Pe 18 octombrie 1963, o pisică franceză pe nume Félicette a devenit prima și singura felină care a călătorit vreodată în spațiu. Ea s-a lansat deasupra unei rachete Véronique AG1 și a zburat la aproape 157 de kilometri deasupra Pământului, unde a experimentat pentru scurt timp imponderabilitatea.
Racheta ei a crescut cu până la șase ori viteza sunetului și a expus-o la o forță de 9,5 g. Cincisprezece minute mai târziu, ea s-a întors în siguranță pe Pământ coborând cu parașuta în mica ei capsulă spațială – vie și sănătoasă.
Și chiar așa, pisica recrutată de pe străzile Parisului a devenit o celebritate în acele timpuri. Din păcate pentru Félicette, moștenirea ei a fost mult timp umbrită de mulți câini, maimuțe și cimpanzei care au zburat în spațiu în anii 1960.
„În ultimii ani, povestea primei și singurei pisici care a mers în spațiu a fost în mare măsură uitată. Ea merită un memorial adecvat”, se arată pe pagina Kickstarter.
„Primul cimpanzeu din spațiu este îngropat la International Space Hall of Fame. Primul câine din spațiu este imortalizat în bronz. Prima pisică nu are nimic”, se arată pe pagina Kickstarter, care a efectuat o campanie, unde a fost valorificată amprenta lăbuței sale, fotografiile sale și alte lucruri care reamintesc de ea.
Misiunea lui Félicette a contribuit la aducerea Franței în cursa spațială
Félicette a fost una dintre cele 14 pisici selectate de programul spațial francez pentru a urma un antrenament de zbor spațial. Participarea ei la cursa spațială a fost o piatră de hotar uriașă pentru Franța, care tocmai înființase a treia agenție spațială civilă din lume (după SUA și Uniunea Sovietică). Misiunea lui Félicette a contribuit la aducerea Franței în cursa spațială, scrie space.com.
Pe atunci, oamenii de știință din întreaga lume doreau să înțeleagă cum ar putea afecta lipsa gravitației animalele, fiindcă, dacă acestea pot supraviețui în spațiu, atunci și oamenii vor fi capabili să o facă. De fapt, aceste pisici au trecut prin aceeași pregătire intensivă ca și astronauții umani.
Acel antrenament a implicat același tip de centrifugă în care stau astronauții umani în timpul antrenamentului înainte de zbor. De asemenea, pisicile au avut electrozi implantați în creier, astfel încât oamenii de știință să le poată monitoriza activitatea neurologică.
În cele din urmă, Félicette a fost aleasă pentru misiune, datorită „dispoziției ei calme”.
De ce animalele au început să fie expediate în spațiu
Deoarece atât de multe misiuni spațiale au implicat viață biologică, este dificil de știut exact câte animale au murit în spațiu. În perioada timpurie a explorării spațiale, procesele implicate în proiectarea și producția navelor spațiale au fost în mare parte tentative și erori. Acest lucru însemna că animalele aveau șanse mici de supraviețuire. În zilele noastre, animalele sunt încă trimise în spațiu, dar probabilitatea de supraviețuire este mult mai mare.
Călătoria spațială timpurie a fost folosită pentru a examina modul în care radiația ar acționa asupra materiei organice, în afara câmpului magnetic și atmosferei protectoare ale Pământului.
În zilele noastre, multe misiuni de cercetare spațială implică examinarea modului în care animalele reacționează și învață comportamente în microgravitație. Un exemplu al unuia dintre aceste experimente a fost cu molii de omizi la bordul navetei spațiale Columbia în 1982.
Moliile care s-au născut pe Pământ și trimise în spațiu nu au putut să-și controleze zborul în condiții de microgravitație și astfel s-au agățat de suprafețele interioare. Cu toate acestea, moliile care s-au născut în spațiu au reușit să plutească și să zboare, uneori chiar făcând „aterizări” controlate.
Primele călătorii în spațiu care implică animale au fost folosite pentru a testa supraviețuirea și potențialul de a trimite oameni în spațiu. Mai târziu, au fost examinate și alte întrebări științifice, precum radiațiile și imponderabilitatea.
Preluat de la: diez.md
