Esofagul face parte din tractul digestiv şi reprezintă un tub prin care mâncarea ajunge din gură în stomac. Esofagita este o inflamaţie a mucoasei ce căptuşeşte esofagul care se poate manifesta prin dificultate la înghiţire sau durere toracică. Cauze ale esofagitei pot fi refluarea acidului din stomac, infecţii, alergii sau consumul anumitor medicamente. Tratamentul depinde de factorul declanşator şi de severitatea inflamaţiei.
Simptome
• Dificultate la înghiţire (disfagie)
• Durere la înghiţire (odinofagie)
• Durere toracică retrosternală, ce apare în timpul mesei
• Mâncare impactată în esofag
• Arsuri (pirozis)
• Regurgitaţii
• La infanţi şi copii mici, se poate manifestă prin dificultăţi de hrănire şi întârziere în creştere
Cauze ale esofagitelor:
– esofagită de reflux: apare în situaţia refluării frecvente a sucului gastric în esofag, determinând inflamaţia ţesutului de la acest nivel; sfincterul esofagian inferior funcţionează că o valvă care împiedică conţinutul acid din stomac să intre în esofag; când există defecte de închidere a acestui sfincter, apare boala de reflux gastroesofagian.
– esofagita eozinofilică: reprezintă o inflamaţie a ţesutului esofagian determinată de acumularea de eozinofile la acest nivel. Eozinofilele sunt celule sangvine cu rol în declanşarea reacţiilor alergice. Această afecţiune poate fi declanşată de alergeni alimentari (lapte, ouă, grâu, soia etc.) sau de refluxul acid. Aceşti pacienţi pot asocia şi alte tipuri de alergii non-alimentare, precum alergiile respiratorii.
– esofagită limfocitară: apare în urma acumulării de limfocite la nivelul ţesutului esofagian, limfocitele fiind celule sangvine cu rol în imunitate.
– esofagită indusă medicamentos: multiple medicamente orale pot leza mucoasa esofagiana dacă rămân în contact cu aceasta prea mult timp. De aceea, se recomandă ca majoritatea comprimatelor să se înghită cu multă apă. Medicamente ce pot determina apariţia esofagitei sau chiar a ulcerelor esofagiene sunt: antiinflamatoare (aspirina, ibuprofen, naproxen, diclofenac etc), antibiotice (tetraciclină, doxiciclină), bifosfonaţi, chinidină.
– esofagită infecţioasă: este determinată de o infecţie bacteriană, virală sau fungică a ţesutului esofagian; este o cauză rară şi apare la pacienţii cu imunitate scăzută, precum cei cu cancer sau SIDA. Candida este o ciupercă ce face parte din flora normală a cavitaţii bucale. Este o cauză comună a esofagitei infecţioase (esofagită candidozică) şi apare la pacienţii cu sistem imunitar scăzut, diabet, cancer sau consum de costicosteroizi sau antibiotice.
– esofagită caustică: este o formă severă de esofagită, fiind consecinţa ingestiei accidentale sau voluntare de substanţe caustice ce ard ţesutul esofagian, putând duce chiar la perforaţie.
Factori de risc
Factorii de risc în apariţia esofagitei variază în funcţie de cauza declanşatoare.
• În esofagita de reflux există o serie de factori şi obiceiuri alimentare care contribuie la apariţia ei: servirea cinei înainte de culcare, fumatul, obezitatea, sarcina, excesul de alcool, cafeină, ciocolată, alimente mentolate şi picante, grăsimi animale, roşii, citrice, usturoi, ceapă.
• În esofagita eozinofilică, factorii de risc includ istoricul familial de esofagită eozinofilică şi terenul alergic al pacientului ( rinită alergică, astm, dermatită atopică).
• În esofagita indusă medicamentos factorii declanşatori pot fi: înghiţirea pastilelor fără apă sau cu puţină apă, înghiţirea pastilelor în poziţie culcată sau imediat înainte de culcare, vârsta înaintată (scade secreţia de salivă şi apar tulburări de înghiţire), comprimate de dimensiuni crescute.
• Cei mai frecvenţi factori de risc pentru esofagita infecţioasă sunt consumul de antibiotice şi steroizi. Alte condiţii predispozante pot fi afecţiuni precum diabetul, cancerul de diferite etiologii, SIDA, posttransplant de diferite organe când sunt necesare medicamente imunosupresive etc.
Diagnostic
Esofagitele se diagnostichează prin metode imagistice. Investigaţia cu cea mai mare acurateţe şi specificitate este endoscopia digestivă superioară prin care se vizualizează direct modificările de la nivelul esofagului, stomacului şi duodenului. Endoscopul este un tub flexibil cu o cameră de filmat în vârf, ce se introduce prin gură, pe calea alimentelor, până în stomac şi duoden, insuflându-se aer pe măsură ce se avansează. Se pot preleva şi biopsii în vederea efectuării unui diagnostic histopatologic necesar, în special, în esofagitele eozinofilice, limfocitare şi infecţioase. Are şi rol terapeutic, putându-se efectua dilatări ale stricturilor esofagiene sau extrage corpi străini alimentari impactaţi în esofag. O altă metodă de diagnostic este tranzitul baritat care constă în înghiţirea unei soluţii pe baza de bariu în timpul efectuării unei radiografii. Poate releva modificări ale diametrului esofagian, refluxul gastroesofagian, tulburări de motilitate ale esofagului.
Tratament
Acesta depinde de cauza declanşatoare şi de eliminarea factorilor de risc. Esofagita de reflux se tratează cu medicamente care inhibă aciditatea sucului gastric din categoria inhibitorilor de pompă de protoni, inhibitorilor de receptori histaminici şi antiacidelor. De asemenea, este necesară schimbarea stilului de viaţă şi evitarea alimentelor care cresc aciditatea. În esofagita eozinofilică şi limfocitară sunt utile medicamente din categoria corticosteroizilor care scad nivelul eozinofilelor, respectiv al limfocitelor ce se acumulează în mucoasa esofagiană. În esofagitele de natură infecţioasă, în funcţie de etiologie se folosesc fie antibiotice, fie antivirale, fie antimicotice.
Complicaţii ale esofagitelor netratate pot fi: cicatrizarea ţesutului esofagian afectat cu formarea de fibroză şi stricturi ce îngustează diametrul esofagului, impactarea alimentelor la nivelul acestor stricturi, esofagul Barrett (caracterizat prin modificări celulare ce apar în urmă inflamaţiei cronice şi predispun la apariţia cancerului esofagian).
Preluat de la: csid.ro