pixel.png

Cancerul acest flagel al zilelor noastre, nu lasă doar urme asupra organelor interne ci poate lasă urme şi asupra aparatului locomotor. Reputatul medic oncolog turc prof. dr. Harzem Ozger vorbeşte despre posibilităţile de redare a funcţiilor membrelor în cazul pacienţilor afectaţi de cancer.

 
Mii de oameni din întreaga lume se îmbolnăvesc anual de cancere care afectează oasele şi ţesuturile moi. Sunt forme mai rare de afecţiuni maligne faţă de alte tipuri, însă tratarea lor implică provocări cu totul speciale pentru medici. Asta pentru că dincolo de afectarea oncologică, poate apărea şi cea a funcţiei membrelor. “Scopul nostru principal este îndepărtarea completă a tumorilor maligne şi a ţesuturilor afectate de acestea. Înainte de face intervenţia chirurgicală, apelăm la rezonanţă magnetică, care ne asigură o vizualizare tridimensională a tumorii. Aceasta ne ajută să pregătim minuţios intervenţia chirugicală: decidem calea de intrare, ţesuturile care trebuie rezecate, cât de mult ne putem apropia de os, cât de aproape sunt de articulaţie, cum procedăm în cazul vaselor de sânge şi multe altele. Regula cea mai importantă este extirparea tumorilor cu margini bune de siguranţă. Dacă se scoate tumora şi nu se respectă marginile de siguranţă, operaţiile de reconstrucţie vor eşua pentru că tumorile vor recidiva”, spune Prof. Dr. Harzem Ozger, medic specializat în tratamentul tumorilor osoase.

Procedurile de reconstrucţie osoasă după un cancer osos sau de ţesut moale

O altă provocare pentru specialiştii în oncologia ortopedică o reprezintă metastazele osoase, care pot apărea secundar mai multor tipuri de cancere precum cele de sân, plămâni sau prostată. Succesul terapiilor este dat şi de abordarea cazurilor în cadrul echipelor multidisciplinare din care fac parte oncologi, chirurgi, specialişti în imagistică, în chirurgie reconstructivă, anatomopatologie, radioterapie şi recuperare. “După rezecţia cu margini de siguranţă, provocarea este să salvăm membrul afectat de tumoră şi funcţiile sale. În acest moment, intervin operaţiile de reconstrucţie care sunt menite să restaureze funcţia zonei afectate de excizia tumorală. În domeniul nostru, folosim de exemplu, alogrefele care provin de la alte persoane, pentru a realiza reconstrucţiile. Însă acest lucru nu este întotdeauna posibil din cauza costurilor: alogrefele de os trebuie ţinute într-o bancă de os. În plus, în unele ţări, există probleme legate de donarea de ţesut. Astfel, la ora actuală, trendul este reciclarea osului după rezecţie şi repunerea la locul de unde a fost îndepărtat cu tumora, cu costuri mai mici. Dar acest os este lipsit de vitalitate, de aceea, durează reluarea funcţiei normale. De aceea, apelăm la metode de revitalizare mai rapidă a acestui os, pentru că există risc de fractură. Iar acest lucru se face prin transplatarea altui os, fibula, cu tot cu alte structuri, pentru a revitaliza osul repus la locul lui”, descrie procedurile de reconstrucţie după un cancer osos sau de ţesut moale dr. Ozger.

<!–

Formul de quiz

–>

Materialele biologice pentru reconstrucţii de os dau rezultate mai bune

“Eu fac atât reconstrucţii cu materiale biologice, cât şi cu non-biologice, dar le prefer pe cele biologice, pentru că există un risc mai mic de infecţii şi de complicaţii. De obicei, dacă folosim materiale biologice, recuperarea se face într-un procent mai bun, dar rezultatul durează. În cazul protezelor, recuperarea durează mai puţin, dar în timp, pot apărea probleme. Depinde de ceea ce rezecăm şi de ceea ce putem reconstrui sau înlocui”, completează reputatul medic.
 

Preluat de la: csid.ro