O analiză de sânge de rutină poate fi uneori primul indiciu că există o problemă în organism. Câteva valori din hemogramă, precum un număr neobișnuit de mare de globule albe, un nivel scăzut al hemoglobinei sau scăderea numărului de trombocite, îi pot determina pe medici să investigheze posibilitatea unei afecțiuni hematologice. Însă aceste valori, luate singure, nu pot indica faptul că o persoană are cancer de sânge.

Această diferență este importantă, deoarece o hemogramă modificată poate avea numeroase explicații, de la infecții și carențe nutriționale până la anumite medicamente sau probleme care afectează măduva osoasă. Analiza poate ridica un semnal de alarmă, dar nu poate, de una singură, să arate exact ce se întâmplă.

„Hemograma este un instrument eficient de screening, dar diagnosticarea cancerului de sânge necesită o evaluare detaliată și investigații suplimentare”, a declarat dr. (Brig) Satyaranjan Das, director senior – Hemato-Oncologie și Transplant de Măduvă Osoasă la Max Super Speciality Hospital, Noida.

Hemograma completă măsoară trei tipuri principale de celule din sânge: globulele roșii, globulele albe și trombocitele. De asemenea, oferă valori precum hemoglobina și hematocritul și, în funcție de tipul analizei, informații despre dimensiunea și caracteristicile globulelor roșii.

Pentru orientare, American Cancer Society indică drept intervale de referință uzuale la adulți aproximativ 5.000-10.000 de globule albe pe microlitru, 4,2-6,1 milioane de globule roșii pe microlitru, o hemoglobină de aproximativ 12-18 g/dL și 150.000-450.000 de trombocite pe microlitru.

Totuși, intervalele de referință pot varia de la un laborator la altul, precum și în funcție de factori precum vârsta și sexul. Asta înseamnă că o singură valoare care depășește intervalul de referință al laboratorului nu trebuie interpretată automat ca un semn de cancer.

Citește și: Semnele leucemiei se văd pe piele. Cum se manifestă cancerul de sânge

Medicii pot deveni mai preocupați atunci când analizele de sânge arată modificări importante, persistente sau inexplicabile, în special atunci când sunt afectate mai multe tipuri de celule sanguine.

În cazul anumitor forme de leucemie, de exemplu, numărul globulelor albe poate fi foarte mare, în timp ce globulele roșii și trombocitele pot avea valori scăzute. Medicii pot identifica, de asemenea, globule albe imature, numite blaști, în sânge. Astfel de rezultate pot indica o problemă la nivelul măduvei osoase și necesită investigații suplimentare.

„Modificările acestor valori pot ajuta la depistarea afecțiunilor hematologice sau a problemelor măduvei osoase”, a explicat dr. Das. Există însă o precizare importantă: valorile anormale nu sunt specifice cancerului.

O infecție poate modifica numărul globulelor albe. Deficiențele nutriționale pot provoca anemie. Medicamentele și alte boli pot afecta, de asemenea, hemograma. Cu alte cuvinte, hemograma îi poate indica medicului faptul că există ceva care necesită atenție, fără să îi spună exact despre ce problemă este vorba.

Cancerele de sânge nu sunt diagnosticate doar analizând dacă valorile hemogramei sunt prea mari sau prea mici. În cazul unei suspiciuni de leucemie, medicii pot examina la microscop un frotiu de sânge periferic pentru a evalua dimensiunea, forma și gradul de maturizare al celulelor sanguine. În multe situații este necesară și examinarea măduvei osoase, deoarece leucemia debutează în țesutul din interiorul măduvei în care se formează celulele sanguine.

Investigațiile suplimentare pot include citometrie în flux, teste citogenetice și teste moleculare sau secvențiere de nouă generație, în funcție de boala suspectată. Aceste investigații pot ajuta la identificarea tipului de celule anormale și, în anumite cazuri, a unor modificări genetice specifice.

După cum explică dr. Das, în funcție de situația clinică, medicii pot evalua celulele sanguine prin „citochimie, citometrie în flux, teste citogenetice sau secvențiere de nouă generație”. Aceste teste pot fi efectuate pe probe de sânge sau de măduvă osoasă, în timp ce unii pacienți pot avea nevoie de o biopsie a ganglionului limfatic sau a măduvei osoase.

O hemogramă îi poate ajuta pe medici să identifice:

Însă o hemogramă, luată singură, nu îi poate spune, în general, medicului:

Pentru anumite tipuri de cancer de sânge, analizele de sânge pot oferi suficiente informații pentru stabilirea diagnosticului în anumite situații. De exemplu, leucemia limfocitară cronică poate fi diagnosticată adesea prin analize de sânge combinate cu citometrie în flux, în timp ce alte forme de leucemie necesită, în general, examinarea suplimentară a măduvei osoase.

Nu neapărat. Un rezultat modificat trebuie interpretat în context, în special dacă schimbarea este importantă, persistă în timp sau este însoțită de simptome precum oboseală inexplicabilă, infecții frecvente, apariția neobișnuită a vânătăilor sau sângerări.

Însă o singură valoare de pe buletinul de analize reprezintă doar o parte din imaginea medicală. Mesajul principal, potrivit dr. Das, este că hemograma poate funcționa ca un important semnal de alarmă, dar nu reprezintă un verdict de cancer. Medicul poate analiza simptomele pacientului, istoricul medical, examenul clinic, rezultatele analizelor anterioare și investigațiile suplimentare de laborator sau ale măduvei osoase înainte de stabilirea unui diagnostic.

Sursa: timesofindia.indiatimes.com

Sursa foto: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro