psoriazis.jpg

Psoriazisul este o boală cronică autoimună necontagioasă, care afectează în principal pielea, producând leziuni caracteristice cunoscute ca plăci psoriazice şi care apar de obicei pe coate, genunchi, abdomen, organele genitale, braţe, picioare, scalp şi,  nu în ultimul rând, pe unghii. Se estimează că între 10 şi 30% din pacienţii diagnosticaţi cu psoriazis sunt predispuşi să facă artrită psoriazică.

În prezent nu există vindecare, deci opţiunile terapeutice privesc managementul simptomelor şi încetinirea multiplicării excesive a celulelor cutanate.

Psoriazisul, ca şi alte boli autoimune, poate fi declanşat de diverşi factori ce pot acutiza episoadele inflamatorii; cercetătorii cred că circa 10% din populaţia generală moşteneşte una sau mai multe gene ce creează predispoziţia la această boală, dar doar 2-3% din populaţie face însă boala.

Factorii declanşatori variază de la o persoană la alta, dar există unii ce sunt comuni şi cunoscuţi:

  • Stresul
  • Leziuni ale pielii
  • Anumite medicamente: litium, antimalaricele, medicamente pentru tratarea tensiunii arteriale, betablocante
  • Consumul de alcool
  • Fumatul
  • Vremea rece
  • Infecţiile
  • Inflamaţia

Recent însă, s-a identificat un nou posibil factor declanşator: glutenul, o proteină ce se găseşte în grâu, orz şi secară.

Mai multe studii arată că starea pielii afectate de psoriazis, care prezintă plăci roşii groase, solzoase, are o legătură puternică cu consumul de gluten. 

Glutenul acţionează ca un lipici în mâncare – cereale, pâine, paste –, ajutând la menţinerea formei dorite. Glutenul este format din 2 proteine: gliadina şi glutenina, gliadina fiind cea care creează probleme, se arată într-un articol .

Deşi este nevoie de mai multe studii pentru a înţelege mai bine legătura între gluten şi psoriazis, mulţi dintre psoriazici declară îmbunătăţiri semnificative ale aspectului pielii odată cu eliminarea glutenului din dietă.

Un studiu a demonstrat că pacienţii cu psoriazis ce au gena HLA CW6 au o sensibilitate crescută la gliadina.

Dr. William Davis spune că aportul de grâu a fost identificat atât ca iniţiator al procesului de autoimunitate, cât şi ca factor perpetuant al acestuia.

„Autoimunitatea este doar o metodă prin care ni se demonstrează că aceasta “mâncare” nu este potrivită consumului uman. Acum 10.000 ani, datorită condiţiilor dramatice s-a consumat pentru prima dată grâu, după ce timp de 2.5 milioane de ani acesta nu a făcut parte din dietă. Modificat fiind de geneticieni şi de industria alimentară, grâul s-a dovedit a fi responsabil într-o mare măsură pentru creşterea frecvenţei bolilor autoimune, în special a diabetului de tip 1 la copii – şi acum la adulţi a tiroiditei Hashimoto şi a bolilor inflamatorii intestinale”, spune specialistul.

Nu este nevoie să fii diagnosticat cu boală celiacă sau sensibilitate la gluten pentru ca aportul de grâu să reprezinte o agresiune asupra corpului: gliadina creşte permeabilitatea intestinală în circa 80-90% din populaţie; efectele toxice ale gluteninei din grâu ne afectează pe toţi.

Oricine este diagnosticat cu o boală autoimună ar trebui să evite grâul şi rudele acestuia, orzul şi secara (care au aceleaşi gliadine şi aglutinine), precum şi porumbul (zeina din porumb şi gliadina au acelaşi efect) şi orezul (care are aglutinina identică cu cea a grâului).

Deşi cercetările nu au demonstrat cert că glutenul duce la apariţia episoadelor inflamatorii din psoriazis, anumite studii şi evidenţe sugerează că această legătură este foarte plauzibilă. De aceea, cu certitudine nu strică să încercaţi o dietă fără gluten pentru a-i proba eficienţa, mai ales că această dietă a dovedit că reduce inflamaţia şi îmbunătăţeşte starea generală de sănătate.

Cu toate acestea, consultaţi întotdeauna medicul înainte de a încerca orice dietă nouă!

Surse: Mayoclinic.org, eatlocalgrown.com

Preluat de la: Csid.ro