Parcă nici 2025 n-a fost un an grozav, dar măcar două sau trei producții ies în evidență. Mă gândesc mai ales la două seriale tip-top, Paradise, produs de Hulu, și Pluribus, produs de Apple. Altfel, pe de o parte, marile francize au continuat să se chinuie cu propria identitatea (salut, Marvel), iar regizori celebri au livrat proiecte mai inegale decât m-aș fi așteptat.
Pe de altă parte, au apărut câteva filme care au reușit să surprindă tocmai prin asumare, imaginație sau prin faptul că refuză rețetele obosite ale genului. Iar aici mă gândesc mai ales la Companion, un thriller sângeros cu un android care se revoltă împotriva patriarhatului și misoginismului, și la The Assessment, o distopie tehnocratică, în care reproducerea e aprobată de regim.
În fine, mai sunt și alte câteva care mi-au atras atenția și merită să facă parte din lista celor mai bune, chiar dacă mai degrabă cu indulgență. Iată-le mai jos.
Warner Media
Thrillerul SF al lui Drew Hancock a fost una dintre surprizele plăcute ale anului. Cunoscut mai ales ca scenarist (vezi Mr. Pickles sau My Dead Ex) și pregătind un remake la The Faculty, Hancock livrează un film energic, amuzant și presărat cu reflecții despre misoginism, tehnologie și control. Premisa trimite rapid la The Cabin in the Woods: trei cupluri se izolează într-o cabană pentru un weekend care, evident, se transformă într-un haos sângeros.
Iris (Sophie Thatcher, într-un rol, aș zice, memorabil) descoperă repede că nu e o tânără melancolică, ci un robot de ultimă generație, achiziționat și programat după bunul plac de iubitul ei, Josh (Jack Quaid, din The Boys), care visează la un jaf de milioane. De aici, povestea virează în teritoriul unor Ex-Machina sau Black Mirror: trădări, revelații, sânge și tot mai multe decizii proaste. Companion funcționează atât ca thriller cu plot twisturi în lanț, cât și ca satiră despre masculinitate fragilă și vulnerabilitatea tehnologică. Poate că scenariul e uneori prea plin de intenții, dar Iris e un personaj atât de inedit, încât filmul merită cinci stele.
Disponibil pe HBO Max | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Warner Bros.
Sud-coreeanul Bong Joon Ho, cunoscut pentru Snowpiercer sau Parasite, a încercat altceva anul ăsta cu Mickey 17, o adaptare după Edward Ashton. Rezultatul a fost unul destul de inegal, pentru un regizor care a excelat în satire sociale mult mai nuanțate. Premisa, în schimb, a meritat atenția: Mickey Barnes (Robert Pattinson), un păcălici îndatorat până peste cap, fuge în spațiu alături de prietenul Timo (Steven Yeun) și acceptă să fie „expendable”, adică să fie trimis în misiuni riscante pe planeta Niflheim. Foarte riscante, chiar, întrucât Mickey e clonat de câte ori moare.
Evident, ceva merge prost: Mickey supraviețuiește unei expediții ratate și se întoarce la navă, unde descoperă că Mickey 18 deja „s-a printat”, mai proaspăt, mai odihnit și instalat inclusiv în relația cu Nasha (Naomi Ackie). De aici, filmul alunecă într-un amestec ciudat de Don’t Look Up, Alien și Star Trek și se transformă într-o satiră când prea explicită, când prea firavă. Chiar și așa, Mickey 17 rămâne un popcorn movie decent, uneori amuzant, dar fără tensiunea sau inteligența cu care Bong Joon Ho m-a obișnuit.
Disponibil pe HBO Max | Per total: 6/10 | Știință & Tehnologie: 6/10
Marvel Studios
Marvel ar fi putut evita dezastrul actual, dacă bossul Kevin Feige & Co. ar fi mizat pe calitate, nu pe producții „la kilogram”. În acest context prăfuit, Thunderbolts* a fost, totuși, o experiență surprinzătoare, ce poate promite un posibil restart al francizei – spoiler alert: mă îndoiesc. Deși interesul publicului a fost unul modest, filmul a fost peste multe titluri post-Endgame și a mizat pe o echipă de antieroi cu dinamica haotic-amuzantă a altei echipe disfuncționale, Guardians of the Galaxy.
Yelena Belova (Florence Pugh, care a oferit niscaiva greutate personajului), Bucky Barnes (mereu carismaticul Sebastian Stan), devenit politician, John Walker, acest Captain America la reducere, Ghost și Red Guardian ajung într-o misiune care se transformă rapid într-o capcană pusă la cale de Valentina Allegra de Fontaine. Ca villain apare Bob (Lewis Pullman), un supraviețuitor al proiectului Sentry, cu puteri imense, dar bântuit de Void, o entitate care îi servește propriile traume într-un loop infernal. Regizorul Jake Schreier a încercat să ofere profunzime personajelor și a insistat pe cascadorii oarecum realiste, dar doar a doua parte i-a reușit. Când vine vorba despre prima, doar Pugh și Stan sunt, fără discuție, „sufletele” filmului. Chiar și așa, filmul a reușit improbabilul: să-ți readucă, chiar și vag, cheful de un sequel Marvel.
Disponibil pe Disney+ | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 5/10
Capelight Pictures
Într-un viitor sufocat de colaps ecologic și lipsă de resurse, statul controlează strict maternitatea: viața e prelungită prin medicamente, iar doritorii de a deveni părinți trec printr-o evaluare de șapte zile, menită să stabilească dacă sunt suficient de „apți”. Da, totul amintește de un regim tehno-fascist poate nu atât de neverosimil cum ți se pare la prima vedere. Mia (Elizabeth Olsen), botanistă obsedată de recuperarea florei pierdute, și Aaryan (Himesh Patel), un inventator care creează animale generate prin AI, pentru a înlocui speciile dispărute, intră în acest proces aparent procedural.
Evaluatoarea lor, Virginia (Alicia Vikander), cu rigoarea unei entități aproape algoritmice, începe, însă, să le testeze nu doar competențele, ci și limitele psihice, transformând totul într-o meditație apăsătoare despre cât de vulnerabilă rămâne umanitatea, când viitorul devine autoritar cu ajutorul tehnologiei. Sau, cu alte cuvinte, se joacă cu mintea lor. Pentru regizoarea Fleur Fortune, aflată la debut în lungmetraj, după ani în care a realizat videoclipuri pentru artiști precum Travis Scott sau M83, filmul a funcționat ca o parabolă vizuală și morală care a ieșit în evidență anul ăsta.
Disponibil pe Prime Video | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Brian Roedel / Disney
În serialul produs de Hulu, ideal ar fi să intri „pe nevăzute”, pentru că surpriza primului episod merită să te abții de la orice rezumat al intrigii. Asta în caz că încă nu l-ai văzut, bineînțeles. Creat de Dan Fogelman (vezi Crazy, Stupid, Love sau This Is Us), Paradise se învârte în jurul lui Sterling K. Brown, excelent în rolul lui Xavier Collins, un agent secret și șeful echipei prezidențiale de protecție. Președintele Cal Bradford (James Marsden), cu aerul său de republican nonconformist și alcoolic, e găsit asasinat într-o noapte banală, iar Collins declanșează o anchetă fulger înainte ca vestea să ajungă la restul aparatului de stat.
Urmează camere de supraveghere care nu funcționează, secrete furate, agenți suspect de tăcuți și un plot twist, chiar la finalul primului epsidod, care răstoarnă complet povestea. De asemenea, serialul navighează eficient între trecut și viitor, inclusiv într-o scenă memorabilă la Casa Albă, în care Bradford expune, cu un cinism din zona House of Cards, dedesubturile politicii americane. Pe parcurs apar și alte figuri-cheie, precum Samantha Redmond, un mogul tech cu influență politică, și terapeuta Gabriela Torabi, relativ influentă în deciziile lui Redmond. Rezultatul? Un thriller politic SF surprinzător de solid, poate cel mai captivant serial SF din ultima vreme.
Disponibil pe Disney+ | Per total: 8/10 | Știință & Tehnologie: 8/10
Miya Mizuno / CTMG Inc. / Sony Pictures Entertainment Inc.
Danny Boyle a revenit anul ăsta la universul 28 Days Later cu un film care îmbină The Revenant (fără urs) cu Apocalypto (fără mayași), într-o dramă post-apocaliptică cu vibe medieval și șocuri gory. De data asta, îl are din nou alături pe Alex Garland la scenariu – ceea ce ar fi trebuit să fie, teoretic, un dream team, iar acțiunea se mută, ai ghicit, 28 de ani după epidemia inițială: virusul a dispărut de pe continent, dar Insulele Britanice rămân în carantină totală.
Pe Lindisfarne, o comunitate supraviețuiește doar cu arcuri, săgeți și autosuficiență rural-agrară. În centrul atenției sunt Spike, mama sa bolnavă, Isla (Jodie Comer), și tatăl său, Jamie (Aaron Taylor-Johnson), soț infidel. Când Isla pleacă în căutarea unui vindecător excentric (Ralph Fiennes), povestea devine un survival movie lent, hipnotic, potențat de simbolism vizual și momente de melancolie à la Tarkovski. Când renunță la „obstacole” artificiale, filmul funcționează excelent, iar subtextul politic e clar: post-Brexit, Marea Britanie e o insulă izolată, poate și una în căutarea propriei mântuiri.
Detalii pe iMDB | Per total: 7/10 | Știință & Tehnologie: 7/10
Apple TV
Noul serial al lui Vince Gilligan (vezi Breaking Bad) pornește de la o fantezie tehno-autoritară: o civilizație extraterestră trimite pe Pământ un semnal care codifică o secvență ARN, transformată, ulterior, într-un virus ce interconectează mental oamenii. Epidemia nu ne extermină, ci uniformizează, transformând indivizii într-un „stup” docil, în care libertatea devine, practic, de domeniul trecutului. Doar că aproape 900 de milioane de oameni mor în procesul de „adaptare”, ceea ce dă întregii o tentă colonialistă suficient de potentă.
Dar mai sunt și câțiva imuni. Carol Sturka (Rhea Seehorn, din Better Call Saul) descoperă că are o influență neașteptată asupra extratereștrilor și asupra „infectaților”, iar Zosia, emisara lor, încearcă să o convingă că totul e pașnic și utilitarist, dar utopia devine rapid suspectă: supraviețuitorii se împacă prea ușor cu pierderea identității. Întâlnirea lor de la Bilbao, plus dinamica ambiguă dintre Carol și Zosia, deschid direcții noi într-un serial ambițios, bine jucat și vizual elaborat, iar treaba asta îl face să facă parte dintre serialele SF bune, tot mai rarisime.
Detalii pe iMDB | Per total: 9/10 | Știință & Tehnologie: 6/10
Text de
Jurnalist de lifestyle și cultură, care a mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, Sunete sau Scena9.
Preluat de la: mindcraftstories.ro
