Figura lui George al IV-lea, monarh al Marii Britanii între 1820 și 1830, rămâne una dintre cele mai controversate din istoria regalității europene. Nu pentru abilități diplomatice sau pentru reforme remarcabile a intrat în istorie, ci pentru stilul său de viață extravagant și apetitul de necontrolat, care i-au adus porecla de „Cel mai gras rege din lume”.
La banchetul de încoronare, fastul dus la extrem a lăsat cu gura căscată chiar și pe cei mai bogați nobili ai vremii: 1.600 de invitați au fost răsfățați cu peste 3.300 de kilograme de carne de vită, aproape aceeași cantitate de miel și vițel, precum și tone de păsări de curte. George al IV-lea era atât de obsedat de festinuri încât cerea adesea mese cu peste 100 de feluri, iar pentru el „mic dejunul” însemna mai mult decât o simplă masă – două porumbei, trei fripturi de vită, vin alb, șampanie și brandy.
La Brighton, celebrul chef francez Antoine Carême, supranumit „părintele gastronomiei moderne”, îi gătea meniuri sofisticate în bucătării considerate atunci printre cele mai moderne din Europa. Documentele vremii arată că într-o singură lună, la Carlton House, reședința prințului-regent, au fost livrate peste 2.300 de kilograme de carne, fără a include cârnații și porcii întregi aduși special pentru masa regală.
Apetitul său fără limite a avut consecințe vizibile. Corsetele comandate special ajunseseră să-i măsoare 127 de centimetri în talie, iar în ultimii ani de viață cântărea peste 150 de kilograme. Caricaturiștii și adversarii săi politici nu l-au iertat, comparându-l cu un cârnat uriaș sau ridiculizând orele necesare pentru ca servitorii să-l îmbrace și să-l ridice din pat.
Până și moartea i-a fost marcată de statura monumentală: sicriul a trebuit să fie întărit și adaptat, pentru a putea susține trupul monarhului.
Nu doar imaginea publică a avut de suferit, ci și sănătatea regelui. Guta, arterioscleroza, edemele, problemele respiratorii și chiar posibila porfirie i-au transformat ultimele decenii într-un chin. Orb aproape complet, incapabil să semneze documente oficiale, George al IV-lea își petrecea zilele imobilizat la pat, dar nu a renunțat niciodată la ritualurile sale culinare: friptura, șampania și brandy-ul rămâneau nelipsite din meniul zilnic.
Pe 26 iunie 1830, după ani de abuzuri alimentare și excese, moartea sa a venit în urma unei hemoragii gastrointestinale. Autopsia a confirmat ceea ce toată lumea bănui: o inimă mărită, valve calcificate și un corp sufocat de țesut adipos.
George al IV-lea a rămas în istorie ca un simbol al excesului – un rege care a confundat puterea cu plăcerea, iar fastul cu destinul personal. Dacă alți monarhi sunt amintiți pentru reforme, războaie sau construcții monumentale, el a rămas în mentalul colectiv drept „regele care a mâncat până a crăpat”.
Sursă foto – Profimedia
Preluat de la: csid.ro
