie catolică tradițională, respectiv a ales să fie casnică, iar tatăl e un simplu muncitor. Visau ca Daniel să devină avocat, dar până la urmă s-au conformat, deși, ca mulți alți părinți de millenials, așa și nu au înțeles cu ce se ocupă (activează în domeniul digital). Nu are niciun titlu nobil, nicio picătură de sânge albastru, doar cândva demult strămoșii de pe linia tatălui dețineau multe pământuri, dar în urma războiului au fost oarecum desproprietăriți (se mai întâmplă și pe la alte case, nu doar la noi). Am discutat despre Cuba, cât de exotică e pe Instagram și cum arată în realitate. Mi-a povestit impresiile sale despre Chișinău, sincer… e minunat cât de ușor ai acces la Internet, dar e trist să privești clădirile vechi, fie dărâmate, fie reconstruite aiurea.

Și da, datorită sau din cauza Doinei, cunoaște mai multe despre politica din Republica Moldova decât despre cea din Marea Britanie.

Iată așa un articol. No bitchy comments, no pseudointellectual remarks. Doina Ciobanu chiar e bravo și chiar e destul de real ca „strada Uzinelor” să o ia pe o altă cale, inclusiv datorită contribuției ei.

Mult succes, Doina!

Preluat de la: Diez.md