„Eu le-am devorat cu mare plăcere pe toate, așa că sper din tot sufletul să vă bucurați și voi de ele. Cei care au citit vreuna dintre cărțile menționate mai jos sunt rugați să își scrie impresiile, trăirile și emoțiile pe care le-au încercat pe parcursul lecturii”, cuvânt de început de la book blogger-ă.

#1. „Vara în care mama a avut ochii verzi” scrisă de moldoveanca Tatiana Țîbuleac

„Un roman cutremurător despre o mamă și feciorul ei. La începutul romanului, feciorul pe nume Alexy își descrie mama ca cea mai inutilă, proastă, mică și grasă mamă din lume, revărsându-și toată furia și ura asupra ei.

«Eu aș fi dat-o la fiare vechi și aș fi început cu părul. Un singur lucru nu se lega în toată povestea aceasta – ochii. Mama avea niște ochi atât de frumoși, încât părea o greșeală să-i irosești pe o față dospită ca a ei.»

Minunat este că odată ce înaintăm în lectură, sentimentele lui Alexy se schimbă, ajungând chiar să-și iubească mama și să cerșească zile în plus petrecute cu ea… Ce îl face pe Alexy să-și schimbe atitudinea, aflați din roman. Acest roman te poartă printr-un amalgam de emoții și nu te lasă să pui cartea jos până o vezi terminată.”

#2. „Grădina de sticlă”, de aceeași autoare

Apropo, veți înțelege denumirea cărții abia citind cartea, așa a menționat Mirela și subscriu celor spuse de ea.

„Acest roman este crud, trist, ca și «Vara în care mama a avut ochii verzi», dar atât de frumos. Îmi place limbajul, stilul scriitoarei și istoria care redă perioada anilor ’80-’90 din Moldova cu toate reformele și schimbările ei. Toată realitatea crudă a acelor ani, împreună cu lupta dintre două culturi, devalorizarea rublei, a limbii și a alfabetului este descrisă prin prisma unei orfane – Lastocika – care este înfiată, crescută și educată la Chișinău. O istorie impresionantă și cutremurătoare, cu un sfârșit ce te pune pe gânduri.”

Un interviu cu iz franțuzesc cu autoarea acestor două cărți îl puteți citi aici.

#3. „Învățăturile unei prostituate către fiul său handicapat”, de Savatie Bastovoi

„Autorul acestei opere scrie fără ocolișuri, scrie cutremurător, sfâșietor, pentru oamenii care pot privi adevărul crud și dureros în față. Un roman cu un limbaj mai aparte, cu multe rusisme, specific moldovenilor, însă ușor de descifrat fizic, mai greu emoțional, dat fiind faptul că este scris pe baza unei povești reale dintr-un orfelinat din Moldova pe care, apropo, l-am recunoscut după descriere. Eu însămi l-am vizitat de multe ori. Sunt curioasă dacă cineva a mai înțeles sau va înțelege despre ce orfelinat este vorba, începe cu litera L.”

#4. „Nebunul”, de același autor

„Această carte spune povestea sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. La prima vedere, acest om – care umblă cu curul gol, iubește și îngrijește de prostituate, se lasă umilit și bătut – ar fi putut fi numit nebun. Dar oare este el așa? O carte foarte profundă și draga mie, care se citește în maximum o oră, însă se meditează la ea mult timp. Romanul este plin de învățături și minunății. O carte care nu se recomandă, dar se îndeamnă de a fi citită.”

Fraze din text:
# „Așa este omul, se ostenește pentru lucrurile care nu-i folosesc la nimic”;
# „Hainele nu-l schimbă pe om. Oare crezi că Simeon în pat sau în drum nu este același?
– Dar ce-l schimbă pe om, părinte?
– Dragostea.”

#5. „Treisprezece. Proză fantastică” scrisă de 13 prozatori contemporani români cu 16 povestiri fantastice

„Unele dintre ele m-au amuzat tare mult, altele m-au întristat, iar altele m-au lăsat total nedumerită. Recunosc, mi-am făcut favoriți. Îmi este tare interesant dacă favoriții mei ar coincide cu favoriții altor cititori, așa că fuguța la citit!”

#6. „Tema pentru acasă”, de Nicolae Dabija

Din text: „Nu există oameni răi, există doar oameni suferinzi.”

„Am plâns. Mult am plâns la cartea asta. Am citit-o demult, însă mi-a rămas întipărită în minte. O carte despre ororile holocaustului, despre omenire, suferință, dar și despre povestea de dragoste dintre un profesor și eleva sa. O carte la care cititorii s-au împărțit în două tabere: cei care o consideră prea siropoasă și ireală și cei care au rămas fascinați de ea. Eu fac parte din a doua categorie. Tu din care tabără oare ai face parte dacă ai citi-o?”

#7. „Arta de a te iubi”, de Cristian Stan

„O carte de dezvoltare personală care te învață să te iubești și să te accepți, să spui «nu» și să impui limite. O lectură care te ajută să te descoperi și să te cunoști mai bine prin diferite exerciții și întrebări impuse de autor. Sper să vă fie de folos aceste cărți minunate, să vă încânte și să vă placă, iar cu ajutorul acestui articol să descoperiți mai mulți scriitori din spațiul românesc.”

Dacă mai așteptați astfel de materiale, lăsați-ne o reacție în comentarii.

Preluat de la: diez.md