În curând vom fi „liberi”. Cel puţin aşa credem. Rămâne de văzut dacă fiecare dintre noi va respecta regulile de igienă şi de distanţare socială, astfel încât cele două luni petrecute între patru pereţi să nu fi fost în zadar şi să ne reîntoarcem în „colivia” noastră. Există însă o categorie aparte de oameni care vor sta în continuare la dispoziţia noastră, cu masca strâns pe nas şi cu frica ghemuită în stomac de a nu fi infectaţi cu noul coronavirus şi de a-l duce mai departe familiei, fără ca măcar să ştie. Pentru că se cunoaşte faptul că simptomele infecţiei apar abia după câteva zile de la contractarea virusului.

Ei sunt farmaciştii, cei care, în opinia mea, fac parte din linia întâi în lupta cu acest duşman al întregii planete. Ei sunt cei la care mergem prima dată când simţim că nu este ceva în regulă şi abia apoi la medic, dacă ne simţim în continuare rău.

Pentru ei, cele două luni de „nebunie” COVID-19 au însemnat un stres inimaginabil, cauzat de: lipsa echipamentelor de protecţie, teama de a fi infectaţi, revolta oamenilor care nu găsesc medicamentele de care au nevoie sau isteria unora de a cumpăra cantităţi mari de suplimente ori medicamente despre care „au auzit la televizor” că ar face parte din schema de tratament COVID-19.

<!–

Formul de quiz

–>

Cum au reuşit ei să ducă pe picioare acest stres continuu, cu ce probleme s-au confruntat?

Astăzi vă prezentăm mărturia Paulei, farmacistă, care povesteşte cu amărăciune prin ce a trecut în această perioadă.

„Nouă, farmaciştilor pasionaţi, ne place să-i numim pe aceşti „clienţi” pacienţi, pentru că aceştia sunt oamenii care vin la noi în farmacie cu o problemă reală de sănătate, iar noi, pe lângă faptul că le „vindem” medicamente, îi consiliem în ceea ce priveşte patologia de care suferă, tratamentul şi stilul de viaţă. Cred că din punctul ăsta nu ne mai putem rezuma doar la vânzare şi atât.

Cu ce probleme ne-am confruntat?

Cam cu aceleaşi probleme cu care s-a confruntat tot personalul medical. Mai exact, lipsa echipamentului de protecţie. Pană ce au fost montate acele panouri a durat destul de mult, iar despre mănuşi şi măşti, nici nu mai vorbim. Eu cel puţin mi le-am cumpărat din banii proprii de pe unde am mai găsit, indiferent că am dat pe o mască 7 lei, iar acelaşi lucru l-au făcut şi restul colegelor. Foarte târziu am primit câteva, dar clar au fost insuficiente.

Cu siguranţă ne-am expus şi noi unui risc mare de infectare şi încă ne expunem, spun asta şi din proprie experienţă. Am avut un pacient care a fost confirmat cu COVID-19 la câteva zile după ce s-a prezentat în farmacie. Din fericire, nu a fost nimeni infectat, dar acesta a fost doar un caz fericit.

Despre epuizare se putea vorbi şi înainte de pandemie, farmaciştii fiind puşi de multe ori în situaţia în care nu îşi pot lua nici măcar o pauză de masă, lucrând la foc continuu.
Despre cum am gestionat cozile şi cum au reacţionat oamenii pregătiţi să cumpere tot ce găsesc prin farmacii? Cu multă răbdare şi mult calm, chiar dacă de multe ori simţeai că cedezi când vedeai oameni care ţipau la propriu la tine pentru că nu voiai să le dai 10-15 cutii de paracetamol, chiar dacă le explicai că stocurile sunt limitate şi trebuie să ajungă pentru toată lumea.

Aici cred că deja intervine problema pacientului român care apare în mod frecvent. De multe ori aceştia sunt revoltaţi şi isterizaţi pentru că medicamentele sunt scumpe, medicul scrie greşit reţeta, nu sunt medicamente, stau la coadă, nu le eliberezi tot ce vor ei, sistemele informatice nu funcţionează şi lista continuă.

Ce nu înţeleg aceşti pacienţi este faptul că pentru aceste motive farmacistul nu este de vină şi nu trebuie să fim „sacul de box” al nimănui, pentru că mulţi dintre noi am muncit mult pentru a ajunge să profesăm şi trebuie să fim respectaţi ca atare.

O mare parte dintre medicamente nu lipsesc din cauza COVID-19. Multe dintre ele lipseau şi înainte, spre exemplu, Siofor sau Euthyrox.

Cât despre soluţiile pentru rezolvarea unei asemenea mari probleme care pune în pericol viaţa multor pacienţi, suntem puţin cam depăşiţi, pentru că în ciuda numeroaselor reclamaţii, petiţii, scrisori oficiale trimise spre cele mai mari instituţii, nu s-a rezolvat nimic. Sperăm totuşi ca în cele din urmă conducătorii noştri să vină cu soluţii reale, iar problema să fie rezolvată cât mai rapid.”