Voyeurismul se referă la excitaţia sexuală obţinută de un individ atunci când priveşte scene sexuale sau persoane care se dezbracă, fără a avea relaţii intime cu acestea. În general, această activitate este urmată de masturbare. Tulburarea apare odată cu apariţia dorinţelor sexuale şi reprezintă, de fapt, curiozitatea de a afla mai multe despre persoanele de sex opus.

”Cu timpul, şi cu începerea vieţii sexuale, tulburarea se poate estompa, dar poate reveni ciclic. Ori se poate agrava, acompaniind un sindrom depresiv’’, precizează psihoterapeutul Constantin Cornea pentru „Ce se întâmplă, doctore?”

Voyeurism? Exhibiţionism? Se pot completa cele două comportamente sexuale?

”Le putem întâlni împreună, însă trebuie subliniat faptul că nu există o interdependenţă între ele. Asocierea celor două poate fi cu totul întâmplătoare şi destul de rară”, adaugă specialistul.

Cauzele ce duc la apariţia voyeurismului

Tulburare poate apărea odată cu conştientizarea primelor dorinţe sexuale. Mânat fiind de acestea, omul începe să cerceteze, dorind să afle cât mai multe date despre intimitate, despre persoanele de sex opus, dar şi despre anatomia aparatului sexual. ”Astfel, putem spune că la început voyeurismul se naşte din curiozitate şi din lipsa unui partener sexual.

Mai târziu, revine pentru a “condimenta” o relaţie uzată sau o relaţie deschisă, în care ambii parteneri folosesc filmele pentru adulţi, asta pentru a mări dorinţa sau satisfacţia sexuală.

Putem vorbi cu adevărat de o boală în momentul în care voyeurismul devine adicţie. dar şi atunci când respectivul trece în sfera penală şi începe să pună camere în locuri publice (toalete, cabine de probă, camere de hotel etc.), la serviciu sau oriunde poate surprinde oameni dezbrăcându-se, dar o face fără ştiinţa acestora’’, mai spune psihoterapeutul Constantin Cornea.

Cine sunt voyeurii?

Voyeurii nu sunt greu de detectat. ”Sunt cei care au rămas blocaţi în curiozitatea adolescenţei, cei care sunt nemuţumiţi de propria singurătate ori au o relaţie ce nu îi mai satisface”, susţine psihoterapeutul.

Care este tipologia celui care suferă de această afecţiune?

În general, cei care pot fi incluşi în această categorie sunt persoane timide, au o stimă de sine scăzută şi încearcă să obţină satisfacţie sexuală prin voyeurism. ”De multe ori, putem întâlni şi o persoană deschisă, ce consideră că se relaxează dacă se uită la filme porno, reuşind apoi prin masturbare să se descarce de tensiunea acumulată până atunci. Voyeurismul devine periculos atunci când devine o adicţie sau când contravine legii”, adaugă specialistul.

Se poate scăpa de această afecţiune? Cum?

Drumul spre vindecare poate fi anevoios, dar nu greu de străbătut. ”În primul rând, prin creşterea stimei de sine şi capacităţilor de comunicare. De asemenea, este important să educăm relaţiile normale cu sexul opus. Mai este util să descoperim hobby-uri noi, ce ne pot scoate din braţele unei astfel de tulburări”, afirmă Constantin Cornea.

Relaţia cu un astfel de personaj poate fi greu de întreţinut, pentru că o astfel de problemă poate fi rezolvată doar de cel în cauză, iar contribuţia ta poate fi nesemnificativă ca şi rezultat, dar îţi poate consuma toate resursele.

Voyeurismul, o practică utilizată mai mult de femei sau de bărbaţi?

Practică des întâlnită, voyeurismul îi fascinează pe bărbaţi, dar şi pe femei. ”Studiile mai vechi arătau o diferenţă destul de mare, în sensul în care barbaţii erau cei care deţineau supremaţia. Însă, de când fimele pentru adulţi sunt mai uşor de accesat datorită internetului, procentele consider că sunt aproximativ egale”, mai spune psihoterapeutul.

Paşii prin care acestă afecţiune poate fi depăşită

• Conştientizarea problemei şi a deserviciilor aduse de aceasta. Persoanele care au transformat curiozitatea în boală trebuie să îşi recunoască înainte de toate dependenţa, iar mai apoi să sape în adâncul conştiinţei pentru a descoperi care sunt daunele produse de aceasta în cadrul propriei persoane, să descopere care sunt comportamentele nou apărute, ce pot duce la boli mult mai grave, sau pot influenţa relaţiile de cuplu, sau sociale, într-un sens negativ, greu de remediat ulterior.
• Soluţia. Odate descoperite daunele, dar şi influenţele negative, se caută soluţii. De exemplu, partenera poate fi deranjată de timpul pe care cel de lângă ea îl dedică acestei activităţi sau de ideile mult prea exagerate ale acestuia. Astfel, se recunoaşte afecţiunea.

”Voyeurismul este cu certitudine o boală. Suferindul poate dezvolta o dependenţă, intoxicându-şi mintea cu ceea ce descoperă. De asemenea, poate încerca să aplice în viaţa reală ceea ce vede sau poate merge în sfera penalului, pentru că ajunge să intre în intimitatea oamenilor, împotriva dorinţelor acestora, cumpărându-şi lunete performante sau punând camere în locuri nepermise”, concluzionează psihoterapeutul Constantin Cornea.