Ieri după-amiază am rămas să am grijă singur de fiica mea de două luni. Când am văzut că începe să plângă, m-am gândit că trebuie s-o hrănesc, așa că i-am pus sticla la gură și nu m-am lăsat până ce n-a băut-o pe toată, să se sature, sărăcuța. Apoi ea a râgâit de vreo câteva ori, după care a vomitat tot și a adormit buștean.
Atunci mi-am dat seama că de fapt ea e bucățică ruptă din mine, fata tatii…