Nadina Cojocaru este o moldoveancă ce a absolvit Facultatea de Artă Teatrală, Coregrafică și Multimedia la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP) din Chișinău în 2010. După ce și-a terminat studiile, a plecat în Japonia, unde a locuit pe parcursul a șase ani. Timp de doi ani, a învățat limba japoneză și a reușit să se angajeze într-o firmă din domeniul modei, iar ulterior a activat și în altele cu același specific de ocupație.

Acum, Nadina coase costume și face uneori scenografie pentru spectacole de balet. A lucrat în Croația, Italia, Nouă Zeelandă, Japonia, iar în luna martie 2024, în Cehia, urmează să aibă loc premiera spectacolului „La strada”, unde moldoveanca noastră a creat costumele și scenografia pentru „Baletul de cameră din Praga”.

Despre Nadina am aflat pe rețelele de socializare și am decis să o contactez pentru un interviu. În continuare o să aflați cum ea, de la AMTAP, a ajuns în Japonia, iar apoi a început să croiască costume pentru spectacole de balet din toată Europa și Asia.

Acum, Nadina, soțul ei – Jiří Bubeníček, coregraf de renume mondial – și cei doi copii ai lor trăiesc în Germania. Jiří, soțul Nadinei, a fost și prim-solist de balet ale celebrelor teatre din Hamburg și Semperoper din Dresda.

Drumul Nadinei spre activitatea pe care o practică cu atâta pasiune a început demult, pe holurile Facultății de Coregrafie și în atelierele din Japonia.

În prezent, activitatea mea este rezultatul diferitelor experiențe pe care le-am avut pe parcursul întregului timp. Începând cu studiile din Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” la pian, absolvirea Facultății de Coregrafie și până la lucrul în domeniul modei și fotografiei din Japonia – toate astea mi-au pus fundamentul pentru a colabora cu Jiří Bubeníček (soțul meu) în montarea spectacolelor.

În prima companie din Japonia, unde era angajată Nadina, aceasta organiza prezentări de modă cu rochii de mireasă și chimonouri. În afara zilelelor cu prezentări, participa la crearea și cusutul rochiilor de mireasă în atelier. A lucrat și în biroul de fotografie. Acolo a învățat multe despre arta îmbrăcării și fotografierii chimonoului de nuntă și despre lucrul cu clienții.

Tot ce era despre nuntă, de la rochii până la fotografii, în totul eram implicată. Experiența din Japonia pentru mine a fost o școală grea, dar bună. Lucrând într-o companie japoneză, cot la cot cu ei, înveți în primul rând comunicarea foarte migăloasă cu clienții și foarte multă responsabilitate. Receptivitatea angajatului față de client decide succesul oricărei afaceri.

După asta a muncit într-o companie care era specializată pe produse textile pentru industria modei și design interior. Acolo a aflat cum se produc țesăturile, care sunt tipurile și cum acestea sunt vândute peste hotarele țării la diferiți designeri.

În țara soarelui răsare, ea s-a cunoscut și cu soțul ei. Aceștia s-au căsătorit și au decis să se mute în Europa. Așa și a început totul! El face coregrafie, iar ea – costumele. Au decis să lucreze împreună, pentru că așa pot fi aproape unul de celălalt, căci această meserie necesită călătorii de câte două-trei luni departe de casă.

Totul este rezultatul diferitelor experiențe pe care le-am avut pe parcursul timpului, așa precum cusutul rochiilor de mireasă.

Nadina mi-a spus că în timpul producerii costumelor pentru dansatori, trebuie să ții cont de multe detalii. În primul rând, acestea trebuie să permită dansatorilor să fie plastici și să nu le limiteze mișcarea fizică pe scenă. Nadina, timp de șase ani deja, croiește costume pentru dansatori.

La un proiect (spectacol) se lucrează timp de două luni, dar se pregătește pentru el minimum cu un an înainte: se gândește la dramaturgie, la aranjamentul muzical, la acțiunile din și de după scenă, la coregrafie, la lumini etc.

Îmi place arta. Tot timpul m-am ocupat cu arta și am învățat la Artă. Mă simt foarte norocoasă că am ocazia să activez anume în domeniul acesta și să pun laolaltă toate experiențele mele de până acum.

Costumele le creează așa cum simte și cum vede. Mereu încearcă să unească un stil contemporan cu detalii istorice (din perioada în care face parte spectacolul).

A crea costume pentru mine înseamnă a face toate personajele memorabile pentru public. Mesajul personajelor trebuie să apară în costum. Îmi place să explorez limitele a ceea ce este posibil în desenele mele. Îmi doresc ca fiecare personaj să fie special, iar costumele să comunice publicului ideile mele. Este ca și cum ai avea o poveste paralelă care merge mână în mână cu coregrafia și cu dramaturgia piesei.

Scenografie face mai rar, cel mai des coase costume.

Procesul de realizare a unui proiect este destul de stresant în primul rând din cauza timpului care mereu nu ajunge. Este și un proces migălos, trebuie să fiu mereu prezentă atât fizic, cât și moral cu multă energie și gata să iau sute de decizii noi în fiecare zi. E un lucru foarte creativ, dar și solicitant.

Spectacolul „La Strada” este creat după filmul lui Federico Fellini cu același nume. Cei care sunt curioși îl pot viziona gratuit pe Yandex.

Pe scurt despre spectacol: este povestea unei femei naive care, cu acordul familiei sale, a fost luată departe de către un artist de circ brutal Zampanò.

Dramaturgia acestui spectacol a fost preluată din film, însă adaptată pentru un spectacol de scenă. Cu dansatorii au început să lucreze din luna noiembrie 2023.

Pentru acest spectacol Nadina trebuie să pregătească în jur de 35 de costume și scenografia. Ea mi-a zis că, indiferent de număr, costumele se creează timp de două luni. Totuși, adesea și o lună e de ajuns.

Așa cum am menționat mai sus, pentru spectacol Nadina a lucrat și la scenografie.

Această companie de balet din Cehia călătorește foarte mult și bugetul ei depinde de turneele lor. Astfel, toate decorațiunile trebuie să fie ușor de împachetat, despachetat, precum și nu foarte voluminoase, căci totul trebuia să încapă în două camioane mici.

Astfel, ea a ales o scenografie mai mult bazată pe textile decât pe lucruri masive sau din lemn, pentru că acestea ar fi îngreunat transportarea, dar și adaptarea spectacolului la scenele din diferite teatre.

Premiera va avea loc la Praga, la teatrul „Vinograde” pe 10 martie 2024. După premieră, baletul de dansatori va pleca în turneu prin toată țara.

Din punct de vedere artistic, cea mai mare provocare în această activitate este timpul, căci în două luni trebuie să termini o mulțime de costume, care trebuie probate de trei ori pe dansator și schimbate după necesitate.

O probă de costum durează în jur de 20 de minute și trebuie coordonată cu orarul dificil al repetițiilor. O altă provocare e ultimul moment al procesului de creație, când încep repetițiile spectacolului pe scenă. Anume acolo toate părțile se montează împreună. De talentul și responsabilitatea fiecărui artist implicat depinde cât de bine se vor combina între ele toate aspectele creației unui spectacol.

Pictorița de costume a menționat că a avut un proiect pentru care a realizat 100 de costume. Spectacolul a avut loc la Zagreb și se numea Spartacus. Acesta a fost ultimul proiect la care a lucrat, iar costumele a trebuit să le realizeze într-un timp record de trei săptămâni.

Cea mai plăcută parte din procesul de creație pentru Nadina o reprezintă libertatea artistică. Cel mai mult i-a plăcut să creeze costume pentru spectacolul „Procesul” de Franz Kafka, care a fost pus în scenă la Stockholm pentru Baletul Regal Suedez.

Fiecărui detaliu în procesul de creație a costumelor îi era acordat o foarte multă importanță și grijă. Totul a fost pregătit în voie cu o echipă numeroasă de profesioniști cu spirit artistic și fără limitare de buget. A fost o adevărată plăcere să lucrez la așa nivel în domeniul artei.

Nadina este mereu prezentă la premierele spectacolelor.

Asta e cea mai mare satisfacție a unui artist, atunci când vede rezultatul muncii sale și a echipei cu care a lucrat pe scenă.

Este un moment important pentru ea, în rol de artistă, atunci când iese și se închină, împreună cu toată echipa de dansatori, cu dirijorul, cu coregraf, la public sub sunetul puternic al aplauzelor.

Salariul unui pictor de costume depinde de teatrul în care activează. În cele din estul Europei se plătește mai puțin, dar asta nu influențează sub niciun fel rezultatul. Prin ceea ce face, Nadina și soțul ei încearcă să ofere personalitate și originalitate spectacolelor.

Eu încerc prin costume să evidențiez coregrafia și caracteristicile personajului. Depun efort ca fiecare dansator, prin costumul său, să fie memorat de public. De aceea, fiecare costum are câte un element care îl face frumos.

Cuplul Nadina-Jiří are și proiecte proprii. Unul dintre ele a fost creat în timpul pandemiei, când scenele au fost închise. Vorbim despre Tanzgedichte aus der Stille, care s-ar traduce mot à mot „Dansează poezii din tăcere” și în care au fost implicați dansatori și muzicieni din diferite țări în filmulețe de scurt metraj în diferite locații de arhitectură abandonată din regiunea unde locuiesc ei. Acesta a fost realizat în timpul pandemiei COVID-19.

Mai multe detalii despre activitatea Nadinei Cojocaru citește aici.

Preluat de la: diez.md