Trăim momente grele în care suntem nevoiţi să ne distanţăm social, să stăm în case, să ne înfruntăm fricile şi temerile şi să ne potolim panica. Şi, deşi nu avem nicio certitudine privind viitorul, ar trebui să rămânem echilibraţi, interconectaţi şi să reuşim să trecem cât mai lin peste această perioadă, chiar dacă suntem cu toţii în izolare socială. L-am rugat pe Gaspar Gyorgy, psiholog clinician şi psihoterapeut relaţional, autor ale unor cărţi minunate pe care eu le îndrăgesc, să ne spună cum putem trece mai uşor peste o astfel de perioadă marcată de incertitudini.

ABC-ul anti-panică

Ce se întâmplă doctore: Gáspár, trecem printr-o perioadă grea, în care este important să rămânem echilibraţi. Care sunt sfaturile tale în acest sens? Ai putea să ne dai un „ABC anti-panică“?

Gaspar Gyorgy: Cred că mai mult decât să rămânem echilibraţi, în prezent contează să fim flexibili – să avem maturitatea de a accepta că întreaga omenire se confruntă cu o anxietate colectivă. Că reacţiile noastre emoţionale sunt răspunsul firesc la un context de viaţă neobişnuit şi că e recomandat să ne străduim să fim mai buni şi mai umani decât am fost până acum unii cu alţii.

Frica se transformă în panică atunci când respingem realitatea, atunci când credem tot ceea ce gândim şi când uităm că noi toţi suntem interconectaţi printr-o forţă aflată mai presus de noi.

<!–

Formul de quiz

–>

Un „ABC anti-panică“ ar implica următorii paşi: (a) să ne permitem să trăim toate emoţiile care se nasc în noi în această perioadă; (b) să nu credem tot ceea ce gândim, deoarece mintea umană poate produce cele mai catastrofice scenarii; (c) şi să îndrăznim să vorbim cât mai des şi mai inteligent din punct de vedere relaţional cu cei dragi. Eu îmi sun în această perioadă rudele şi prietenii mai des decât de obicei şi, chiar dacă mulţi dintre noi sunt în autoizolare (în diferite oraşe sau ţări ale lumii), îmi dă o stare de siguranţă faptul că ne auzim, că primesc câte un semn de la ei şi ne comunicăm unii altora că suntem bine.

Da, trăim vremuri grele, în care ni se recomandă distanţarea socială. Dar putem să ne apropiem emoţional mai mult decât o facem de obicei. Am văzut zilele trecute pe Facebook postări în care diferite cupluri şi familii aflate în autoizolare s-au adunat în jurul tabletelor şi al calculatoarelor, pentru a se auzi şi vedea cu cei dragi măcar prin intermediul aplicaţiilor online. Şi mulţi dintre aceştia menţionau că, parcă, aşa (la distanţă fizică), poartă discuţii mai intime şi mai personale decât de obicei.

Cu alte cuvinte, o astfel de perioadă de criză ne schimbă perspectiva şi rutina obişnuită, însă ne poate ajuta şi să înţelegem ce contează cu adevărat pentru noi şi pentru viitorul nostru. Iar umanitatea şi încrederea în relaţiile interpersonale sunt salvarea noastră psihologică – atât în prezent, cât şi în alte momente de cumpănă globală.
   
C.S.Î.D.: Ce factor este cel mai important, pentru a nu fi cuprinşi de panică şi frică, mai ales că încrederea în sistemul medical şi în guvernanţi nu e la cote înalte?

Gaspar Gyorgy: Este indicat să ne igienizăm mintea exact aşa cum ne curăţăm şi mâinile: să devenim conştienţi de emoţiile şi gândurile noastre şi să ne reamintim că acestea sunt trăiri subiective, că sunt autentice, dar asta nu înseamnă că prezic viitorul. Într-o astfel de situaţie, de criză globală, este absolut firesc să trăim frică, anxietate şi uneori panică – este modul în care biologia şi psihologia umană sănătoasă reacţionează la situaţiile de pericol. Dar asta nu înseamnă că trebuie să şi acţionăm în baza a ceea ce simţim sau gândim. Este indicat să ne ghidăm comportamentele în funcţie de valorile noastre de viaţă şi de înţelepciunea noastră.

Recomandarea mea este să ne construim un „trib de încredere“, în care să includem oameni ce nu-şi exagerează, dar nici nu-şi minimalizează emoţiile, îşi permit să fie vulnerabili şi îndrăznesc să creadă în #PutereaRelaţiilor. Aceşti oameni ne pot asculta cu empatie şi compasiune, iar atunci când mintea noastră o ia razna şi se panichează, ei ne pot ajuta la modul cel mai real.

Cu o bună parte dintre oamenii care se află în tribul meu de încredere, vorbesc zi de zi – la telefon sau via internet – şi, atunci când vedem că unul dintre noi este mai disperat, avem grijă să-i validăm emoţiile şi să-i transmitem că nu-l vom lăsa singur, că suntem împreună la bine şi la greu. De asemenea, îmi prinde nespus de bine să ştiu că acelaşi lucru îl fac aceşti oameni de încredere şi pentru mine. Indiferent de cât de competent ar fi cineva în rolul de psiholog, cu toţii avem propriile frici, iar acestea ne vor îngreuna existenţa. Atunci când îmi e greu, îmi permit să cer ajutor, să-i rog să mă asculte şi să mă ajute să fac faţă mai bine emoţiilor şi gândurilor negative. Cu toţii suntem vulnerabili – asta ne defineşte condiţia umană –, dar dacă învăţăm să facem faţă greutăţilor împreună, ne vom apropia pe unii de ceilalţi. Şi cred că, în secolul XXI, asta înseamnă să trăim o minune.

Izolarea socială, o provocare

C.S.Î.D.: Ni se recomandă izolarea socială, noi fiind fiinţe sociale. Cum crezi că putem trece cu bine printr-o astfel de perioadă?

Gaspar Gyorgy: Aşa este, suntem configuraţi neurobiologic pentru a trăi în relaţii, iar această nevoie de ataşament şi de conectare ne este acum pusă la încercare. Şi sunt de părere că ar merita să ne întrebăm dacă, înainte ca acest COVID-19 să vină peste noi, chiar ne preţuiam conexiunile interpersonale sau mai degrabă ne obişnuiserăm să ne plângem de cât de greu ne este şi cât de complicat este să trăim în relaţii. Nu-mi propun să fiu astfel critic cu niciunul dintre noi, ci intenţionez doar să subliniez ce oportunităţi pot să apară dintr-o asemenea situaţie de criză. Personal, mă întreb zilnic ce anume am de învăţat din ceea ce ni se întâmplă în prezent. Din nou şi din nou, ajung la concluzia că, uneori, uit de ceea ce contează cu adevărat – sănătate, relaţiile cu cei dragi şi speranţa zilei de mâine.

Cred nu numai că vom depăşi cu bine această perioadă, ci şi că putem face chiar acum mai mult decât să aşteptăm să treacă: putem să o folosim drept context de creştere emoţională şi relaţională. Anumite lecţii de viaţă le dobândim mai greu… Iar ceea ce trăieşte întreaga omenire în prezent poate deveni una dintre cele mai importante lecţii colective din istoria recentă a umanităţii. Formarea mea de bază, ca psiholog şi terapeut, m-a învăţat să văd lumea dintr-o perspectivă sistemică şi să cred că totul este interconectat. Sunt convins că, împreună, putem transforma Pământul într-un iad sau într-un rai. 

Ceea ce am văzut la italienii care au început să cânte la unison din balcoanele caselor în care s-au adăpostit ne arată că umanitatea noastră învinge, că am înţeles de ce este înţelept să păstrăm pentru un timp distanţa socială – pentru ca mai apoi să ne putem trăi viaţa în îmbrăţişări şi cu mai multă grijă unii faţă de alţii. Uneori, avem de făcut sacrificii în numele binelui colectiv. Iar toţi cei care învaţă să tolereze frustrarea din prezent vor ajunge să se bucure mai mult de recompensele pe care le vor dobândi ulterior.

Acum, avem mai mult timp să ne adresăm întrebările cele mai curajoase şi să căutăm răspunsuri sincere (pe care nu le putem scoate la lumină şi aduce în mintea conştientă chiar aşa de facil). Astfel de răspunsuri necesită timp şi, uneori, suferinţă pentru a fi descoperite. Totuşi, dincolo de fricile, anxietăţile şi îngrijorările noastre, se află Sinele nostru înţelept (de care, să fim sinceri, nu ne-am prea ocupat în ultima vreme).

Izolarea socială va activa dorul de semeni

C.S.Î.D.: Ce efecte va avea izolarea socială?

Gaspar Gyorgy: Cu siguranţă, ne poate stârni unele îngrijorări şi emoţii ori trăiri mai puţin confortabile. Dar, din fericire, sunt foarte puţini cei care se află în autoizolare singuri (şi chiar şi aceştia pot utiliza internetul ori alte mijloace de comunicare digitală, pentru a rămâne în legătură cu rudele, prietenii şi semenii lor). Mai ales acum, merită să fim recunoscători pentru evoluţia tehnologică şi să o folosim într-un mod conştient. Vreau să cred că această izolare socială ne va activa pofta de viaţă şi ne va scoate la suprafaţă emoţiile de dor şi dorinţa de apropiere emoţională şi psihologică faţă de semeni.

Este posibil ca, după ce autorităţile ne vor anunţa că suntem în siguranţă şi vom ieşi din autoizolare, să fim uşor temători şi să păşim mai suspicioşi, când vom reveni în stradă. Dar şi acest fenomen are rostul lui: după ce am trăit cu multă vigilenţă şi precauţie, se creează nişte reflexe care au nevoie de timp pentru a fi eliminate.   

Sigur că în această perioadă de autoizolare este posibil să se nască mai multe îngrijorări, anxietăţi, panici şi tristeţi. Iar în astfel de situaţii, dacă observăm că dialogul cu ceilalţi nu ne ajută pentru a ne linişti, este indicat să cerem ajutorul unui psiholog. Pe site-ul nostru, Pagina de Psihologie este disponibilă o listă de terapeuţi activi la nivel naţional, majoritatea desfăşurându-şi practica şi în online. Deci avem la cine să apelăm. 

Foto: Raluca Ciornea