Vladimir s-a născut în familia unui preot din Chișinău, în anul 1891. A absolvit facultatea de filozofie a Universității din Moscova în anul 1916. După aceasta, a lucrat la Observatorul astronomic din Odessa (1916-1921) și la Observatorul astronomic din Simeiz până la sfârșitul vieții (1952). Mai mulți ani a fost cercetătorul științific principal al acestui observator, iar la sfârșitul vieții a îndeplinit și funcții de conducere.
Domeniile principale de interese științifice ale lui Vladimir au fost planetele mici și vitezele radiale ale stelelor.
Mai jos vedeți lista celor 10 asteroizi descoperiți de Vladimir.
# 1002 Olbersia – 15 august 1923
# 1007 Pawlowia – 5 octombrie 1923
# 1022 Olympiada – 23 iunie 1924
# 1028 Lydina – 6 noiembrie 1923
# 1030 Vitja – 25 mai 1924
# 1034 Mozartia – 7 septembrie 1924
# 1059 Mussorgskia – 19 iulie 1925
# 1071 Brita – 3 martie 1924
# 1283 Komsomolia – 25 septembrie 1925
# 1330 Spiridonia – 17 februarie 1925
Printre realizările astronomului se mai enumeră: steaua cu cea mai mare viteză radială din galaxia noastră la acea vreme – 360 km/s, catalogul fiind compus dintr-un număr de 800 de stele, un număr impunător de planete mici, cum ar fi Musorgskaia, Olbersia, ș.a. Observații de eclipse. Proiectarea și construirea spectrograful pentru telescopul reflector al Observatorului din Simeiz.
Unul dintre asteroizii descoperiți la Simeiz (N1783 Albitskij) de către Grigori Neuimin îi poartă numele lui Vladimir Albițki.
Asteroizii, numiți și mici planete sau planetoizi, sunt corpuri cerești mai mici decât planetele, dar mai mari decât meteoroizii (care pot avea diametrul de până la circa 10 metri), și nu sunt comete. Deosebirea dintre asteroizi și comete se face în prima fază (în momentul în care este descoperit corpul respectiv), după aspectul său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului într-o anumită categorie.
Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta lor majoritate asteroizii sunt mult mai mici și au o formă neregulată. Compoziția fizică a asteroizilor este diversă, și în multe cazuri e prea puțin ințeleasă. Astfel, unii asteroizi sunt corpuri solide de rocă cu un conținut metalic mai mic sau mai mare, în timp ce alții constau într-un conglomerat de roci, format datorită forței gravitației.
Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia A/RES/71/90, în decembrie 2016, prin care a instituit data de 30 iunie drept Ziua internaţională a asteroidului pentru „a marca anual, la nivel internaţional, aniversarea impactului produs de un corp ceresc în regiunea Tunguska, Siberia, la 30 iunie 1908 şi pentru a creşte conştientizarea publicului în ce priveşte hazardul impactului produs de un asteroid”.
Preluat de la: diez.md
