cybersecurity2.jpg
Astăzi, ne este practic imposibil să ne imaginăm viața în absența interacțiunii cu calculatorul. Fiecare domeniu uman de activitate necesită recurgerea la rețele informatice și de comunicare racordate global. Conexiunile de acest gen asigură un suport esențial în toate domeniile de activitate: social, economic, financiar, politic, și, nu în ultimul rând, cel de securitate. Dar, în tot acest amalgam de informații, există riscul de-a rămâne victima atacurilor cibernetice atât pe rețelele sociale, cât și prin intermediul „capcanei de click-uri”. Toate aceste crează un habitat optim pentru a rămâne expuși amenințărilor și furtului de informații personale. Dar, pentru a ne securiza datele și a rămâne imuni, trebuie să respectăm anumite reguli vitale, care sunt necesare în mediul informațional.

Pentru a înțelege cu ce ne confruntăm, mai întâi ar trebui să definitivăm termenul de „securitatea cibernetică”. Conform documentului de informare denumit Provocări pentru o politică eficace a UE în domeniul securității cibernetice”, nu există o definiție standard, universal acceptată, a securității cibernetice. În mare spus, acest concept acoperă toate garanțiile și măsurile adoptate pentru a apăra sistemele informatice și pe utilizatorii lor împotriva accesului neautorizat, a atacurilor și a prejudiciilor, cu scopul de a asigura confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea datelor.

Cu alte cuvinte, cu cât postăm mai multe date personale online și cu cât suntem mai conectați, cu atât suntem mai expuși riscului de a fi victime ale diferitor forme de criminalitate informatică sau de atac cibernetic, de asemenea locațiile serverelor VPN.

Mediul comun în care aceste rețele funcționează este denumit, generic, spațiul cibernetic. Etimologic, termenul cyberspace provine din grecescul „kybernis” cârmă, fiind tradus literar prin „spațiu navigabil”. Conceptul a fost introdus, în premieră, de către scriitorul de literatură științifico-fantastică William Gibson, într-o povestire intitulată „Burning Chrome”, publicată în anul 1982. Ulterior, termenul a fost dezvoltat de către Gibson în romanul „Neuromancer”, emblematic pentru categorie de sciencefiction numită cyberpunk, ce descrie viața omenirii următoarelor secole – așa numita societate „lowlife, hig-tech”, „monitorizată și controlată de corporații gigant și administrată de mafii digitale”.

Impactul social și politic al spațiului virtual a fost demonstrat pe deplin, într-o formulă inedită, în așa-numitele „revoluții Twitter” sau „Facebook”, sintagme folosite în mass-media cu prilejul protestelor înregistrate în anul 2009 în Republica Moldova și Iran, în context electoral și, ulterior, în episoadele tunisian și egiptean ale „primăverii arabe”.

Potrivit unui articol din Revista Intelligence, securitatea cibernetică este un subiect discutat frecvent în ultimii ani pentru că mediul virtual este unul dinamic, aflat în permanentă schimbare, pentru că tehnologiile folosite sunt înlocuite, actualizate și modificate constant, apărând astfel noi și noi provocări și pentru că nivelul de conștientizare al utilizatorilor este încă unul foarte scăzut. Mediul online are din ce în ce mai multe conexiuni cu spațiul fizic. Iar multe dintre lucrurile pe care le facem în primul au implicații în cel de-al doilea: atunci când securitatea este compromisă în spațiul virtual, utilizatorii pot avea parte de consecințe dintre cele mai neplăcute în spațiul fizic.

Acele informații vitale vizate de spionii cibernetici ni se par, de cele mai multe ori, uzuale, banale, inofensive: acestea încep de la datele personale, completarea de diverse formulare online pentru concursuri și ajung la date financiare şi contractuale, informaţii despre angajaţi şi baze de date.

În fiecare zi, suntem expuşi, atât acasă cât şi la locul de muncă, la ameninţări ce îşi au originea în spaţiul virtual. În majoritatea cazurilor nici măcar nu suntem conştienţi de acest lucru, sau dacă-l realizăm, nu reacţionăm la aceste ameninţări într-o manieră adecvată. În media apar zilnic articole referitoare la incidente de securitate şi la impactul pe care acestea îl au asupra noastră, ca indivizi sau organizaţii deopotrivă.

Aceste incidente relatate sunt de fapt doar vârful iceberg-ului, în realitate fiind cu mult mai expuşi decât credem noi că suntem având în vedere că, din nefericire, riscurile asociate mediului virtual sunt în continuă creştere.

Un element important în configurația de securitate cibernetică este antivirusul. Acesta este un program informatic conceput să detecteze, să prevină și să elimine instalarea oricăror forme de malware (viruşi de calculator) pe sistemele de calcul. Actualizarea acestuia este deosebit de importantă pentru a putea face față celor mai noi (versiuni ale unor) programe malițioase.

Dacă în calculator pătrunde un asemenea virus, atunci persoana care l-a programat poate sustrage date confidențiale sau bancare, parole și informații din documentele care sunt în acesta, fără știrea utilizatorului.

Furtul de identitate în mediul online nu mai este o legendă, dar un fapt cât se poate de real. Accesul din exterior la datele confidențiale poate aduce prejudicii financiare considerabile. Conform Ghidului de Bune Practici pentru Securitate Cibernetică, fiecare persoană care dorește să se protejeze în mediul online de factorii de risc major, trebuie să respecte anumite cerințe și criterii.

Regulile de siguranță și securitate la navigarea pe internet

 

# utilizează ultima versiune de browser;
# având în vedere că cele mai multe aplicaţii maliţioase afectează Microsoft Internet Explorer (utilizat de peste 50 % dintre utilizatori), orientează-te şi spre alte tipuri de browser (ex. Google Chrome, Opera, Firefox, Safari etc.), mai ales când accesezi pagini web posibil nesigure (încearcă să foloseşti opţiunea NotScript sau NoScript);
# verifică secţiunea de contact a site-urilor web (adresă, număr de telefon, e-mail);
# verifică destinaţia reală a link-urilor prin trecerea cursorului mouse-lui peste acesta şi vizualizarea adresei reale în partea stângă-jos a browser-ului;
# atenţie la ce plugin-uri instalezi, de multe ori acestea vin însoţite de software maliţios;
# nu apăsa pe link-urile din cadrul ferestrelor de tip pop-up;
# verifică existenţa „https://” în partea de început a adresei web, înainte de a introduce informaţii personale.

Regulile generale pentru achizițiile online

# cumpărăturile să se realizeze doar de pe site-uri web recunoscute şi securizate;
# contravaloarea unui produs achiziţionat nu trebuie transmisă înainte de verificarea existenţei şi funcţionalităţii acestuia, prin folosirea unui serviciu de escrow recunoscut;
# nu se folosesc servicii financiare de transfer rapid WesternUnion sau MoneyGram înainte de recepţionarea produsului achiziţionat, mai ales când această operaţiune este solicitată de vânzător;
# verificarea site-ului web (există magazine online fictive care au ca scop atragerea de clienţi şi reţinerea datelor bancare ale acestora).
# respectarea unei simple metode de verificare, respectiv compararea link-urilor receptate prin mesaje de tip „spam“ cu cele legitime ale instituţiilor bancare.

Utilizează parole puternice și păstrează-le în siguranță

 

În măsura în care acest lucru este posibil, alege parole compuse din minim 12 caractere de tip diferit (majuscule, minuscule, cifre, caractere speciale de ex. #, &, %, $, @) fără legătură cu tine (nume, data nașterii etc.) sau cu instituţia /compania în care îţi desfăşori activitatea, și care să nu existe în dicționar.

Platformele de comunicare socială

Cu toții utilizăm platformele sociale, în special Facebook, un mediu preferat de infractori pentru a culege date despre țintele lor. Dacă adulții sunt, în general, mai prudenți în activitatea online, copiii nu conștientizează anumite necesități de autoprotecție.

În acest sens se recomandă:

# evitarea publicării informațiilor personale, precum ziua de naștere, adresa de e-mail sau adresa fizică;
# atunci când postezi fotografii, asigură-te că o faci doar cu persoanele cunoscute, iar acestea nu surprind locații exacte (ex.: adrese de domiciliu);
# nu dezvălui niciodată informații referitoare la perioadele în care părăsiți locuința;
# în cazul în care ai copii care au voie să folosească calculatorul familiei, nu le oferi privilegii de administrator asupra respectivului computer;
# instalează o soluție antivirus cu control parental, filtru de conținut și filtru pentru rețelele sociale.

Acești pași simpli au un caracter general și nu oferă garanții pentru o protecție sigură, dar pot contribui la dezvoltarea unei culturi şi crearea unor reflexe în ceea ce priveşte securitatea informaţiei, într-un mediu digital caracterizat printr-o continuă transformare şi dezvoltare.

Preluat de la: diez.md