Totul a început în perioada carantinei din primăvara anului trecut, moment în care simțea că trebuie să miște puțin lucrurile pentru o schimbare. „Coincidență sau nu, însă am dat de programul AuPair fix la momentul potrivit, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să programez o discuție telefonică pentru o consultare, unde mi s-au explicat criteriile de eligibilitate, termenii și condițiile programului. Am avut la alegere cinci țări în care aș fi putut pleca: Franța, Anglia, Spania, China și Germania. Decizia mea finală a fost Spania, dat fiind faptul că îmi doream de ceva timp să îi cunosc cultura, tradițiile și oamenii, direct de la sursă.”

Inițial, Codrina nu știa că Mallorca îi va fi destinația finală, deoarece orașul și regiunea în care urmează să stai depinde de familia gazdă pe care ți-o alegi. În cazul ei, după pregătirea tuturor actelor pentru dosarul de înscriere, a avut interviuri cu cinci familii – din Madrid, Alicante, Alcudia, Valencia și Palma –, cu una dintre ele, ultima de fapt, a rezonat, chiar dacă apelul nu a durat mai mult de 10 minute: „Uite așa, datorită familiei pe care am ales-o și m-a ales, am ajuns să plec la Mallorca.”

„Realitatea însă a ieșit din toate tiparele posibile, fiindcă aceasta a fost exact cum trebuia să fie – minunată –, iar eu am trăit-o din plin prin toți atomii mei.”

„Până a afla că voi pleca în Mallorca nu cred că știam tare multe despre insulă în special, decât puțină geografie, puțină cultură și niște tradiții care sunt la fel ca în Spania.” Codrina recunoaște că a încercat să nu își facă multe așteptări, pentru că a fost pentru prima data când urma să plece de acasă pentru o perioada de trei luni, singură: „În același timp, îmi era frică, dar și mă simțeam entuziasmată, din motiv că urma să trăiesc o experiența unică indiferent de cum urma să fie. Realitatea însă a ieșit din toate tiparele posibile, fiindcă aceasta a fost exact cum trebuia să fie – minunată –, iar eu am trăit-o din plin prin toți atomii mei. Au fost și zile bune, însă au fost și zile mai puțin bune, de exemplu, în momentele când mi se făcea dor de casă și mă simțeam singură sau în zilele când stăteam prea mult la soare și mai aveam o insolație pe ici-colo, dar au trecut. Indiferent de toate acestea, zilele bune au fost mult mai multe și mult mai intense, zile în care mi-am îndeplinit visuri precum cel de a pleca cu barca pe mare, zile când am prins la curaj să mă avânt în largul mării fără colac de salvare și mă simțeam extrem de mândră și fericită, zile când prindeam un răsărit sau un apus de soare, seri de vară petrecute frumos cu discuții de suflet cu oameni speciali, acompaniate de mâncare bună și de un mojito.”

„Tot ce am trăit în realitate a fost al naibii de frumos, minunat și sincer datorită familiei mele de acasă, familiei gazdă – Maria și Lito – și prietenilor noi care erau de peste tot din lume, datorită deciziilor spontane de a pleca pe plajă sau cu caiacul cu oameni străini, acțiuni pe care nu le-am regretat și mi-au creat amintiri frumoase. Tot ce am simțit a fost recunoștință pentru fiecare om întâlnit și pentru fiecare peisaj frumos pe care l-am admirat. Experiența mea ca AuPair în Mallorca a fost mult mai mult decât știm noi despre noțiunea de AuPair, mi-a oferit o stare de bine, încă o șansă de a mă descoperi, mi-a oferit oameni tare dragi inimii mele, amintiri frumoase și speranța că mă voi mai întoarce”, povestește Codrina.

Primele zile în Mallorca

Primele zile au fost tare diferite de ce știa Codrina cu referire la climă, la ritm de viață, la activități etc., însă s-a acomodat destul de repede. „Într-adevăr, la început eram timidă cu familia gazdă, însă după un timp am devenit cei mai buni prieteni: am petrecut timp de calitate împreună, am vorbit ore în șir despre toate temele posibile, am vizionat filme bune, am organizat seri cu mâncăruri tradiționale și altele. Ulterior, am început să îmi fac noi cunoștințe din România: Alexandra, care de altfel m-a ajutat extrem de mult în procesul meu de acomodare, de asemenea, cu ajutorul ei reveneam uneori acasă, datorită faptului că discutam cu ea în română și ne găteam reciproc bucate tradiționale. Am cunoscut oameni din Serbia, Slovenia, Grecia, Spania, Italia; a fost o diversificare culturală care mi-a oferit noi viziuni. Spre finalul programului, simțeam cum urma să iau cu mine în Moldova o bucățică de Mallorca care se înrădăcinase puțin în mine: mâncăruri tradiționale, obiceiuri, deschiderea la nou și un bronz.”

Despre AuPair

„Haideți să începem cu termenul de AuPair. Acesta/aceasta este o persoana tânără care locuiește în condiții de egalitate cu o familie dintr-o țară străină. AuPair-ul ajută familia la îngrijirea copiilor și/sau la treburi domestice în timpul șederii sale cu familia. În general, primește o alocație bănească rezonabilă sau bani de buzunar. Oarecum devenind AuPair, instant devii și un membru din familie, o soră sau un frate mai mare pentru copiii din familie.” În cazul Codrinei, ea a devenit o soră mai mare pentru Silia (trei ani) și Tomeu (un an), pe care îi descrie ca pe niște copii fantastici și a ajuns să îi iubească precum îl iubește pe propriul frate. „Activitățile pe care le făceam cu ei erau diverse și depindeau de zi, uneori mă jucam cu ei, desenam, ascultam «Cocomelon», plecam la piscină sau plajă, uneori pregăteam micul dejun pentru Tomeu și îl hrăneam, alteori plecam în parc etc. Experiența de AuPair diferă de la o persoană la alta, însă în cazul meu a fost o experiența minunată, unde m-am simțit apreciată și încurajată, unde am avut parte de o familie excepțională cu care țin și voi ține mai departe legătura.”

„Știți cum se bucură un copil? Așa mă bucuram și eu când am mers pentru prima dată cu barca, când am reușit să prind curaj și să sar în mare”

În continuare, Codrina vorbește despre reperele cele mai importante din cadrul șederii sale în Mallorca. A învățat să își spună gândurile cu voce tare oamenilor din jurul ei, cum se simte, ce își dorește, ce nu își dorește, a învățat să își ia timp, să aprecieze timpul, a descoperit noi laturi ale sale pe care nici nu bănuia că le avea, și-a antrenat răbdarea și responsabilitatea, a mai avut ocazii când a ieșit din zona de confort și se simțea atât de liberă în necunoscut, atât de bine. „Știți cum se bucură un copil? Așa mă bucuram și eu când am mers pentru prima dată cu barca, când am reușit să prind curaj și să sar în mare, ca și cum nu ar fi fost pentru prima dată. Un moment pe care nu îl voi uita a fost ziua când am avut ocazia spontană să plec și la un concert al unui artist cunoscut în Spania, Dani Martin, chiar dacă nu cunoșteam decât două sau trei melodii de-ale sale, nu prea înțelegeam despre ce cântă, nu cunoșteam versurile melodiilor, toate acestea într-o mare de oameni care cântau cu toții la unison, iar eu nu încercam decât să prind valul și să profit de moment. Și am văzut cum decolează avioanele la apus de soare, la o aruncătură de băț, de parcă mă luau în zbor cu ele… Ce emoții frumoase. Creierul nostru uită sau schimbă amintiri, dar tare mi-aș dori ca tot ce am trăit în Mallorca să se păstreze acolo undeva și să pot reveni la momentele unde eram cu ochii de copil descoperind lumea. Acum, după deja o lună de când am revenit acasă, în Moldova, pot spune că tot ce am trăit pe moment acolo mi se pare că a fost un vis care face parte din mine. Locurile vizitate, cunoștințele acumulate, schimbările care au avut loc, totul a participat la punerea acelei bucăți de puzzle la locul ei și cu siguranță mi-a oferit motivație de a merge spre scopurile și visurile mele. Oricât de banal ar suna, a făcut loc de mai mult și mai bine.”

Codrina spune că procesul de care a avut parte a îmbunătățit-o treptat, a devenit un tovarăș de călătorie în tot ce înseamnă viitor, punct de reper. A cunoscut oameni model de la care a învățat ce este determinarea, ambiția și munca. A văzut locuri care i-au oferit o liniște interioară. Copiii i-au oferit emoții, extrem de multe emoții, de la liniște la neliniște, care au dus la stăpânirea și balansarea lor. „De la Lel, o doamnă minunată, am învățat să gătesc noile mele rețete preferate, unii oamenii mi-au insuflat ideea de a mă autoaprecia, iar alții – consolarea că e ok să nu știi ce îți dorești, e ok să mai greșești și lista tot continuă. La moment, pot spune sigur că datorită oportunității de a deveni AuPair am avut parte de acea dezvoltare și transformare treptată care nu se oprește aici.”

Preluat de la: diez.md