20229282_2311914995700762_2815276729038792973_n.jpg
Numele lui este Ivan Tasca și este un blogger îndrăgostit de călătorii. A explorat mai multe destinații, iar una dintre cele din urmă este Kjerag (piatra vestită dintre doi munți). Cu toate că a trebuit să-și înfrunte frica de înălțime, Ivan a reușit să-și facă o fotografie în locul periculos.

Despre călătoria sa cu o doză de nebunie, tânărul relatează pe blogul pe care-l administrează. Istoria începe în Flørli, unde stă acum Ivan. De acolo avea de făcut mai multe ore până la piatră. Și-a început călătoria la ora 14:00, după 3 km cu kayakul, i-au ieșit în drum niște câini de mare foarte simpatici. A urmat o întâlnire cu niște ruși binevoitori care l-au servit cu ceai, după care a prins o mașină de ocazie.

Deși timpul era puțin favorabil și drumul dus întors până la piatră face 5 ore, Ivan a reușit să-l parcurgă în 3,5 ore. S-a urcat cu frică pe piatră, iar în timp ce o făcea, și-a mai amintit și de conversația cu o jurnalistă norvegiană, care i-a relatat despre numărul crescut de cazuri, când turiștii pur și simplu cădeau de pe piatră, cazuri care evident nu sunt mediatizate.

Din motivul unor lucruri imprevizibile ce țin de caracterul vremii, întoarcere a durat ceva mai mult timp decât era prevăzut. Un kayak este neputincios împotriva mării învolburate, iar când de 200 de metri de apă, cu temperatura de aproximativ 13°C te desparte doar fundul șubred al unei canoe, tot curajul treptat dispare. Tânărul a avut noroc de un mal ce i s-a ivit în cale și o căsuță în care nu se afla nimeni la acel moment. S-a pornit înapoi la ora patru dimineața, după un scurt somn acolo.

„Sunt acum într-un loc foarte frumos și țin să împărtășesc cu voi experiența mea, pentru că îmi sunteți apropiați ca o familie. Sunt pe malul unui fiord (ca un râu dar mare și lat) iar pe ambele maluri se ridică munți drepți.

În trecut aici a fost construită o hidrocentrală, oamenii care o deserveau locuiau aici în cele 10 căsuțe construite. A fost construită o hidrocentrala nouă în interiorul muntelui, sunt uimit de posibilitățile tehnologice a omenirii.

Cum stau lucrurile în interior? Dacă ați citit articolul precedent știți cum am ajuns. Acum ce fac aici, cu ce mă ocup? Activitatea de bază e curățenia, da da! Fac curat prin cameră, aspir, șterg praful sau ajut în cafenea. Așa e, pentru tot trebuie de muncit. 

Când am timp liber, urc în munți. Am urcat cea mai mare scară de lemn 4444 de trepte. Ieri m-am pornit spre Kjerag (piatra vestită dintre 2 munți pe care mulți fac poze). Pentru a ajunge acolo trebuia să iau o barcă care costă 10 EUR într-o direcție. Apoi rogi pe cineva să te ea cu mașina până sus și de acolo încă 3h prin munți până la piatră.  

M-am oprit, am privit un pic în jur și zic ce ar fi dacă m-aș aventura pe aici? Zis și făcut! Îmi stăteau în față 3h de vâslit cu kayakul de la Flørli pînă la Lysebotn, apoi să prind o mașină de ocazie cu care să urc . După care 5h dus întors până la piatră.  Apoi să cobor iar cu o mașină de ocazie și iarăși 3h cu kayakul spre Flørli. Asta însă nu mă sperie, din contra.

20246064_2311913955700866_5687194058244026228_n

Photo Credit: Ivan Tasca

972165_2311913789034216_2386518474175171333_n

Photo Credit: Ivan Tasca

20108605_2311914945700767_4471771502023879919_n

Photo Credit: Ivan Tasca

Deci, m-am eliberat la ora 14:00, iar în 10 min eram gata de plecare. Am pregătit kayakul (aici în Flølri pot să mă folosesc de kayacele lor)  și Gooooo!!! 

Vâslit vâslit și hop peste 3km observ în apă câini de mare, simpatici, mustețele îi fac haioși. Mai vâslesc și mă opresc într-un loc unde aterizează basejumperii, și când colo taman 4 basejumperi sar. Eu numai pe YouTube am văzut așa ceva. Ei trebuiau să urce în barcă și să meargă la bază. Rog să ia kayakul meu în barcă dar șoferul zice: – Ziua e frumoasă eu merg cu kayakul apoi îl vei găsi la oficiu, iar tu poți merge cu barca.

20139741_2311914812367447_3617525541026569228_n

Photo Credit: Ivan Tasca

20229282_2311914995700762_2815276729038792973_n

Photo Credit: Ivan Tasca

Superski, hai!
Am salvat energie și timp. Ajung în Lysebotn, caut să beau apă, dau de o mașină de ruși care mănâncă pe marginea drumului, ei m-au servit cu ceai. Fain că știu rusa :)). 
Am prins o mașină de ocazie în deal, șoferul era un bărbat tânăr, avea 2 copii și soție, dar mergea singur sus. Era în vacanță.  A zis că și-a luat cîteva zile să stea singur. Să pună cortul departe de oameni sus în munți unde se deschide o priveliște frumoasă și să stea singur cu sine.

Ce tare, singur cu tine. Când ați stat voi singur cu voi?

Am ajuns la locul de unde începe lumea să urce, de fapt toți coborau era oră târzie pentru urcat, e nevoie de 5h dus întors. Am făcut-o în 3,5h dus întors, în timp ce mergeam mă uimeam de creația lui Dumnezeu. Am ajuns la piatră, am rugat un tânăr să-mi facă o poză. Greu m-am urcat pe piatră, înălțimea era mare, mi-a luat 10 minute să înving frica de înălțime, am urcat, repede am pozat și am coborât.

Mi-am amintit de discuția cu o jurnalistă norvegiană care spunea că sunt cazuri când cad de pe piatră dar nu se scrie în presa internațională.

Ce prostie să mori pentru o poză, like. 
Înapoi de pe munte am făcut stopul și am mers în cuzov la un pickup. La Lysebotn am găsit oficiul și kayakul, tot normal.

Doamne, cîtă încredere, de ce aici e posibil?  E posibil să fii om.

La 22:00 am urcat în kayak și am inceput să vislesc bucuros pentru că vintul bătea din spate. Bucuria a durat 30 min pînă vântul a început să bată cu forță formând valuri mari…

Continuarea istorioarei o vedeți aici.

Preluat de la: diez.md