Pleoapele căzute, cearcănele, ochii obosiţi, ridurile din jurul ochilor. Poate că, de multe ori, te-ai întrebat cum ar fi să dai timpul înapoi, cu doar câţiva ani, când aceste trăsături nu existau încă pe chipul tău.
Fără să îţi doreşti intervenţii chirurgicale sofisticate, care să îţi schimbe radical înfăţişarea, ai început, poate, să cauţi informaţii despre procedurile care se realizează strict în zona ochilor, pentru efect de întinerire şi revitalizare a zonelor cu probleme. Şi aşa, cu siguranţă, ai dat peste denumirea de blefaroplastie.
Operaţia de blefaroplastie a devenit tot mai populară în ultimii 10 ani, deoarece are rezultate spectaculoase. Dacă iei în considerare o astfel de procedură, potrivit Societăţii Americane a Chirurgilor Plasticieni, aceasta se află chiar în topul primelor cinci operaţii estetice, în lume.
<!–
Formul de quiz
–>
Despre blefaroplastie – când să apelezi la operaţie?
Această intervenţie chirurgicală estetică se adresează, cu precădere, persoanelor trecute de 30-35 ani, care au un exces tegumentar la nivelul pleoapelor superioare, respectiv, aşa zisele „pungi” la nivelul pleoapelor inferioare, determinate fie de factorii genetici, fie de un stil de viaţă mai puţin ordonat, de lipsa de somn, de consumul de alcool etc. Toate acestea lasă urme vizibile pe chipul tău, dar vestea bună este că blefaroplastia poate să le şteargă.
„Este destul de simplu să îţi dai seama că ai nevoie de blefaroplastie, pentru că, în momentul în care ţii ochii deschişi, un pliu semnificativ de piele, din pleoapa superioară, în special, acoperă o parte din câmpul vizual, provocând astfel o deficienţă de vedere”, explică dr. Cristian Niţescu, medic primar în chirurgie estetică. În plus, apariţia aşa-numitelor pungi de sub ochi, îţi poate crea o imagine de om obosit, care nu reuşeşte niciodată să fie proaspăt, tonifiat, făcându-te să te simţi mai în vârstă decât eşti, în realitate.
Blefaroplastia corectează excesul de piele şi laxitatea muşchiului orbicular care, în anumite situaţii, nu se contractă în cea mai corectă forma, lăsând un aspectul „îmbătrânit”, în zona perioculară.
Mai exact, operaţia constă în excizarea excesului de ţesut grăsos subcutanat şi, eventual, în ranforsarea musculaturii muşchiului orbicular, efectul final fiind unul de întinerire a zonei perioculare.
Cum se realizează o blefaroplastie?
Această intervenţie estetică se poate realiza la pleoapele superioare sau la cele inferioare, fie combinat, la toate cele patru pleoape. În funcţie de procedura aleasă, precum şi de numărul de pleoape care trebuie operate, blefaroplastia se face cu anestezie locală sau cu anestezie generală.
„Procedura constă în infiltrarea pleoapelor cu o soluţie cu rol anestezic şi hemostatic, trasarea unor incizii la nivelul pleoapelor, excizia pielii în exces, asociată, în anumite cazuri, cu îndepărtarea unei părţi din grăsimea din jurul globului ocular”, arată dr Niţescu.
Înainte de operaţie, în special dacă ea se efectuează cu anestezie generală, este nevoie întotdeauna de un set de analize care, în situaţii excepţionale, pot contraindica corecţia pleoapelor.
După operaţie, pacientul este pansat cu nişte benzi care nu îi limitează câmpul vizual, deci nu îi sunt acoperiţi ochii, ceea ce reprezintă un avantaj foarte important. Firele de sutură se extrag la 5 zile, dar apoi mai este nevoie de o perioadă de 5-7 zile pentru recuperarea totală şi pentru scăderea inflamaţiei, în zona operată.
Uneori, chirurgul estetician ar putea să recomande şi o ridicare de sprâncene, pentru că apare şi o ptoză falsă a pleoapei superioare, odată cu efectul de cădere a zonei de sub sprânceană.
În urma acestei intervenţii chirurgicale, zona pleoapelor va căpăta un aspect vizibil rejuvanat, natural, cu un efect de lifting, rezultatele fiind de lungă durată, chiar dacă nu permanente. Există situaţii în care operaţia trebuie repetată, după câţiva ani.
Perioada de recuperare este destul de rapidă, cca. 10-12 zile, până la reinserţia socială a pacientului în mediul profesional şi familial.
Blefaroplastia, ca orice intervenţie chirurgicală, are anumite riscuri, cum ar fi sângerare, dehiscenţa firelor de sutură şi altele, dar aceste situaţii sunt destul de rare în condiţiile în care operaţia este efectuată de un chirurg plastician bine pregătit.
Preluat de la: csid.ro