Laura Cosoi se bucură din plin de perioada de sarcină, pentru că vedeta va fi în curând mămică de două fetiţe. Un interviu exclusive despre izolare, dezinfectanţi, emoţii şi pandemie.

Ce se întâmplă doctore: Cum a decurs sarcina până acum?
Laura Cosoi: A fost foarte bine. Pot spune că  nu am simţit vreo mare diferenţă între sarcina asta şi cea cu Rita. În primul trimestru am avut momente în care nu puteam să mănânc, nu neapărat greaţă. Nu am avut poftă de mâncare, de fapt, în primele trei luni, în rest, m-am simţţit bine.

C.S.Î.D.: E vreo diferenţa faţă de sarcina cu Rita?
L.C.: Atunci când am fost însărcinată cu Rita, nu aveam alt copil. Însă acum, când o ridic pee a în braţe, mă resimt. Mă doare burta din când în când, aşa că mă menajez.

C.S.Î.D.: Rita a înţeles că va avea o surioară?
L.C.: Iniţial nu înţelegea ce înseamnă, că era destul de mică, avea un an şi jumătate când i-am spus. Acum, însă, a început să întrebe de surioara ei, mă dă cu cremă după ce fac duş, vorbeşte cu ea. E foarte simpatică, îl vede pe Cosmin ce face şi imită şi ea. E clar că ştie că va avea o surioară, dar, evident, nu ştie la ce să se aştepte. Însă nu există zi să nu îi spun că va veni o surioară care e acum aici la mami în burtică, unde a stat şi Rita, că se va juca cu ea.

C.S.Î.D.: Cum decurge o zi, acum, în izolare?
L.C.: Ne trezim pe la 8.30, dar mai durează vreo oră până coborâm că Rita are tabieturile ei la baie. Stă pe toaletă în timp ce îşi citeşte cărţile, bea apă, apoi o îmbrac cu hainele pe care I le-am ales cu o seară înainte. Coborâm  la micul dejun, apoi stăm în curte. Suntem la Bucureşti, avem o curte frumoasă şi ne bucurăm de primăvară,  de pomi înfloriţi. Chiar e foarte frumos! În timpul ăsta eu mai răspund la interviuri, mai scriu pentru blog, mă mai uit la seriale, mai pregătesc ceva de mâncare, mai fac curat. Acum, că am timp, iau casa la rând: rafturile din bucătărie, camera Ritei, fac curat în dormitor, îi fac ordine printre hăinuţe. Am multă treabă! Trebuie să pregătim camera surioarei. Mai vorbim pe telefon cu cei dragi care nu ne sunt aproape. Seara, pe la 8 intrăm în casă şi începem cu ritualul cu băiţa, cu poveştile. Coborâm, mai jucăm un rummy, iar urcăm, mai bem un ceai, mai mâncăm un biscuit, ne mai jucăm cu jucăriile din casă.

C.S.Î.D.: Ţi-ai schimbat dieta?
L.C.: Da, pentru că nu mai ies, încerc să mănânc mai puţin, să beau mai multe lichide, să mănânc verdeţuri. Încerc să am mai multă grijă de mine. Beau multe smoothie-uri pe bază de sfeclă, îmi storc tot felul de legume şi fructe, mănânc morcovi cruzi, mere. Am grijă la dieta mea pentru că acum nici nu fac mişcare deloc. În afară de nişte stretching şi exerciţii de respiraţie, nu am ce face altceva acasă. Nu e chiar aşa de simplu, dar ne conformăm.

C.S.Î.D.: La Rita ştiu că ai fost pe scenă chiar cu o săptămână înainte de a o naşte pe Rita. Acum, din cauza pandemiei, eşti nevoită să stai în casă. Cum te simţi?
L.C.: Da, acum sunt nevoită să stau acasă. Şi, da, mi-e dor de cei dragi, mi-e dor să am activitate, dar mă bucur mult  şi de perioada asta. Eu nu sunt un om avid după ieşitul din casă, înnebunită să fac tot timpul ceva. Nu, eu sunt foarte confortabilă şi cu mine şi cu acasă şi cu linişte şi cu gălăgie. Nu mi se pare o nebunie. Rita este un copil destul de mare, deja, ne înţelegem cu ea foarte bine, comunică foarte mult, nu avem probleme. Nu avem, de fapt, niciun fel de probleme. E armonie, bucurie. Evident că ea întreabă de copii şi vrea să meargă la creşă şi îi pomeneşte pe toţi. Şi mai comunicăm cu educatoarele. E drăguţ. Pe de altă parte, cred că pentru toată lumea e un test şi o lecţie şi Doamne ajută să învăţăm.

C.S.Î.D.: Cum te protejezi?
L.C.: Nu ies, nu iau contact cu alte persoane, nu mă întâlnesc cu curierii. Ei au un traseu foarte bine definit. Predau pachetul într-o curte – alta decât curtea noastră – acolo stau două zile. Apoi le dăm cu dezinfectant, şi apoi scoatem ce e în pachet, mai stau două zile. Şi, practic, la mine ajunge ceea ce am comandat abia după o săptămână.

C.S.Î.D.: Cât de mult te stresează treaba asta cu dezinfectatul?
L.C.: Nu mă stresează, că eu şi înainte mă spălam pe mâini serios. Nu mă dezinfectez toată ziua, deşi avem o mulţime de produse, eu prefer să mă spăl pe mâini şi să nu folosesc dezinfectanţi. Legumele, fructele le dau cu bicarbonat, toate pachetele şi pungile le dau cu detergent de vase. Încerc şi să nu comand foarte mult, ci să consum ce am.  Sunt mai mult pe economie. Mi se pare important să nu stau nici foarte mult să gătesc. Azi mai mâncăm nişte pâine, cu unt cu marmeladă, un ou fiert, mâine mai pun ceva la cuptor. Nu stau stresată din punctul ăsta de vedere. Încerc să am un echilibru şi să găsesc utilitatea, să nu cumpăr mai mult decât îmi trebuie.

C.S.Î.D.: Am înţeles că vei trimite în curând la tipar cartea de reţete pentru copii? 

<!–

Formul de quiz

–>

L.C.: Da, aşa este şi abia aştept. Va intra în tipar săptămâna viitoare şi apoi, în trei săptămâni va fi gata. Am mari emoţii pentru că mi-am dorit foarte mult să scot acest volum şi, uite că iese şi o să fie o încununare a începutului de relaţie cu Rita, a experienţei mele cu ea, a tuturor lucrurilor pe care le-am învăţat de la ea, până la urmă, că nu le ştiam dinainte, nu ştiam despre mâncarea pentru copii. M-a inspira Rita foarte mult şi o să îi povestesc atunci când creşte.

C.S.Î.D.: Cum reusesti să rămâi pozitivă şi echilibrată într-o astfel de perioadă de incertitudini?
L.C.: Faptul că sunt însărcinată e un lucru extraordinar, faptul că stau la casă şi am curte, că stau cu Rita mult afară, Faptul că am stat cu socrii şi m-au ajutat mult cu Rita, că stau cu ea şi se joacă şi sunt super energici şi foarte prezenţi, îmi oferă răgaz să dorm, să meditez, să fac ce vreau eu. Este şi Cosmin care lucrează de acasă. Şi-a făcut biroul într-un apartament din casa de lângă, deci suntem toţi împreună,

C.S.Î.D.:Ai vreun sfat pentru viitoarele mămici pentru a rămâne liniştite şi încrezătoare?
L.C.: În primul rând să nu se mai uite la ştiri, să-şi creeze un univers al lor, să facă lucruri care le fac să se simtă bine, adică să nu se pedepsească,  să nu fie prea drastice cu ele, să-şi găsească energia bună. Pentru că a fi însărcinată şi a da viaţă unui copil e dincolo de lumesc, e un miracol şi e o bucurie fantastică! Să se gândească la cei care nu pot să fie în situaţia lor deşi şi-ar dori să fie, să nu se plângă pentru că atrag energiile negative şi, în general, să fie pozitive, şi să se bucure de viaţa din ele, de viaţa de lângă, în cazul în care mai au copii. Şi să nu vadă tot timpul partea goală a paharului, ci partea plină. Şi, oricum, totul va trece aşa cum toate trec, însă să aibă încredere că avem capacitatea de a ne adapta, deci sunt convinsă că o să fie totul bine!