carte-2.jpg
Astăzi, tinerii obișnuiesc să petreacă mult timp pe rețelele sociale și mai rar în anturajul cărților. Totuși, acest lucru nu înseamnă că actuala generație nu iubește lectura. În acest articol am discutat cu câțiva elevi de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” despre ceea ce le place să citească. Pentru a desluși preferințele lor, te invit să citești materialul realizat mai jos.

Iulia Trifan, elevă în clasa a XI-a

„Citesc mai mult cărți de dezvoltare personala pentru că acestea mă ajuta să cresc ca personalitate, să fac alegeri mai bune, sa privesc cât mai optimistă toate lucrurile și, desigur, pentru ca să depășesc unele limite. Autorul favorit este Dale Carnegie, deoarece a fost un pionier al dezvoltării personale, lector și dezvoltator de cursuri celebre de dezvoltare personală. Totodată, este unul dintre cei mai bine vânduți autori din toate timpurile, având o abordare deosebită în scriere. Ultima carte pe care am citit-o se numește «Abilități de comunicare» de Allan Pease și Barbara Pease. Carte mea de suflet, momentan, este «Cartea femeilor care merită mai mult» de Dr. Shefali, deoarece m-a marcat prin următoarea secvență:
«Căprioară nu plânge că nu e jaguar,
Nici margareta nu se ofilește lângă trandafir.
Leoaica nu se micșorează în fața leului
Și nici păunul nu-și ascunde penajul în fața vulturului.
Fiecare își acceptă dreptul de a fi valoros, fără vreo îndoială».”

Victor Goanța, elev în clasa a X-a

„Citesc cărți pentru dezvoltare personală și romane psihologice, pentru că mă ajută să văd viața altfel, să corectez unele greșeli și, de asemenea, să pot propune altora lucruri frumoase găsite în aceste cărți. Autorul meu favorit este Lucian Blaga, deoarece conținutul metaforic al scrierilor sale mă farmecă. Ultima carte pe care am citit-o se numește «Colț Alb» de Jack London. Cartea mea de suflet este «Pacea începe din noi» de Thich Nhat Hanh, din motiv că m-a marcat prin faptul cum este redată pacea și mai exact că ea trebuie cultivată în noi înșine. Dacă va fi pace în eul propriu, va fi și în cel din jurul nostru.”

Daniela Rață, elevă în clasa a IX-a

„Citesc cărți de tipul romane, fiindcă acțiunile sunt mai desfășurate și mai explicite, căci există mai multe fire narative și pot spune că ador romanele dramatice. Autorul favorit este Vitali Cipileaga, deoarece este un cetățean de al nostru și transmite prin cărțile sale un amalgam de emoții și trăiri. De obicei, citesc cărți din colecția Bestseller, iar Vitali Cipileaga are cărți ce fac parte din colecția dată, lucru ce este de apreciat. Ultima carte pe care am citit-o se numește «Fata cu vise alb negru» de Andreea Russo. Carte mea de suflet este «Fetița din scrisoare» de Emily Gunnis, deoarece m-a marcat prin acțiunile descrise acolo. Mare mi-a fost mirarea să aflu cum erau torturate fetele însărcinate și necăsătorite. Nu m-aș fi putut aștepta ca o mamă să-și trimită fiica la un asemenea calvar, cu toate că o iubea. Cum putea un preot să întrețină un asemenea cămin, loc în care fetele erau bătute sau închise în camere înguste dacă nu respectau anumite reguli. Acțiunea dată se petrecuse în anii 1950, dar cazul unei fete de acolo a fost cercetat de o reporteră în anul 2017 (aproximativ). Fata care a trăit calvarul purta numele de Ivy, iar reportera era nepoata ei. Cartea dată este bazată pe fapte reale, iar evenimentele tragice descrise acolo îmi vor rămâne mereu în amintire.”

Alina Chitoroagă, elevă în clasa a XI-a

„Citesc cărți istorice, de aventură, realiste. Cărțile de tip istoric le citesc, pentru că mă pasionează să cunosc despre procesele de schimbare politică, culturală, socială la care au fost supuse națiunile, evenimente care au influențat radical prezentul și personalități valoroase care transmit idei, mesaje esențiale pentru dezvoltarea unei tinere adolescente. Drept exemplu pot oferi romanele: «Hoțul de cărți» de Markus Zusak, «Ora 25» de C. V. Gheorghiu, «Frații Jderi» de Mihail Sadoveanu.

Cărțile de aventură sunt mai apropiate de personalitatea mea: acțiune, călătorii, trăiri intense, curaj și obținerea experiențelor de viață. Pentru iubitorii de suspans, dramă: «Robinson Crusoe» de Daniel Defoe, «Împăratul muștelor» de William Golding.

Literatura realistă îmi dezvoltă gândirea critică, obiectivă, mă determină să văd realitatea în toate nuanțele gri ale acesteia. Apreciez mult scriitorii români realiști, în special pe Ion Druță, scriitorul care emoționează cu fiecare cuvânt citit, pronunțat, simțit, dragoste adevărată de patrie, pământ: «Horodiște», «Povara bunătății noastre», «Frunze de dor». Romane realiste, psihologice – precum «Pădurea spânzuraților», «Ion», «Răscoala» de Liviu Rebreanu – nu lipsesc din biblioteca personală.

Autorul favorit este prozatorul și dramaturgul Liviu Rebreanu, deoarece în timpul lecturării simt ușurință, eliberare de cotidian, îmi imaginez viața la sat în anii 1920, compar actualitatea și văd limpede cum omenirea evoluează, însă viciile și probleme acesteia rămân statornice.

Ultima carte pe care am citit-o este «Doamna Bovary» de Gustave Flaubert.

Cartea mea de suflet este «Golful francezului» de Daphne de Maurier. Aceasta și-a lăsat amprenta asupra mea prin faptul demonstrării că dragostea e divină, înălțătoare, capabilă să zăpăcească rațiunea celui mai neînfricat pirat și să spargă gheața care-i acoperă inima celei mai îmbufnate milady.

La un moment dat în viață, fiecare avem nevoie să ne aventurăm, să pornim într-o escapadă pentru a descoperi, a cunoaște, a înfrunta.”

Cristina Lipcan, elevă în clasa a IX-a

„Citesc cărți de tipul științelor, realist, fiindcă îmi place matematica, fizica și aceasta se transpune în lecturi unde caut să citesc cărți despre știință comportamentală, romane și nuvele realiste care pun în dezbatere idei filosofice de natură psihologică. Autorul favorit este Paulo Coelho, deoarece dezbate idei psihologice. Ultima carte pe care am citit-o se numește «Suflete moarte» de N.V. Gogol. Cartea mea de suflet este «Moara cu noroc» de Ioan Slavici, e o carte plină de intrigă, are puțină descriere și multă acțiune. În urma lecturării apare o stare meditativă care te face să te gândești: «Care e rostul vieții? Să te îmbogățești? Sau să trăiești sărac, dar în liniștea ta…», «Care e rostul banilor și cum aceștia ne modelează ca oameni».”

Ana Moraru, elevă în clasa a XI-a

Citesc cărți pentru dezvoltarea personală, romane istorice și de dragoste, pentru că sunt interesată de aceste subiecte și lecturarea lor mă relaxează. Autoarea preferată este Colleen Hoover, deoarece admir maniera ei de a scrie, potrivită pentru adolescenții societății noaste și modul ei de a transmite mult prin cuvinte puține. Ultima carte pe care am citit-o se numește «Doamna Bovary» de Gustave Flaubert.

Cartea mea de suflet este «Cartea iertării». E despre cum să ne salvam pe noi și lumea noastră, scrisă de Desmond Mpilo Tutu. Ea mi-a confirmat unele gânduri, idei și m-a ajutat să le înțeleg în profunzime sensul, unde și când, în viață cotidiană, aș putea să le aplic.”

Tatiana Galoi, elevă în clasa a VIII-a

„Citesc cărți de tip romane, pentru că mă ajută foarte mult să trec peste orice problemă a vieții. Autorul favorit este D. Rău, deoarece cartea lui «Parfum de dragoste» m-a făcut să ador să citesc despre dragoste.

Ultima carte pe care am citit-o se numește «Complexul fetei cuminți» de Elle Kennedy.

Cartea mea de suflet este «Eu încă te iubesc» de Cristina Chiperi, din motiv că m-a marcat prin acele declarații pe care i le oferea persoanei iubite.”

Nicoleta Bulhac, elevă în clasa a VIII-a

„Citesc cărți de tipul istoric, poetic și povestiri, întrucât de cele mai multe ori în ele se întâlnesc evenimente din viața de zi cu zi, care transmit mesaje profunde, pentru unii greu de înțeles.

Autorul preferat este luceafărul poeziei românești – Mihai Eminescu –, deoarece în poeziile sale se regăsesc mulți dintre noi și în general, opera sa este o artă pătrunzătoare la care nu îți ajunge o viață să o studiezi.

Ultima carte pe care am citit-o se numește «Fărâme de suflet» de Aurelian Silvestru.

Carte mea de suflet este «Pragul» de Aurelian Silvestru, deoarece m-a marcat prin întâmplarea pe care a avut-o autorul cărții, cel care nu a trecut pragul casei părintești din momentul când părinții i-au refuzat soția și atunci când aceștia au trecut în lumea celor drepți el și-a luat rămas bun afară. După un timp îndelungat, Aurelian Silvestru și-a dat seama că a greșit, a scos pragul realizând că cu orice ar greși părinții, noi trebuie să-i iertăm și să le călcăm pragul, deoarece ei sunt îngerii care ne-au dat viață.

Rodrigo Chitoroagă, elev în clasa a XI-a

„Citesc cărți de mai multe tipuri, având în vedere că îmi place să-mi hrănesc mintea cu literatură diferită pentru a cunoaște câte ceva din tot.

La momentul dat, autoarea favorită a fost Colleen Hoover, deoarece m-a uimit mult cu toate cărțile ei pe care le scrie nu cu pixul, ci cu sufletul.

Ultima carte pe care am citit-o se numește «Codul lui Da Vinci» de Dan Brown.

Carte mea de suflet este «Portocalele verzi» de Vitali Cipileaga, deoarece m-a marcat prin faptul că, personal, mi-a transmis un mesaj foarte importat, că în viață trebuie să prețuiesc fiecare moment, fiindcă fiecare moment este unic și magic în felul său.”

„Lectura este foarte importantă pentru fiecare. Dacă sportul și dansul mențin sănătatea fizică și fac omul mai disciplinat, atunci lectura are mult mai multe beneficii atât pentru psihic, cât și pentru suflet. Depinde ce citești și cum folosești informațiile pe care le asimilezi. Cititul îmbogățește vocabularul, exprimarea, lărgește orizonturile și te face să afli lucruri pe care ai vrea să le trăiești, de asemenea, întâmplări și locuri pe care ai vrea să le cunoști.

Cartea te învață să privești lucrurile din mai multe unghiuri și să vezi lumea altfel. Lectura unei cărți aduce liniște interioară de care avem nevoie fiecare dintre noi. Cititul disciplinează, evidențiază omul și îl face să cunoască iubirea, să descopere fețele ei. Lectura formează un om, o personalitate. Lăsați telefoanele și citiți măcar 30 de minute pe zi! Descoperiți adevăratele valori ale vieții din cărțile citite!”, transmite Diaconu Elena, bibleotecara din Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, Sipoteni.

Autor: Călin Corcimar

Preluat de la: diez.md