Unii moldoveni văd un plan perfid al forțelor obscure. Conspirațiile variază de la variante locale în care oamenii ar fi plătiți pentru a-și declara morții ca fiind infectați, pînă la istorii despre un complot global în care virusul e un pretext de cipizare și control prin turnuri 5G, scrie sic.md

Conspirațiile, mai ales cele care spun că virusul nu există sau e doar un fel de gripă, oferă confortul de a continua viața normală fără mari griji sau remușcări.

Citiți și: Am intrat într-un grup de antivaxeri și anti-5G din Moldova și n-am putut rezista mai mult de 10 zile

Un sondaj realizat la comanda „Comunității Watchdog” la începutul lui mai arăta că unul din opt moldoveni crede în teoria precum că virusul SARS-CoV2 este transmis prin antene 5G, iar o treime cred că virusul a fost creat de miliardarul Bill Gates.^[2] Barometrul Opiniei Publice pentru iunie constată că mai mult de o treime din moldoveni cred, sau tind să creadă, în conspirațiile răspîndite de Biserică privind noul coronavirus.^[3]

Avem o problemă

Bineînțeles, asta nu e o problemă specific moldovenească – studiile arată că 25% din britanici^[4] și 29% din americani^[5] cred în teorii conspiraționiste despre noul coronavirus. Și nici nu e nouă. Înainte de Covid, în secolele XVIII și XIX măsurile împotriva ciumei sau holerei erau văzute și ele cu suspiciune, inclusiv de „influencerii” din nobilimea intelectuală, și chiar au condus la răscoale.^[6]

Reacțiile la conspirațiile din jurul virusului variază și ele de la simple mesaje și văicăreli despre prostia oamenilor, pînă la articole, investigații și videouri în care sunt deconspirate știrile false despre comploturi. Adevărul evident e că să demaști toate conspirațiile e o muncă sisifică – încearcă și demonstrează cuiva, cu probe, că un complot secret nu există! Putem, în schimb, încerca să înțelegem de ce oamenii cred în conspirații, înainte de a ne apuca să le schimbăm părerile.

Să știm, să controlăm și să arătăm bine

O sinteză a cercetărilor psihologice la subiect arată că oamenii sunt atrași de teorii ale conspirației pentru că acestea satisfac necesități psihologice importante.^[7]

În primul rînd, oamenii vor să înțeleagă cauzele evenimentelor pentru a obține tabloul complet – așa ne simțim mai în control asupra situației. Creierul nostru caută să găsească piesele de puzzle lipsă pentru că, în procesul evoluției, asta ne-a ajutat să supraviețuim. Problema apare atunci cînd umplem golurile informaționale cu piese șubrede – preconcepții, prejudecăți, mituri și altele de acest gen. Deseori, dovezile științifice sunt ignorate în proces, sau sunt percepute ca parte a conspirației.

Un alt mecanism psihologic e de a asocia amenințarea cu un anumit individ sau grup, reducîndu-i sau neutralizîndu-i pericolul prin a-i arăta că a fost deconspirat. Cu alte cuvinte, cu cît mai repede identificăm „inamicul” care „urzește împotriva noastră” și îi dăm de știre că știm despre „complotul” lui, cu atît mai mult ne recăpătăm sentimentul de siguranță.

În fine, conspirațiile se mai hrănesc și din nevoia oamenilor de a se autoafirma. Ele ne permit să dăm vina pe alții pentru ceea ce ni se întîmplă: suntem corecți, luăm deciziile corecte, dar, iată, suntem sabotați de forțe obscure. Cu cît mai tare ne simțim atacați în corectitudinea noastră, cu atît mai mult credem în conspirații.

O ocazie perfectă

Nu e de mirare că pandemia este o ocazie perfectă pentru apariția conspirațiilor. Cercetările arată că încrederea în acestea e mai puternică atunci cînd oamenii trec prin greutăți și simt nesiguranță, cînd evenimentele se petrec la scară largă, iar oamenii nu se mulțumesc cu explicații „banale”. O pandemie globală despre care se vorbește neîntrerupt la televizor, care te închide în casă și îți schimbă fundamental viața de zi cu zi, e probabil să te facă să cauți explicații conspirative.

Conspirațiile sunt legate și de tendința de a supraestima importanța apariției concomitente a mai multor evenimente.^[8] De exemplu, apariția pandemiei și proliferarea tehnologiei 5G. Faptul că oamenii caută confirmare pentru propriile convingeri tot le priește conspirologilor Covid. Aceștia au putut culege roadele campaniilor de scepticism față de vaccinuri, produsele genetic modificate și alte fructe ale progresului științific, percepute de unii ca fiind malefice.

Într-un final, pandemia a însemnat pentru multă lume un disconfort neobișnuit. Cineva e pur și simplu deranjat de regulile de autoizolare și distanțare socială, iar altcineva nu poate suferi gândul că după ușă ar putea să-l pască un ucigaș invizibil (virusul). Conspirațiile, mai ales cele care spun că virusul nu există sau e doar un fel de gripă, oferă confortul de a continua viața normală fără mari griji sau remușcări.^[9]

Un loc perfect

Contextul moldovenesc este foarte prielnic pentru teoriile de conspirație, a comentat pentru sic! psihologul Ian Feldman. Potrivit lui, relația moldovenilor cu propriul stat a evoluat timp de decenii în una de maximă suspiciune și neîncredere, propice răspîndirii de conspirații. Istoriile despre oamenii care primesc bani ca să-și scrie rudele răposate ca victime ale coronavirusului, chiar dacă nu sunt adevărate,^[10] rezonează foarte bine cu cetățenii țării noastre care au tot auzit și vorbit despre cinovnici care dau și iau mită cu orice ocazie.

Contează nu ce e adevărat, dar cine are dreptate.

Chiar și acea fărîmă de încredere în autorități care mai rămîne se ciocnește de bariere. Una este comunicarea difuză – emițători diferiți care transmit mesaje diferite, toate sub aceeași denumire generică de „stat”. Guvernului, care vorbește despre pandemie prin doi membri ai săi – prim-ministrul și ministra sănătății, i se adaugă un președinte care emite propriile mesaje. Aceste trei voci adesea transmit lucruri diferite, sau chiar schimbă discursul de la o ocazie la alta.^[11] Alte mesaje vin de la opoziție, societatea civilă, mass-media.

Așadar, avem o inflație de mesaje. Potrivit lui Feldman, deja aproape din obișnuință, comunicarea atît din partea statului, cît și a celorlalți, e puternic politizată și văzută drept confruntare, nu cooperare. Contează nu ce e adevărat, dar cine are dreptate, iar asta e trist. În situația unei crize sanitare de proporții, difuzia mesajelor îl dezorientează pe cetățean și îl face să se simtă nesigur. Omul caută un „alt adevăr” care să le explice pe toate.

Mai mult, în era rețelelor sociale, atunci cînd toți au propria părere și o platformă accesibilă pentru a o distribui, informațiile care vin de la surse de autoritate (de ex. de la savanți) sunt relativizate. De aceea în joc intră și noi fenomene cum ar fi influencerii de pe social media, unii dintre care au cedat atracției conspiraționiste.^[12]

Potrivit lui Feldman, situația crizei pandemice necesită ca actorii implicați să-și asume o responsabilitate față de public, să planifice mesajele și să le coordoneze pe cît e posibil. Comunicarea de criză, spune experta în comunicare Ludmila Andronic, spre deosebire de cea politică și corporativă, nu urmărește să lustruiască imagini, ci să informeze „dur, dar adevărat, și în timp util”.^[13] Și mai important pentru căpătarea încrederii ar fi ca greșelile comise să fie recunoscute.

Despre știință și religie

Conspirațiile, mai crede Feldman, apar și ca urmare a schimbării imaginii și rolului științei în viața noastră. Dacă înainte savanții erau cei care descopereau și explicau lumea, acum îi vedem ca pe cei care ne dau tehnologii. Asistăm la o devalorizare a științei, cum ar veni.

Psihologul mai spune că în toate deciziile și în comunicarea despre pandemie au fost ignorate necesitățile religioase ale oamenilor. Dacă abordarea față de religie ar fi fost aceeași ca și față de educație, cu alte cuvinte, dacă s-ar căuta metode alternative și sigure, cu ajutorul clerului, pentru ca oamenii să participe la viața religioasă, oamenii ar fi găsit mai multă putere să facă față greutăților. Credincioșii au fost puși însă în situația să aleagă dintre obișnuințele religioase și o nouă normă a vieții – autoizolarea, iar refugiul l-au găsit în negarea pandemiei și teoriile conspiraționiste.

Or, spune Feldman, în perioade de criză, oamenii au nevoie de răspuns la întrebarea „pentru ce sufăr?”. „Pot îndura orice, dacă înțeleg de ce mi se întîmplă”, îl parafrazează Feldman pe psihologul austriac Viktor Frankl. Moldovenilor nu li s-a oferit un răspuns și nu li s-a justificat suficient scopul pentru care trebuie să renunțe la viața normală, conchide Feldman.

Deconspirarea anevoioasă și ce e de făcut

Știrile proaste continuă – nu e așa de ușor să schimbi o atitudine conspiraționistă. Savanții spun că suntem programați evoluționar,^[14] ca ființe ultrasociabile, să căutăm confirmarea propriilor convingeri, oricît de eronate ar fi ele. Pentru că ne pasă ce-o să zică alții, preferăm să fim consecvenți, adică să stăruim în greșeală, decît să ne schimbăm părerea atunci cînd ne sunt prezentate dovezi. De aceea deconspirarea miturilor și știrilor false e o sarcină foarte grea.

Lupta cu teoriile conspirațiilor nu trebuie să se transforme în luptă cu cei care cred în ele.

Mai mult, atunci cînd încercăm să o facem, putem obține rezultate opuse. Mai multe studii vorbesc despre efectul bumerangului – atunci cînd argumentînd o poziție îl facem pe oponent să adopte poziția opusă. Sau efectul rateului (backfire effect) – atunci cînd demonstrînd agresiv că cineva nu are dreptate, îl facem să se adîncească și mai mult în propria poziție, ca într-o tranșee, de unde va adopta o atitudine bătăioasă. De aceea, de exemplu, atunci cînd medicul sanitar șef Nicolae Furtună alege să-i ridiculizeze pe cei ce cred în conspirații, calificîndu-le ca „aiureli și tîmpenii”,^[15] acesta probabil atinge efectul opus.

Lecția pe care o putem învăța de aici este că lupta cu teoriile conspirațiilor nu trebuie să se transforme în luptă cu cei care cred în ele. Mai important decît a demasca interlocutorul este de a găsi un teren comun și interese comune.

Alte cercetări arată că oamenii tind să memoreze mai bine mitul decît faptele care îl infirmă. Cu alte cuvinte, este foarte posibil că, după ce citește o știre despre de ce antenele 5G NU transmit coronavirusul, cititorul să uite argumentația științifică din articol și să rețină doar legătura dinte 5G și virus. Simpla repetare a mitului doar îl întărește.^[16]

De aceea, atunci cînd reacționăm la dezinformare, am face bine să nu scoatem mitul în prim plan. De exemplu, se vor evita titlurile de genul: „Antenele 5G provoacă Covid. Fals!” Explicația trebuie sa pună accent pe informația veridică, cea care va înlocui mitul. Poți să explici o conspirație cu un complot al unei forțe străine, dar mult mai util ar fi să explici ce-i aia un virus și cum se transmite și ce sunt alea undele radio și cum funcționează.

În general strategiile de luptă cu dezinformarea trebuie să țină cont de psihologia conspirațiilor – să ofere linii narative care să umple golul lăsat de informațiile false, să se bazeze pe informații succinte și simple, să țină cont de convingerile și preferințele publicului și să fie întărite prin repetare.^[17]

Autoritățile și sursele media ar trebui să fie consecvente în a informa publicul despre pandemie și a pune accentul pe lucrurile despre care există consens științific, chiar și atunci cînd comunică despre teorii alternative sau noi descoperiri.

Cei mai mulți factori care contribuie la apariția și menținerea conspirațiilor sunt foarte greu de schimbat – încrederea în autorități și știință, accesul la educație de calitate pot fi doar obiective de durată. Ceea ce se poate face este orientarea comunicării autorităților, dar și a celorlalte voci ascultate din societate, către necesitățile oamenilor de a cunoaște, a fi în control și a se autoafirma. Până la urmă, conspirațiile sunt explicabile prin nevoi umane.

Preluat de la: diez.md