Este un studiu preliminar care urmează să stabilească dacă virusul rămâne viabil în aceste particule şi în ce cantitate ar putea deveni infecţios.
Oamenii de ştiinţă italieni au colectat mostre din aerul poluat în două zone din provincia Bergamo – una urbană şi una industrială –, reuşind să identifice o genă specifică COVID-19 în mai multe dintre acestea. O testare în orb şi una realizată la un laborator independent au confirmat prezenţa coronavirusului în particule.
Coordonatorul studiului, Leonardo Setti de la Universitatea din Bologna, a spus că este important de ştiut cât de departe poate fi purtat virusul prin particule de aer şi că este îngrijorător tot ce nu cunoaştem despre comportamentul virusului, notează adevărul.ro.
Alte două echipe de cercetători au sugerat că poluarea poate facilita răspândirea virusului prin împrăştierea particulelor.
O analiză statistică a echipei lui Setti a arătat că nivelurile ridicate ale particulelor de aer poluat ar putea explica ratele înalte ale infecţiilor în anumite părţi din nordul Italiei înainte de carantinarea ţării, regiunea fiind printre cele mai poluate din Europa.
Analizele echipei de cercetători nu au fost încă revizuite academic, însă experţii au admis că ipoteza este una plauzibilă şi că merită cercetată.
Studii anterioare au arătat că aerul poluat poate purta microbi şi că virusuri precum cele al gripei aviare şi al rujeolei au fost purtate pe distanţe considerabile. Rolul particulelor din aerul poluat se află în legătură cu modul de transmitere a virusului. Picături mari de salivă rezultate din tusea şi strănutul oamenilor infectaţi cad la un metru sau doi. Însă stropii de mai mici dimensiuni, de exemplu cei sub cinci microni în diametru, pot rezista în aer de la minute la ore şi pot parcurge distanţe mai mari.
Experţii nu ştiu cu siguranţă dacă aceste picături fine pot cauza infecţii. Totuşi, se cunoaşte faptul că coronavirusul SARS s-a răspândit prin aer şi că şi noul coronavirus rezistă ore în stropi fini de salivă. Transmiterea virusului prin aer, ca şi facilitarea răspândirii virusului de către particule de aer poluat, sunt ipoteze importante, care au însă nevoie de verificare.
Profesorul Jonathan Reid, de la Universitatea Bristol din UK, care studiază transmiterea noului coronavirus pe calea aerului, a spus că „nu este o ipoteză surprinzătoare că stropii fini care rămân suspendaţi în aer se pot combina cu particule din atmosfera de fond a zonelor urbane şi astfel sunt purtați mai departe”.
Coordonatorul noului studiu italian a spus că picături fine între 0,1 şi un micron ar putea fi purtate pe distanţe mai mari dacă s-ar combina cu particule din aerul poluat de până în 10 microni, întrucât se formează o particulă mai mare şi mai puţin densă, care rămâne suspendată în aer mai mult timp.
„Particula de aer poluat este ca un micro-avion, în timp ce pasagerii sunt stropii de salivă”, a spus acesta. Expertul britanic de la universitatea Bristol crede însă că „este puţin probabil ca mica modificare de dimensiune să joace un rol important”.
Un alt expert, John Sodeau de la Universitatea College Cork din Iranda, a spus că ipoteza studiului este plauzibilă, dar că „interacţiunile plauzibile între particule nu sunt de fiecare dată viabile biologic şi ar putea să nu aibă efect în atmosferă”. Acesta a explicat că, potrivit cursului normal al cercetării ştiinţifice, rezultatele ar putea fi confirmate în doi-trei ani.
Preluat de la: diez.md
