Pisicile sunt ființe independente, care fac, de cele mai multe ori, doar ce vor ele. Totuși, dacă vrei să o faci atentă fie și pentru câteva secunde, tot ce ai de făcut este să o chemi cu „pis, pis, pis”. Va reacționa imediat, fie doar pentru a avea un motiv în plus pentru a-ți întoarce spatele și a te ignora în continuare. Și totuși, ce se întâmplă, de ce reacționează la aceste sunete?

Susanne Schotz, profesor asociat de fonetica la Universitatea Lund, Suedia, și autoarea unui studiu al limbajului secret al pisicilor, subliniază faptul că  „s”-ul din „pis, pis” funcționează pe o frecvență mult mai mare decât majoritatea sunetelor. Este vorba despre o secvență de 85 kHZ la care pisicile sunt foarte sensibile.

Rozătoarele comunica pe o frecvență ridicată, iar pisicile au fost nevoite sa evolueze pentru a le detecta. Astfel, urechile mari în forma de pâlnie si craniile mici le permit pisicilor sa perceapă sunetele emise de prada lor.

Aceste aspecte și frecvența pe care funcționează „s”-ul din “pis” explică de ce pisicile devin atente când îl aud. Odată ce felina este capabila sa stabilească faptul că sursa sunetului captat de urechi nu reprezintă un pericol, va deveni interesată să vină să exploreze, dar nu te baza pe asta.

„Pis, pis” ar putea fi o versiune prescurtata a lui “here, pussy, pussy, pussy”, aceea care conține doar ceea ce este important și funcționează pentru orice pisică.

 „Pis, pis” este un sunet aparte care nu se întâlnește în mediul natural, fiind captivant si atrăgând atenția, deci este clar o modalitate a omului de a îmblânzi acest patruped independent.

Foto: Shutterstock

Preluat de la: csid.ro