pixel.png

Să fii părinte nu este uşor, însă anumite comportamente deviante ale părinţilor pot lăsa urme adânci în dezvoltarea ulterioară a copiilor fie că vorbim despre agresiune fizică sau psihică, îngrădirea exprimării emoţiilor copilului sau suprasolicitarea acestuia cu activităţi extraşcolare de la vârste fragede. Am aflat mai multe soluţii ale unor situaţii de criză în care se pot afla părinţii şi copiii de la inspector de specialitate Diana Lefter, director la Centrul de Îngrijire Timpurie Zebra Zou, cu ocazia unui seminar caritabil organizat pentru a-l ajuta pe Hari, unul dintre copiii de la creşa pe care o conduce, diagnosticat cu neuroblastom, o formă rară de cancer agresiv.

CSÎD: Ce exemple ne puteţi da prin care să reiasă că vorba blândă a părinţilor poate aduce copilul pe calea cea bună şi nu ordinele milităreşti de tipul ”Faci aşa că aşa vreau eu!”
Diana Lefter:
Tendinţa generală a părinţilor este accea de a cere copiilor, fără a explica de ce anume cer anumite lucruri, din diferite considerente, crezând poate că nu sunt înţeleşi sau ca niciodată copii nu pot decide pentru ei înşişi la vârste foarte mici.
O metodă care funcţionează este aceea în care părintele oferă copilului posibilitea de a alege din două variante care sunt la fel de avantajoase, copilul se simte important şi capată încredere, iar părintele nu trebuie să-şi facă griji de alegerile copilului.

Copilul trebuie să înţeleagă prin experimentare de ce părintele îi recomandă ceva anume

CSÎD: Are şi copilul mic un cuvânt de spus în ceea ce îl priveşte?
Diana Lefter:
Da. O altă variantă este aceea în care părintele îi comunică copilului ce doreşte de la el şi de ce anume îşi doreşte asta, lăsând totuşi la latitudinea copilului dacă acceptă sau nu propunerea. Indicat este să îi învăţăm pe copii prin experimentare.
Ex: Astăzi este frig afară, ştiu că tu îţi doreşti rochiţa cu flori mov dar cred că putem găsi o variantă care să fie potrivită pentru afară şi care să îţi placă la fel de tare! (Dacă nu reuşeste încercarea de a convinge astfel, lăsăm copilul să se îmbrace cum doreşte şi în momentul când îi va fi frig ne asigurăm că avem la noi ceva potrivit de îmbrăcat). Doar astfel copilul va acumula o informaţie în mod logic şi prin propria experienţă, metodă ideală de a face educaţie, în opinia mea.

<!–

Formul de quiz

–>

Bătaia nu este ruptă din Rai

CSÎD: Ce obiceiuri greşite moştenim noi ca români în ceea ce priveşte educaţia copilului? Mai este de actualitate – pălmuirea copiilor pe principiul – unde dau părinţii creşte?
Diana Lefter:
Sunt câteva expresii care nu ne fac cinste, şi anume: „Bătaia e ruptă din Rai!, Eu te-am făcut, eu te omor!, Unde dă mama/tata creşte!„ Sinceră să fiu încă aud în jurul meu astfel de lucruri, spuse cu o încredere cel puţin îngrijorătoare. E absolut dramatic să mai credem că agresivitatea de orice natură manifestată faţă de un copil sau în faţa unui copil poate avea efecte pozitive asupra acestuia. Ştiu că uneori copiii pot fi o sursă de stres majoră, solicita un consum de energie considerabil, şi după o zi în care te-a enervat şeful la birou, ţi s-a stricat maşina şi ai stat în trafic cel puţin două ore, nu mai ai de unde oferi energie şi copilului tău care ar face ORICE numai ca să îl observi.
Dar uităm că atunci când cei mici devin agitaţi, o fac din diferite motive, fie nu au primit suficientă atenţie din partea noastră, fie nu au dormit suficient, fie au nevoie de dragoste şi afecţiune, iar o atitudine agresivă în astfel de cazuri nu face decât să dezechilibreze relaţia părinte-copil.

Donaţii pentru Hari copilul de nici 3 ani diagnosticat cu neuroblastom se pot face aici ISTRATE ADINA MARIA RO60RZBR0000060020963050 sau aici https://www.facebook.com/donate/2255231291356305/2434508809949630/ , documentele medicale şi detalii despre caz poate oferi mătuşa lui Andreea Gherghel andre_is16@yahoo.com

 

Preluat de la: csid.ro