# Ema Budu, elevă în clasa a XI-a din Chișinău, a participat la două tabere internaționale.
# La tabăra UWC din Dilijan, Ema a urmat cursuri despre emoții, dialog și interculturalitate.
# În Germania, Ema a perfecționat limba germană, a susținut examen și a prezentat Ciuleandra.

În timp ce pentru majoritatea elevilor vacanța de vară înseamnă mai mult timp liber și o pauză de la orele de studiu, Ema Budu a ales să-și petreacă lunile iulie și august într-un mod diferit. Ea a participat la două tabere internaționale în Armenia și Germania. Datorită programului United World Colleges (UWC), Ema a petrecut două săptămâni la Dilijan, unde s-a alăturat unui curs de scurtă durată despre relații, despre emoții, despre conectarea cu sine și cu restul participanților. La doar patru zile după revenirea din Armenia, Ema a plecat în Germania, la cea de-a doua tabără pentru vara anului 2026. Timp de aproape o lună și-a perfecționat nivelul limbii germane, împreună cu peste 90 de elevi din toată lumea.

Ema este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Spiru Haret” din Chișinău. Ea a aflat despre cele două oportunități la sfârșitul clasei a X-a și a decis să împărtășească informațiile inclusiv cu colegii săi de clasă. Așa cum nimeni nu a părut interesat, tânăra a profitat de această șansă și s-a înscris de una singură. „Am distribuit oportunitatea pe grupul clasei mele, iar pe parcursul săptămânii am întrebat mai mulți colegi dacă vor aplica sau nu. Am primit răspunsuri negative și chestia aceasta m-a motivat să aplic. Nu știu dacă am auzit până la momentul respectiv de Armenia prea mult, știam doar că există o asemenea țară.” 

Pentru a se înscrie la tabără, Ema a realizat un video de cinci-șase minute în care a răspuns la mai multe întrebări despre problemele tinerilor și cum ar putea contribui ea la soluționarea acestora. De asemenea, eleva s-a asigurat că știe limba engleză și se încadrează în vârsta eligibilă (14-17 ani) pentru a participa la tabără. „În luna iunie am primit un e-mail și am aflat că nu am fost acceptată, fiindcă era un singur loc pentru cei din Republica Moldova. Ulterior, am aflat că tânăra selectată a refuzat să participe. Eu eram pe lista de așteptare, respectiv m-au întrebat dacă mai vreau să particip. Am acceptat cu tot entuziasmul această oportunitate. După, a urmat o perioadă mai lungă de pregătire a actelor pentru a primi o bursă din partea organizatorilor care a acoperit costurile pentru participare la activitățile taberei, pentru cazare și pentru alimentație. Cheltuielile pentru transportul către și dinspre Armenia sunt acoperite de către participanți.”

Ema consideră că răspunsurile pe care le-a oferit în videoul pentru înregistrare evidențiau valorile celor de la UWC, precum interculturalitatea sau diversitatea. Potrivit ei, acesta a fost unul dintre motivele care i-a determinat pe cei din comisie să o selecteze pentru tabăra din Dilijan. „Înainte de a realiza videoul, eu am reflectat mult asupra întrebărilor. Am răspuns strict din perspectiva mea, ce este dificil pentru mine acum sau cum mă afectează problemele tinerilor.” 

Tabăra s-a desfășurat timp de două săptămâni, în perioada 14-28 iulie. A fost organizată sub forma unor cursuri de scurtă durată la campusul colegiului UWC din Dilijan. De fapt, unul dintre scopurile taberei a fost să prezinte participanților oportunitățile burselor UWC, datorită cărora tinerii pot urma studii liceale în una dintre cele 18 școli ale programului. 

În acest material îți relatăm experiența lui Cătălin Muscinschi, un tânăr originar din orașul Soroca care își va finaliza anii de liceu în Armenia datorită bursei UWC. O altă finalistă a acestei burse este Silvia Negru, care în prezent își face studiile la o școală din orașul chinezesc Changshu. Cei doi elevi au și câteva sfaturi pentru viitorii bursieri UWC, pe care le poți lectura aici și aici. 

După sosirea la Erevan, elevii participanți au fost preluați de la aeroport și au pornit către destinația unde urmau să petreacă cele două săptămâni. „Eram în jur de 40 de participanți din circa 16 țări diferite: Rusia, Armenia, Marea Britanie, Italia, Spania, Iran, Israel. Ulterior, am mers într-o sală de teatru și am participat cu toții la o activitate introductivă. Ni s-a explicat ce urmează să facem în acest program și ne-am cunoscut facilitatorul care urma să ne ghideze. Noi am completat un quiz care ne-a dus la facilitatorul care ni se potrivește cel mai bine. Acest test chiar s-a dovedit a fi adevărat, deoarece m-am simțit foarte apropiată de facilitatoarea noastră și m-am deschis în moduri în care nu m-am deschis niciodată.” 

Ema își amintește că s-a implicat într-o o mulțime de activități pe parcursul celor două săptămâni: a experimentat noi moduri de a se exprima, a luat parte la dezbateri, a participat la un recital de poezii, a descoperit ce este dialogul dintre mai multe persoane și s-a conectat cu natura. „Am recitat poezii pe care le-am scris chiar noi despre experiențele noastre din copilărie. Am avut o sesiune unde am stat desculț în preajma unui copac și am reflectat. Ulterior, am lipit toate aceste gânduri și le-am structurat sub forma unei poezii.”

O altă activitate despre care ne-a povestit eleva este cea în care au dialogat în grupuri mai mici despre momente în care s-au confruntat cu neadevăruri. „Am realizat de multe ori în timpul acestei tabere că niciodată nu puteam ști ce se află în spatele unei persoane, povestea de viață și trăirile pe care le-a avut. Aceste cercuri de reflecții din fiecare seară, dialogul pe care l-am avut s-au dovedit a fi specificul taberei.” Tinerii au avut parte de momente prin care s-au conectat și în afara campusului. Au reușit să viziteze orașul Dilijan, au cunoscut comunitățile de acolo, au făcut iahting și au gustat din bucatele tradiționale ale Armeniei. În ultima zi a taberei, Ema, împreună cu alți câțiva participanți au explorat un pic și Erevanul înainte de a se întoarce acasă.  

„Mi-am făcut o grămadă de prieteni. Cu ei am reușit să merg și la un restaurant tipic armenesc, unde am gustat din bucatele lor. Am observat că armenii sunt foarte ospitalieri și cât de mult contează pentru ei că dacă au un invitat la ei în țară. Din preparate, am încercat dolma. Sunt asemănătoare cu sarmalele noastre. Conține mai multă carne și mai puțin orez.” La rândul ei, pentru câteva zile, Ema a devenit o ambasadoare a Moldovei în Armenia și le-a povestit tinerilor de acolo despre țara noastră. „Când am o oportunitate să-mi promovez țara, o fac la cote maxime. Le-am povestit despre locurile pe care le-ar putea vizita, despre procesul de aderare la UE, despre cultura vinului. Evident, i-am și invitat la Ziua Vinului.”

Ema a preluat rolul unei ambasadoare și în orașul Bonn din Germania, acolo unde, în această vară, le-a povestit despre Moldova și celor peste 90 de elevi care s-au înscris la o tabără de perfecționare a limbii germane. Instituția la care învață tânăra face parte din rețeaua Goethe Institut, cea care și oferă asemenea oportunități elevilor moldoveni. „Profesoara ne-a anunțat despre această tabără. Ne-a spus că nu trebuie să fim neapărat nativi pentru a aplica sau să cunoaște la perfecție limba germană, iar aceste aspecte m-au motivat să mă înscriu. Și în acest caz, am realizat un videoclip de trei-patru minute în care am explicat de ce vreau să particip, am atașat CV-ul, iar peste o lună de la aplicare am aflat că sunt selectată.” 

Tabăra s-a desfășurat în perioada 2-22 august, timp în care Ema a participat la 78 de ore de învățare a limbii germane alături de tineri din Moldova, Etiopia, Iordania, China, Japonia, Ucraina, România. Pentru a participa la tabăra, Ema a primit o bursă completă care i-a acoperit cheltuielile pentru transport, cazare, alimentație sau cursuri. „Făceam zilnic lecții de germană, s-a strecurat și un proiect pe care l-am realizat, iar la sfârșit am susținut un test. Eu am decis să susțin examenul pentru nivelul B1. În acele trei săptămâni, ne-am pregătit pentru test, atât din punct de vedere gramatical, cât și conversațional, prin diverse practici.” Așa cum elevii erau divizați în grupuri, în funcție de nivelul de cunoaștere a limbii germane, fiecare avea un profesor diferit. Ema zice că datorită profesoarei, care avea un mod de predare mai informal, a reușit să poarte pentru prima dată o dezbatere în limba germană. „Mi-a plăcut, deoarece ne provoca să vorbim limba germană în orice context. Nu ni se dădea spațiu pentru limba engleză sau pentru orice altă limbă. Ne explica în limba germană cuvântul pe care nu-l știam, dar pe înțelesul nostru.” 

Pe lângă lecții, elevii și-au ales și alte activități la care și-ar dori să participe. De exemplu, puteau merge la workshopuri de confecționare a brățărilor sau la ședințe informative despre feminism. Seara, de obicei, se încheia cu o ședință despre ziua care a trecut și despre planurile pentru ziua care urmează. „În fiecare weekend aveam și excursii. Am avut ocazia să vizitez orașele Bonn, Köln, ridicătura Drachenfels din lanțul munților Siebengebirge.” 

Printre lecții, ședințe și vizite, și-a făcut loc și dansul Ciuleandra. Ema, alături de alți elevi din țara noastră au avut șansa să prezinte cultura națională în cadrul unui eveniment dedicat tuturor țărilor participante. „Fiind șapte elevi din Republica Moldova, am ales să prezentăm ia noastră, să dansăm, am învățat Ciuleandra pentru prima dată. Organizatorii ne-au ajutat și cu o interpretare a colacului. Era o pască împletită și umplută cu brânză.” 

Ema recunoaște că atât tabăra din Armenia, cât și cea din Germania, i-au trezit și mai mult dorința de a descoperi noi oportunități la care să se înscrie. „De fiecare dată când plec undeva și cunosc tineri, observ o anumită schimbare spre bine. Dacă stau să mă gândesc, cred că cunosc pe cineva din fiecare țară a Europei. Acest lucru mă bucură foarte mult și sunt recunoscătoare că pot ține legătura cu ei.” Eleva menționează că cele două experiențe au încurajat-o să împărtășească în continuare oportunitățile cu semenii săi pentru a simți și ei aceleași emoții. 

„Noi suntem tineri, uite cât putem face și, de fapt, ce impact avem în mâinile noastre. Nu îți dai seama de acest lucru înainte să pleci într-o astfel de experiență. Cred că uneori chiar și una singură este suficientă ca să ne motiveze să mai încercăm. Este important să căutăm aceste oportunități la nivel local, pentru că și eu tot așa am început. Asta le sugerez și tinerilor – să înceapă cu oportunitățile locale, pentru că nu este o risipă de timp. Orice workshop, orice lecție informativă nu este o pierdere de timp, ci, de fapt, ne apropie de aceste oportunități mai mari.”  

După finalizarea studiilor liceale, Ema precizează că nu știe încă ce domeniu ar vrea să urmeze. Cu toate acestea, îi plăcea de mică ideea de a deveni ambasadoare pentru a promova cultura, tinerii și comunitatea de acasă dincolo de hotarele ei. 

Preluat de la: diez.md