Respiraţia înseamnă viaţă! Este o componentă atât de naturală a vieţii încât cei mai mulţi oameni nu se gândesc la ea. De exemplu, ştiţi cum respiră copilul dumneavoastră, pe gură sau pe nas? Cei mai mulţi părinţi nu ştiu răspunsul, nici nu au vreo idee despre efectele negative pe care respiraţia orală le poate avea asupra sănătăţii copilului. Am stat de vorbă cu Dr. Ela Bănică, specialist ortopedie dento-facială şi ortodonţie.

Dacă în cazul copilului tău, este prezentă respiraţia orală, aceasta le poate afecta: sistemul imunitar, postura, atenţia, starea de spirit şi chiar structura facială. Respiraţia orală poate schimba procesul de dezvoltare al întregului corp, precum şi starea de sănătate pentru toată viaţă.

Respiraţia orală: în ce constă

Respiraţia orală la copii este un fenomen des întâlnit, iar părinţii trebuie sa fie conştienţi că un copil care respiră oral, majoritatea timpului, nu se încadrează într-o normalitate, iar găsirea unor soluţii pentru a rezolva acestă problema nu sunt la îndemână oricui.

Respiraţia orală este caracterizată de un serie de simptome care ar putea constatate la indivizii care au înlocuit respiraţia nazală pentru o perioadă de 6 luni sau mai lungă. Acest sindrom implică schimbări ale aspectelor funcţionale, structurale, posturale şi biomecanice.
Procesul fiziologic natural de respiraţie este cel nazal, dar din anumite motive, acesta poate fi substituit cu respiraţia orală, iar această schimbare poate avea o varietate de efecte adverse. Respiraţia pe nas este crucială pentru dezvoltarea corectă a maxilarelor şi dinţiilor.

Un om respiră între 20.000 şi 30.000 de ori pe zi. Respiraţia normală furnizează forţele necesare pentru extinderea mandibulei şi a maxilarului.

Dacă un copil are obstrucţie nazală sau sinusuri blocate, poate dezvolta respiraţie orală. Chiar şi cea mai mică formă de obstrucţie a căilor nazale îl poate face pe copil să recurgă la respiraţie orală.

Dacă respiraţia pe gură este tratată la timp, efectele negative asupra dezvoltării faciale şi dentare pot fi reduse sau evitate complet.
Până la 15% din copii suferă de o formă de tulburare a somnului legată de respiraţie. Cu toate acestea, 90% dintre ei nu sunt diagnosticaţi, deoarece simptomele sunt cel mai des atribuite unor probleme psihice sau emoţionale.

Există o multitudine de factori care pot duce la sindromul respiraţiei orale, iar cel mai comun dintre aceştia este rinita alergică, regăsită la 15-20% din populaţie. La copii se poate dezvolta după ce au fost o perioadă bolnavi, din cauza unor infecţii virale sau a alergiilor. Sau poate fi rezultatul unei cauze mai permanente, cum ar fi polipii şi amigdalitele mărite, sau deviaţia de sept.

<!–

Formul de quiz

–>

Respiraţia normală versus respiraţia orală

Suntem structuraţi astfel încât să respirăm în mod normal pe nas. Atunci când respirăm normal, nasul filtrează, încălzeşte şi umezeşte aerul înainte ca acesta să ne intre în plămâni. Cei care nu pot respira pe nas, inspiră pe gură aer rece şi uscat, plin de impurităţi.
Respiraţia orală şi cea nazală afectează în moduri foarte diferite corpul. Organismul uman nu este conceput pentru respiraţie orală. Gura are rolul de a crea sunete pentru comunicare şi de a fi utilizată pentru alimentaţie. În toate momentele în care nu îndeplineşte niciunul dintre aceste două roluri, ar trebui să rămână închisă, în stare relaxată.

Atunci când copilul respiră normal, respiraţia este silenţioasă, ritmică şi lipsită de efort. Forma optimă presupune ca aerul să fie inspirat pe nas, în timp ce buzele sunt închise. Diafragma trage aerul, umplând plămânii complet, după care eliberează aerul, lăsând corpul să se oxigeneze.

Respiraţia normală contribuie la dezvoltarea facială armonioasă şi efectele ei se pot vedea în dezvoltarea trăsăturilor şi dinţilor.
Cei care respiră de obicei pe gură vor avea o dezvoltare nefavorabilă a feţei, o arcadă superioară îngustă, mandibulă mică, un aspect prea lung al feţei şi dinţi înghesuiţi.

Respiraţia pe gură prezintă un număr mare de consecinţe nefavorabile, precum modificări de postură, având un impact negativ în dezvoltarea sistemului stomatognatic şi asupra procesul nutriţional, tulburări de somn şi probleme la şcoală.
Simţul mirosului şi al gustului sunt conectate. Ambele sunt afectate la oamenii care nu pot respira corect pe nas, ducând la tulburări ale apetitului şi afectându-i în special pe cei cu probleme de greutate.

Dificultatea de a respira pe nas poate agrava problema sforăitului şi  poate chiar să cauzeze apnee în somn, pentru că aceste persoane nu se pot odihni suficient. Sunt mai obosiţi în timpul zilei şi îşi pierd puterea de concentrare. În aceste condiţii, şcoala poate deveni un motiv de stres pentru copil, şi pot apărea inclusiv tulburări de comportament, inclusiv simptome de ADD sau ADHD.

Toţi copiii care respiră pe gură vor avea dinţii înghesuiţi

Există două moduri principale în care respiraţia orală poate afecta dezvoltarea facială. Primul este tendinţa structurii faciale de a se alungi şi îngusta. Cel de-al doilea este o subdezvoltare a maxilarelor, care se retrag posterior în raport cu poziţia ideală, reducând astfel dimensiunea căilor respiratorii.

Nivelul de dezvoltare al maxilarelor influenţează direct căile respiratorii superioare. Acestea înseamnă aparatul nazal: cavitatea nazală, sinusuri şi gâtul. Este foarte important să fiţi informaţi corect despre efectele pe care respiraţia orala a copilului le poate avea asupra sănătăţii sale, mai ales a cavitaţii orale. Simptomele evidente care indica faptul că un copil respiră oral includ: buze uscate, înghesuirea dinţilor, dormitul cu gura deschisă, respiraţie neplăcută, infecţii ale căilor respiratorii, sinuzita, tulburări de somn, postură incorectă.

Simptomele comune sunt obstrucţie nazală, tendinţa de a suge degetul, infecţii respiratorii repetate, amigdale şi vegetaţii adenoide mărite, alergii, astm.

Respiraţia orală: efecte asupra sănătăţii cavităţii orale

Respiraţia orală poate parea un obicei lipsit de consecinţe, dar are efecte serioase asupra sănătăţii dentare a copilului.

Iată care pot să fie acestea:
Gura uscată: O gură deschisă constant poate duce la uscarea efectivă a salivei. Acest lucru, în schimb afectează capacitatea şi calitatea salivei pe care o are asupra bacteriilor şi a depozitelor de mâncare. Din această cauză, cresc şansele de apariţie a cariilor dentare şi inflamaţiilor gingivale.

Caria dentară: din cauza unei cantităţi reduse de salivă, pH-ul din cavitatea bucală este acidic pentru o perioada mai lungă, ducând la şanse crescute de apariţie a cariilor dentare.

Inflamaţii gingivale: cantitatea scăzută de salivă, de asemenea poate duce la infecţii gingivale şi infecţii periodontale.
Dezvoltarea feţei: un copil care prezintă respiraţie orală, are tendinţa de a adopta o postură diferită faţă de un copil care respiră nazal. Acest obicei, duce la o faţă mai lungă, îngustă, un tonus muscular facial scăzut şi o buză superioară mai subţire.

Vorbirea: respiraţia orală face ca limba sa fie menţinută în planşeul mandibular majoritatea timpului chiar şi în timpul vorbirii. Acest fapt duce la alterarea pronunţiei unor cuvinte şi sunete.
Aparate dentare: respiraţia orală poate cauza multiple probleme, inclusiv pe parcursul purtării aparatelor ducând la prelungirea tratament ortodontic, sau o stabilitate redusă a dinţilor care au fost aliniaţi cu şanse crescute de recidivă.

Studiile actuale demonstrează faptul că tratamentele ortodontice şi ortopedice faciale pot ajuta la reglarea disfuncţiilor căilor aeriene. Aceste tipuri de tratamente pot cu siguranţă duce la o viaţă mai sănătoasă şi mai lungă.

Tratarea acestor probleme la o vârstă fragedă aduce zâmbete frumoase, încredere mai puternică în sine şi rezultate care vor dura o viaţă întreagă.

În concluzie, acest obicei necesită corectare încă dinainte de a pune aparate dentare iar dacă cele menţionate mai sus, vi se par a fi o lista lungă, ei bine nici măcar nu le-am inclus pe toate.

Ce cauzează apariţia respiraţiei orale?

Avalanşa de factori care conduc la dezvoltarea respiraţiei orale poate începe încă din stadiul de sugar sau din copilăria timpurie.
Respiraţia orală la bebeluşi poate fi cauzată de: malformaţia  frenului lingual, reflux, infecţii ale aparatului respirator superior (polipi şi amigdalite mărite, rinită alergică). 
Apariţia respiraţiei orale coincide cu o diminuare a timpului petrecut cu buzele închise şi a alăptării, concomitent cu creşterea nivelului de utilizare a biberonului şi a suzetei.
Deformările structurale precum deviaţia de sept, pasajele nazale înguste şi maxilarul mic, pot de asemenea contribui la apariţia respiraţiei orale.
Până la un anumit punct, respiraţia orală  se autoperpetuează şi devine un obicei, care este asociat cu alte disfuncţionalităţi respiratorii şi eficienţă scăzută a muşchilor gurii şi feţei.
Rinita alergică a fost identificată ca fiind factorul etiologic principal al respiraţiei orale, iar studiile au descoperit că aproximativ 36% dintre copiii cu respiraţie orală au la bază o cauză dintr-o altă zonă a corpului decât cea a craniului.
Dieta vestică modernă care constă în mâncare hiper-procesată, afectează respiraţia. Un nivel ridicat de aciditate va accentua respiraţia şi agrava hiperventilaţia. Aciditatea este cauzată de boli, deficinenţă de minerale, proteine în exces şi prea multe cereale în dietă.
Prevenţia acestui obicei poate corecta toate aceste efecte, în fapt previne apariţia  lor.

Iată şi cel mai bun sfat: ia legatura cu ortodontul specializat în ortodonţie pediatrică şi află cum îţi poţi ajuta copilul!