Viaţa ni s-a schimbat complet. Şi nu doar nouă ci unor miliarde de oameni. Suntem cuprinşi de mii de gânduri, temeri, speranţe. Cum să rezistăm psihic în faţa acestei pandemii? Cum să rezistăm cu gândurile şi temerile proprii? Vorbeşte despre ”ancore” psihoterapeutul Valeria Vîrlan.

Mereu spun oamenilor cu care lucrez despre importanţa “ancorelor” în viaţa noastră. Însă ancore reale, precum rutina de a-ţi avea grijă de sănătatea corporală şi emoţională, vocaţia, hobby-urile, mersul în natură (acum deplasările sunt limitate, însă viaţa va reveni la normal), familia şi cercul de apropiaţi, etc. Însingurarea şi stilul de viaţă haotic, lipsit de ancore, ne transformă din omul care demult a îmblânzit mediul în favoarea lui, într-o pradă captivă. În noi stă puterea de a decide dacă îmbrăţisăm statutul de victimă sau creator al propriei vieţi

Orientaţi-vă către soluţii reale

Un astfel de context precum pandemia este deosebit de favorabil pentru autoanaliza: cât de fragili şi neajutoraţi ne simţim noi în viaţa noastră, cât de lipsiţi de ancore şi de repere? Şi dacă ne comutăm atenţia dinspre a alimenta panica şi a ne “lupta” mental cu acest context, spre a ne face partea noastră şi a ne orienta spre soluţii reale şi realiste, suntem mult mai câştigaţi. Şi când spun “partea noastră” mă refer la igiena necesară oricum şi în orice context, nu doar cel actual şi nu doar cea a mâinilor, ci şi a emoţiilor şi gândurilor care ne populează lumea interioară.

<!–

Formul de quiz

–>

Nu lasaţi panica să vă invadeze!

Asemeni unei cetăţi din vechime, o lume interioară haotică şi cufundată în panică este mult mai uşor de cucerit şi prăbuşit comparativ cu una operativă, organizată şi eficientă.