Într-o perioadă în care informațiile despre cancerul de piele circulă rapid în mediul online, dar nu întotdeauna corect, confuziile și miturile continuă să influențeze modul în care pacienții își raportează la alunițe, la expunerea la soare și la controalele dermatologice. De la teama că o simplă traumatizare a unui nev ar putea declanșa un cancer, până la convingerea că protecția solară este necesară doar la plajă, realitatea medicală este adesea mult mai nuanțată decât percepția generală.

În acest interviu, Dr. Ioana Bădîrcea explică pe larg cele mai frecvente mituri despre cancerul de piele, factorii reali de risc care trebuie luați în considerare și semnele clinice care ar trebui să trimită un pacient la dermatolog. Discuția merge dincolo de ideile simplificate și aduce în prim-plan importanța prevenției, a educației medicale corecte și a controalelor regulate, într-un context în care expunerea la radiațiile UV și stilul de viață modern rămân factori esențiali în sănătatea pielii.

Dr. Ioana Bădîrcea: Am observat că există frecvent convingerea că traumatizarea alunițelor sau chiar excizia chirurgicală a lor duce la apariția cancerului de piele. De asemenea, și ipoteza că doar vârstnicii pot dezvolta cancer de piele este des întâlnită. Pacienții au tendința să asocieze termenul de “cancer” fie cu erupțiile extinse la nivelul pielii (de obicei, cele cu debut brusc) fie, la polul opus, cu leziunile vechi, cu evoluție îndelungată.

Dr. Ioana Bădîrcea: Este o convingere eronată. Este adevărat ca soarele reprezintă principalul factor de risc responsabil de apariție al cancerelor de piele, însă nu este unicul, iar riscul există dincolo de expunerea recreațională – vine inclusiv din expunerea la radiațiile UV în context profesional (agricultură, lucrul în aer liber, piloți etc). De asemenea, utilizarea aparatelor de bronzat (solarul) crește considerabil riscul. Ar mai fi de menționat expunerea la radiațiile ionizante sau la diverși agenți chimici (arsenic). Pe lângă factorii de mediu, și factorii ce țin de gazdă trebuie luați în considerare: fototipul cutanat (culoarea pielii/părului/ochilor, prezența pistruilor, capacitatea de a se bronza), anumite afecțiuni genetice preexistente, imunosupresia, inflamația cronică, fumatul, utilizarea anumitor medicamente și istoricul personal sau familial de cancere de piele. O mențiune importantă ar fi aceea legată de istoricul de arsuri solare (fie în copilărie, fie de-a lungul vieții adulte).

Dr. Ioana Bădîrcea: Da, pot fi afectate și persoanele cu piele mai închisă la culoare, deși, într-adevăr, persoanele cu fototip deschis prezintă un risc de 2-3 ori mai crescut pentru a dezvolta cancere de piele. În general, pacienții cu fototip cutanat închis dezvoltă leziuni în locurile care nu sunt în mod obișnuit expuse la soare: palme, tălpi, unghii; și având în vedere localizarea, și diagnosticul poate fi întârziat.

Dr. Ioana Bădîrcea: Aplicarea și mai ales, reaplicarea cremei cu SPF reprezintă o măsură importantă de protecție când vine vorba de expunerea la radiațiile UV. SPF-ul este necesar pe tot parcursul anului, nu doar când ne expunem agresiv la soare. Radiațiile solare sunt prezente pe parcursul zilei, chiar și când este înnorat afară, întrucât, deși nu sunt vizibile direct, acestea nu pot fi filtrate eficient de nori. Iarna, intensitatea radiațiilor UV este mai scăzută, însă nu dispare complet, iar zăpada reflectă până la 80% din radiațiile solare. La munte, intensitatea radiațiilor solare crește odată cu altitudinea, însă există acest sentiment fals de “protecție” datorat temperaturii mai scăzute. Este important de menționat că radiațiile UV pot trece prin anumite tipuri de geamuri, însă tendința actuală este orientată către materiale care oferă o protecție mult mai eficientă împotriva radiațiilor.

Dr. Ioana Bădîrcea: Există un algoritm simplu și ușor de aplicat pentru pacient când vine vorba de leziunile “suspecte”: regula ABCDE:

A = asimetrie: dacă se împarte leziunea pe jumătate, cele două părți rezultate nu seamănă

B = margini (borders): margini neregulate

C = culoare: variații de culoare în cadrul aceleași leziuni (roșu, negru, albastru, alb, maro)

D = diametru: >6 mm

E = evoluție: orice modificare în timp (legată de dimensiune, formă, simptome asociate sau sângerare)

*F (mai recent introdusă) = “funny-looking”: o leziune care se deosebește de celelalte alunițe prezente

Pacienții ar trebui să se prezinte la medic anual, regulat și ori de câte ori constată apariția unei formațiuni noi sau dacă o leziune preexistentă a suferit modificări.

Dr. Ioana Bădîrcea: Nu, este realmente un mit. Nu există dovezi științifice care să ateste acest lucru. Există o confuzie destul de frecvent întâlnită, care merită clarificată. Alunițele (nevii) nu se transformă în cancer de piele, nici spontan, nici dacă le traumatizăm. Cancerul de piele apare, in majoritatea cazurilor, “de sine stătător”, și în cazuri rare apare pe un nev (aluniță) care deja există. Și chiar dacă vorbim de un cancer de piele dezvoltat pe o aluniță, fenomenul nu apare în urma traumatizării nevului respectiv. Asocierea cu traumatismul vine probabil din faptul că, un cancer de piele se poate prezenta sub forma unei leziuni de culoare maro și care sângerează, fiind mai frecvent luată în calcul ipoteza că a sângerat din cauza unei presupuse traume. Real, este evoluția “naturală” a cancerului, leziunea fiind deja modificată din punct de vedere biologic.

Dr. Ioana Bădîrcea: Atunci când pacientii se prezintă pentru evaluarea unei alunițe, medicul decide dacă există leziuni suspecte sau nu. Dacă medicul identifică o leziune cu potențial de a fi periculoasă; această leziune se încadrează într-un grad de risc: fie se urmărește la un anumit interval de timp (3 luni sau 6 luni), fie se decide biopsia exicizonală a leziunii respective. Dacă ne aflăm în ultimul scenariu, faptul că se decide excizia ei, nu schimbă cu nimic “biologia” leziunii respective și nu o face mai mult sau mai puțin periculoasă.

Dr. Ioana Bădîrcea: Fotoprotecția. Este cea mai simplă și la îndemână măsură pe care pacienții o pot lua în considerare pentru a preveni cancerul de piele. Aceasta se realizează prin aplicarea unui agent cu factor de protecție solară  (SPF-ul vine livrat acum în diferite formule: creme, spray, stick, pudră). Este indicat să îl aplicăm în cantitatea corectă, pe tot parcursul anului, atunci când ieșim din casă, pe zonele fotoexpuse și cel mai important, să îl reaplicăm (ideal la 2 ore, întrucât poate fi îndepărtat de transpirație, contactul cu apa sau haine). De asemenea, să realizăm și o fotoprotecție mecanică (haine cu mânecă lunga, pălărie cu boruri largi, șapcă) și să căutam umbra. Dacă  mergem la plajă, să evităm expunerea la soare în intervalul 10:30-16:30 și să utilizam haine cu filtru UV.

O altă masură importantă este evitarea solarului, pentru că, oricât de bine ar arăta o piele bronzată, riscul depășește “beneficiile” în acest caz.

Și în încheiere, efectuarea un control dermatologic anual, de rutină, chiar și în absența semnalelor de alarmă.

Sursa foto: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro