Una dintre particularitățile vârstelor mici la copii este curiozitatea. Pentru că vor să exploreze tot ce se află în jurul lor, aceștia obișnuiesc să „guste” multe obiecte. Dacă cele mai mari nu pot fi înghițite, obiectele mai mici, precum monedele, bateriile, magneții sau piesele de jucării, pot ajunge cu ușurință în căile respiratorii ori în sistemul digestiv și pot provoca situații periculoase.

Am discutat cu Olesea Jalba, medică pediatră, pentru a înțelege ce corpuri străine înghit cel mai des copiii și ce ar trebui să facă un părinte în astfel de cazuri.

Din experiența sa profesională, Olesea Jalba a observat că cel mai frecvent copiii înghit corpuri străine la vârste cuprinse între șase luni și patru ani. În această perioadă, din curiozitate, copiii explorează totul în jur și duc multe obiecte la gură. „Crește riscul de înec sau de sufocare. Copiii nu trebuie lăsați niciodată nesupravegheați. Dar chiar și așa – părinții trebuie să fie foarte atenți, deoarece sunt cazuri în care copilul înghite obiecte și sub supravegherea adultului.”

Cel mai frecvent, copiii înghit piese de lego, monede și magneți. Magneții, de exemplu, odată ajunși în intestin, se pot atrage între ei prin pereții intestinali. Acest lucru poate duce la rupturi sau la apariția unei găuri în peretele unui organ sau al unui țesut.

Copiii mai obișnuiesc să înghită și baterii, în special pe cele de tip pastilă. „Uneori copiii desfac telecomenzi sau jucării și ajung la bateriile de tip pastilă, care sunt extrem de periculoase.” Acestea pot provoca arsuri severe pe tractul digestiv, ceea ce duce la consecințe pe termen lung.

Olesea Jalba cunoaște un caz în care un copil a înghițit un dop de plută. „A fost asimptomatic o perioadă. Dopul de plută s-a aflat în căile respiratorii timp de aproximativ o lună. Inițial, copilul a fost tratat de pneumonie, dar nu erau rezultate. Ulterior, am văzut cum, într-un acces de tuse, copilul a eliminat fragmente din dopul de plută.”

Dacă e să vorbim despre alimente, părinții trebuie să fie atenți când copiii mănâncă carne, morcov crud sau semințe și nuci, în special în perioada diversificării (aproximativ la șase luni). „Să nu lăsăm la îndemâna copiilor alimente dure, deoarece acestea pot fi ușor «aspirate».”

Periculoși sunt și pufuleții sau chipsurile, deoarece se pot lipi de căile respiratorii sau de epiglotă [structură anatomică mică, în formă de „clapetă”, situată la baza limbii, deasupra laringelui, al cărei rol este important în respirație și alimentație] și pot provoca inflamații în timp.

Medica pediatră lămurește că, în funcție de vârstă, simptomele se manifestă diferit. Deoarece copiii mici nu pot vorbi, aceștia își exprimă disconfortul prin agitație și plâns.

Un prim simptom care poate fi observat la orice vârstă este tusea bruscă și repetată. „Ea apare brusc, de aceea trebuie să ridice suspiciuni.” De multe ori copilul nu poate respira și devine agitat. Cei mai mari încearcă să vorbească, dar nu reușesc sau o fac foarte greu.

În unele cazuri se schimbă culoarea pielii. Din cauza lipsei de oxigen, aceasta devine palidă sau albăstruie. Salivația excesivă este un alt semn. Totodată, mulți copii refuză să mănânce, deoarece au dificultăți de înghițire. Uneori obiectele mici care ajung în stomac nu provoacă simptome inițiale, dar pot provoca dureri abdominale constante.

Olesea Jalba spune că părinții trebuie să intervină doar dacă obiectul a rămas în gură, se vede și poate fi ușor scos. În cazul în care corpul străin nu este vizibil, părinții nu trebuie să introducă nimic în cavitatea bucală – nici măcar degetul.

De asemenea, nu se dă copilului apă sau pâine pentru a împinge obiectul și nici nu se provoacă vărsături. „Aceasta este o abordare eronată, deoarece poate agrava situația și crește durerea.”

Nu se apucă copilul de picioare și nu se zdruncină. Astfel de gesturi, spune medica pediatră, pot provoca alte complicații, precum blocarea căilor respiratorii, împingerea corpului străin mai adânc sau traumatisme.

În cazul unei sufocări complete, se utilizează manevra Heimlich.

# La copiii de până la un an se recomandă să fie efectuate cinci lovituri interscapulare, urmate de cinci compresii toracice. Copilul se așează cu fața în jos, pe antebrațul tău. Capul copilului ar trebui să fie mai jos decât zona trunchiului, iar capul trebuie susținut cu mâna. Gura și nasul bebelușului nu se astupă. Cu cealaltă mână se lovește de patru ori spatele bebelușului. Se face o pauză, apoi se repetă manevra, până iese obiectul străin.

Aceste manevre se repetă alternativ până la eliminarea corpului străin sau până la pierderea conștienței.

# La copilul mai mare de un an (și la adulți) se începe la fel cu cinci lovituri interscapulare. Dacă acestea nu sunt eficiente, se trece la manevra Heimlich. Trebuie să te poziționezi lateral și ușor în spatele copilului. Cu o mână susții toracele acestuia, care trebuie să fie aplecat, iar cu cealaltă trebuie să aplici cinci lovituri interscapulare, între omoplați. După fiecare lovitură, verifică dacă obiectul a fost eliminat.

După aplicarea loviturilor, Olesea Jalba recomandă părinților să verifice gura copiilor, fiindcă obiectul ar putea să nu fie eliminat complet.

Important! În cazul în care copilul tușește, poate vorbi sau plânge, nu se efectuează manevra Heimlich. În aceste situații se încurajează tusea.

În cazul în care copilul nu se sufocă, însă părintele suspectează că acesta ar fi putut înghiți un corp străin, este necesară o verificare de urgență la medic. Copilul nu trebuie să mănânce sau să bea. „Indiferent dacă obiectul a fost eliminat sau nu, evaluarea medicală este importantă pentru a preveni complicațiile.”

O dată ajuns la spital, de regulă se efectuează o radiografie pulmonară pentru a identifica eventualele corpuri străine. Medica pediatră precizează că nu toate obiectele sunt vizibile radiologic. De exemplu, obiectele din plastic, lemn, cauciuc sau majoritatea alimentelor nu apar pe radiografie, de aceea copilul trebuie monitorizat în continuare.

Dacă există suspiciunea că obiectul a ajuns în tubul digestiv, se poate efectua și o radiografie abdominală. Pentru o evaluare mai detaliată, se pot utiliza metode endoscopice, cum ar fi endoscopia digestivă, care permite vizualizarea esofagului, a stomacului și a duodenului și eventual extragerea corpului străin.

În cazul în care se suspectează localizarea în căile respiratorii, se poate recurge la bronhoscopie. Aceasta este o procedură specializată, realizată în centre medicale dotate corespunzător și de către medici cu pregătire specifică. De asemenea, în anumite situații poate fi necesară tomografia computerizată [o metodă de diagnostic imagistic rapidă și precisă, care utilizează raze X și procesare computerizată pentru a obține imagini detaliate, 3D sau secționale, ale structurilor interne ale corpului].

Însă, nu toate obiectele necesită extracție imediată. De exemplu, obiecte mici și rotunde, de regulă, trec prin tubul digestiv și, în decurs de câteva zile, sunt eliminate natural în scaun. Olesea Jalba recomandă părinților să-și monitorizeze copilul și să-l ducă la un control medical o dată la câteva zile pentru a verifica dacă obiectele au fost eliminate.

Preluat de la: diez.md