Poluarea este o problemă majoră în ţările puternic industrializate, iar România nu face excepţie. În ultimele luni, nivelul poluării din Bucureşti a atins valori extrem de mari, de 10 ori peste limitele admise. Arderea combustibililor fosili şi a substanţelor chimice, precum solvenţii, tratarea deşeurilor, dar şi fumatul contribuie masiv la creşterea poluării din aer, care are consecinţe dezastruoase asupra organismului uman. Însă şi fenomenul încălzirii globale poate avea un rol în creşterea valorilor poluanţilor din aer.

Dr. Ali Cranta, medic primar pneumolog, ne explică legătura dintre poluarea atmosferică şi emisiile de gaze cu efect de seră, dar şi fenomenul smogului vizibil pe cer în anumite zile, precum şi eficienţa senzorilor de măsurare a poluării din aer.

Şi fumatul contribuie la poluarea atmosferică!

CSÎD: Care sunt principalele surse de poluare a aerului?

<!–

Formul de quiz

–>

Dr. Ali Cranta: Poluarea este o mare problemă determinată de industrializare şi de modernizarea actuală şi de consumism. Dar în ultima perioadă oamenii sunt mult mai informaţi, accesul la internet şi, deci, la informaţii a permis mobilizarea organizaţiilor civice care fac presiuni asupra autorităţilor pentru a limita poluarea.

Fumatul contribuie şi el la poluare, atât prin fumul inhalat şi apoi expirat în aerul atmosferic, cât şi prin fumul degajat de arderea tutunului, scrumul rezultat şi restul de ţigară care se va descompune în sol.

Sursele de poluare ale mediului ambiant se împart în două mari categorii:

• surse de impurificare cu particule solide;
• surse de impurificare cu gaze şi vapori.

De asemenea, sursele de poluare se împart în surse naturale şi surse artificiale (antropice):

• Surse naturale de poluare sunt: erupţiile vulcanice, praful aeropurtat, dispersia sării marine, emisiile de compuşi organici volatili din plante, emanaţiile de gaze din sol, poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice, incendiile de păduri etc.
• Sursele artificiale de poluare sunt reprezentate de: arderea combustibililor fosili şi nefosili în producerea de energie electrică, transporturi, industrie şi gospodării; procese industriale şi utilizarea solvenţilor, de exemplu, în industria chimică şi extractivă; agricultură; tratarea deşeurilor etc.

Particulele suspendate, ozonul şi dioxidul de carbon – cei mai toxici poluanţi

CSÎD: Care este legătura între poluare şi fenomenul de încălzire globală?

Dr. Ali Cranta: Efectul de seră reprezintă procesul de încălzire a planetei cauzat de reflexia spre suprafaţa acesteia a radiaţiei emise şi de prezenţa în atmosferă a unor gaze cu efect de seră (vapori de apă, dioxid de carbon, metan). În ultima jumătate de secol, cantităţile mari de gaze cu efect de seră emise în atmosferă au diminuat permeabilitatea atmosferei pentru radiaţiile calorice reflectate de Pământ spre spaţiul interplanetar, conducând la aşa-numitul fenomen de încălzire globală.

Aceste surse determină – prin procesele de ardere, descompunere –  substanţe cu efect toxic asupra sănătăţii umane, în special prin acţiunea asupra aparatului respirator.
Poluanţii majori (CO, SO2, NOx, hidrocarburile, particulele suspendate) şi cei secundari, rezultaţi în urma reacţiilor dintre poluanţii majori şi diverse particule din aer (H2SO4 şi sulfaţii, HNO3 şi nitraţii, ozonul O3 şi alţi oxidanţi), au acţiune toxică asupra organismului uman.

Efectele depind de timpul de expunere, de concentraţia acestor toxice, de starea de sănătate a subiectului şi pot merge până la deces. Cei mai poluanţi sunt consideraţi particulele suspendate, ozonul şi dioxidul de carbon.

„Ceaţa” din Bucureşti, efect al poluării atmosferice

CSÎD: Putem vedea poluarea cu ochiul liber? Acel smog/fum pe care îl vedem în marile oraşe industrializate ale lumii este o formă de poluare a aerului?

Dr. Ali Cranta: Sigur o vedem, nu numai o simţim! Ploile acide, fumul care afectează oraşele cu activitate industrială intensă, smogul sunt efecte ale poluării atmosferice.
Ploile acide sunt precipitaţii cu aciditate sporită. Ele sunt determinate de prezenţa în atmosferă a oxizilor de sulf şi azot (S02 şi N02), care în prezenţa vaporilor de apă se transformă în acizi foarte toxici (acidul sulfuric şi acidul azotic).

Aciditatea relativă a soluţiilor se determină cu ajutorul indicelui reacţiei active a ionilor de hidrogen (pH). Apa de ploaie este uşor acidă din cauza acidului carbonic (rezultat din combinarea CO2) dizolvat în ea. pH-ul normal al apei de ploaie „necontaminate” este considerat 5,6. Precipitaţiile acide sunt considerate cele în care apa are un pH sub 5,6. Ele au un efect nociv în special asupra vegetaţiei.

Smogul/fumul este un tip de poluare a aerului atmosferic specific oraşelor mari. Cuvântul smog este format în limba engleză din smoke – fum şi fog – ceaţă.

Există trei tipuri de smog: smogul umed (Londra) – combinarea ceţii cu fumul, cât şi cu emisiile de producţie; smogul de gheaţă (Alaska) – amestec de poluanţi gazoşi, particule de praf şi cristale de gheaţă, acestea din urmă fiind rezultatul congelării picăturilor de ceaţă şi a vaporilor sistemelor de încălzire; smogul fotochimic (Los Angeles) – se formează în timpul prezenţei radiaţiei solare intense, temperaturilor foarte înalte şi inversiunilor termice, ca rezultat al reacţiilor fotochimice dintre substanţele chimice în aer şi consistă dintr-un amestec de mai multe gaze şi particule de aerosoli de origine primară şi secundară.

Componenţa smogului este alcătuită din ozon, oxizi de azot şi sulf, diverşi compuşi organici de natură peroxidă, numiţi în totalitate fotooxidanţi. Smogul acţionează şi din punct de vedere fiziologic asupra organismului uman – cele mai sensibile sunt sistemul respirator şi cardiovascular.

Senzorii de măsurare a poluării oferă informaţii orientative, dar utile

CSÎD: Cât de precise sunt datele oferite de aplicaţiile de genul aerlive? Ar trebui să avem încredere în ele?

Dr. Ali Cranta: Exactitatea datelor depinde de foarte mulţi factori: producătorul aparatului de măsurat, tipurile de senzori, modul de amplasare, modalitatea de măsurare şi complexitatea modalităţii de calcul, curenţii de aer care se formează în arealul măsurat, complexitatea staţiei, zona în care sunt amplasaţi senzorii, momentul circadian şi condiţiile atmosferice.

Aceste aplicaţii sunt complementare aparaturii omologate de Agenţia Naţională de Mediu şi ele reprezintă o modalitate de măsurare în timp real a poluării. Informaţiile, chiar şi orientative, ne sunt necesare, ne ajută să stabilim perioadele din zi, săptămână, perioade din an când poluarea este mai intensă şi când putem lua măsuri pentru a ne proteja.

De asemenea, ne ajută şi în găsirea unor modalităţi de intervenţie pentru limitarea poluării, atât prin creşterea numărului de staţii de măsurare a calităţii aerului, cât şi prin intervenţii care să reducă concentraţia particulelor şi substanţelor volatile din aer.

Este necesară dezvoltarea unor programe educative şi de informare a populaţiei privind poluarea şi efectele asupra sănătăţii, precum şi modalităţile prin care pot participa şi se pot implica în reducerea acesteia.

CSÎD: Cum se măsoară, de fapt, poluarea din aer?

Dr. Ali Cranta: Există mai multe clasificări ale tehnicilor de măsurare a calităţii aerului:

• online in situ (măsurătoare directă sau de la distanţă – teledetecţie) şi măsurători offline (pe o mostră colectată la faţa locului, păstrată şi transportată pentru a fi investigată ulterior într-un laborator de specialitate)
• măsurători momentane sau continue
• pentru determinarea concentraţiilor, cele mai folosite sunt metoda gravimetrică (o serie de filtre care captează anumite substanţe care ulterior sunt analizate de un laborator) şi metoda laser, care oferă rezultatele instant.

CSÎD: Cum se explică nivelul crescut al poluării în anumite perioade, de exemplu în zilele libere, de sărbători, când traficul rutier nu este atât de intens? „Compensează” celelalte surse de poluare amintite mai sus sau poate fi vorba şi de anumiţi factori, cum ar fi temperatura, viteza vântului, umezeala etc.?

Dr. Ali Cranta: Nivelul crescut al poluanţilor depinde de condiţiile atmosferice, de temperatură, de viteza şi direcţia vântului, de umiditate, de intensitatea activităţii industriale în zilele precedente, de transportul din zilele precedente. Nu întotdeauna în zilele libere sau de sărbători valorile au fost crescute. Probabil modificările climatice din ultimii ani, determinate tocmai de efectul de seră şi de încălzirea globală, au un rol în existenţa acestor situaţii.