Călătoriile acasă – drumeții prin sate, conace și experiența la pensiuni

Am început să ies din casă în vara anului 2020, pe hype-ul „redescoperă Moldova”. Am văzut o mulțime de conace, majoritatea în stări demne de milă, dar am descoperit cu această ocazie și o mulțime de sate înfloritoare, cu oameni luminoși și setoși să vorbească cu vizitatori, să povestească ce știu ei despre conace și cum s-a întâmplat să ajungă într-o astfel de stare. Am experimentat și mersul prin localități, dintr-o localitate în alta, iar cel mai prietenos și frumos astfel de traseu mi s-a părut cel dintre satele Bahmut și Leordoaia – ce minunăție! Din păcate, teama sătenilor de străini e destul de mare în continuare (probabil în raport cu nivelul criminalității din satele respective) și cam toți își lasă câinii liberi pe la porți, câini pe care nu prea știi cum să-i convingi că tu faci doar drumeție și nu ai niciun alt interes.

La capitolul cazare, am observat mai multe tendințe la pensiunile și hotelurile din Moldova:

# mâncarea tradițională pare să fie principala opțiune, iar alternativele nu-s tare multe, în special dacă ești în căutarea mâncării vegetariene sau vegane;
# pensiunile nu prea colaborează cu vinăriile din Moldova, astfel, tare rar găsești vin îmbuteliat. Ceea ce au de obicei e vin de casă, care nu e mereu cel mai reușit;
# prețurile sunt destul de înalte, dar e lesne de înțeles de ce;
# pensiunile moldovenești sunt mereu în apropiere de locuri frumoase, așa că aproape mereu vei avea priveliști tare frumoase pe geam sau în imediata apropiere;
# gazdele sunt foarte binevoitoare la făcut excepții, dacă îi rogi, de exemplu să-ți arate ceva în plus sau să te lase să rupi un măr dintr-un copac.

Un avantaj al călătoriilor în țară e desigur faptul că poți vizita mai multe locuri într-o zi. Avem o rubrică care te poate ajuta cu idei despre unde de călătorit și cum – aici.

Foto/În ordinea apariției: Slobozia Mare, Orheiul Vechi, conacul Balioz, drumul spre Ivancea

O călătorie fără restaurante

Prima ieșire din țară a fost în decembrie, 2020, după ce am trecut prin COVID-19. Cea mai accesibilă destinație în momentul respectiv era Istanbul, doar că restricțiile erau cam peste tot și la orice. Experiența gastronomică e importantă într-o călătorie, dar dacă nu ți-o oferă nimeni pe tavă, ți-o faci singur. Noroc că Istanbulul e tare prietenos cu mâncarea stradală și găsești o mulțime de bunătăți tradiționale pe stradă, la prețuri mici. Cei care ați fost, ați rămas ca și mine cu gândul mult timp la sandwich-urile cu sardine din port. Pentru alte mese ale zilei, în special pentru cine, pentru că după 8 cam toată lumea se strângea prin case (turiștii aveau voie să iasă mai târziu, dar care e distracția când toți localnicii s-au dus la culcare?), cea mai bună soluție a fost vizitarea piețelor locale, în special cele cu pește. Astfel, într-o jumătate de oră, pregăteam acasă o cină delicioasă. Cea mai interesantă provocare a fost să găsim alcool bun într-o țară islamică. Vinotecile nu-s la propriu interzise, dar afișarea la raft a oricărei băuturi alcoolice este. De aceea, vinotecile vor fi probabil tare bine ascunse de ochii curioși, cu puțină insistență, însă, nu sunt imposibil de găsit.

Istanbul, Turcia

Free Walking Tours – to be or not to be?

Îmi plac tururile de acest tip în oricare călătorie. Deseori întâlnești ghizi locali tare interesanți care îți vor arăta locuri ascunse sau îți vor povești legende curioase despre locurile pe care le vezi în cale. Însă, pandemia le-a dat și lor ritmul peste cap, de aceea am avut două situații din cinci, în care ghidul nu a venit la locul și ora stabilită fără să anunțe în prealabil. Prima dată s-a întâmplat în Istanbul, după ce am primit confirmarea obișnuită. Totuși, doar noi ne-am prezentat la locul stabilit, și asta, la fel, a fost destul de ciudat. Cea mai recentă experiență a fost în Praga, în octombrie 2021, când, la fel, după confirmare, am fost lăsați cu ochii în soare, la propriu. Oricum, sfatul este să aveți și un plan B, dacă totuși decideți că vreți să mergeți într-un free walking tour, în caz că turul nu se mai face.

Pericolul lockdown-ului

Deși, din fericire, nu mi s-a întâmplat, cel mai aproape de pericolul lockdown-ului am fost în călătoria din aprilie, 2020 în Nepal, într-o expediție organizată pe Mardi Himal, unul dintre vârfurile munților Himalaya. Era perioada care dădea naștere bine cunoscutei variante Delta, care lua amploare în țara vecină, India, iar autoritățile nepaleze la câteva zile după plecarea noastră au decis să închidă, pe o perioadă nedeterminată, țara. Am simțit atunci adevărata responsabilitate și iresponsabilitate în același timp, a călătoriilor pe timp de pandemie. Deși călătoria în sine a presupus interacțiunea cu un grup mic de oameni în locuri montane izolate, ceea ce și m-a convins să merg, riscul lockdown-ului în perioada pandemică poate răsări de oriunde, oricând, acesta fiind un aspect pe care fie ți-l asumi și ești pregătit moral și financiar să-l trăiești, fie nu.

Foto/În ordinea apariției: Kathmandu, Nepal, munții Himalaya

Falsa impresie că peste hotare ai mai multe șanse să te îmbolnăvești decât acasă

M-am îmbolnăvit de COVID-19 în noiembrie 2020, într-o perioadă în care interacționam cu un grup foarte mic de oameni (practic, doar colegii de la lucru), într-o zi de alegeri când am decis cu toții să lucrăm împreună la oficiu. După acest episod, acasă am simțit cel mai intens pericolul de îmbolnăvire. Mai intens decât în Nepal, care se afla pe atunci în vecinătatea Delta, unde fiecare om de pe stradă purta mască. Măști pe stradă și în interior se purtau și în Istanbul și în Portugalia, Spania, mai puțin în Cehia și Ucraina, dar aici vorbim despre o perioadă în care exista deja șansa de vaccinare. Oricum, aproape fiecare țară te primește doar în baza unor verificări de bază, test, vaccin. Mai mult, țara-gazdă te urmărește de obicei unde stai pe perioada șederii, iar dacă vrei să iei niște măsuri în plus, poți să mai faci și o asigurare, să te testezi la întoarcere, sau să te auto-izolezi o perioadă, etc.

Documentele de călătorie

Până la vaccinare, pe care am completat-o în luna iulie (AZ), am călătorit în baza testului PCR. Mă bucură mult faptul că lista țărilor care recunosc certificatul nostru de vaccinare este în creștere, iar în prezent, putem călători doar în baza acestui certificat în foarte multe țări. Totuși, sunt încă țări, care îți cer să te testezi în pofida vaccinului, îți pot cere și izolare la domiciliu pentru o perioadă, sau poate chiar și repetarea testului în țara gazdă. Oricum, sentimentul că e posibil cumva să ajungi undeva e mai plăcut, decât cel pe care l-am simțit aproape un an, cu aproape fiecare țară în lockdown total. Kit-ul de bază cam pentru orice călătorie în prezent e: bilet, pașaport, viză (dacă e necesar), test PCR sau antigen sau/și certificat de vaccinare, formular de localizare pentru țara gazdă unde vei indica adresa, perioada șederii și alte detalii în funcție de țară.

# Totuși, mare atenție la toate restricțiile aplicate de țara respectivă pentru anumite țări. S-ar putea de exemplu, când ajungi în Turcia, în drum spre SUA, să afli că nu te poți îmbarca în avion, pentru că ai fost în zona Schengen în ultimele 14 zile, și din acest motiv, SUA nu te va primi (been there, done that).

Sintra, Portugalia

E vaccinul cu adevărat un green pass?

Din puțina mea experiență, pot spune că verificările vaccinului sau testului se fac atât de întâmplător, peste tot unde am fost. În vara anului 2021, am călătorit spre Spania și Portugalia, în baza testului PCR. La nici una dintre granițe nu ne-a fost însă verificat. Deși pe atunci, țările respective nu acceptară certificatul moldovenesc de vaccinare, l-am putut folosi în două localuri din Portugalia, unde nu ni s-a permis să intrăm până nu am demonstrat că am fost vaccinați complet. Totuși, în celalalte localuri pe care le-am vizitat în aceste țări, nu ne-a fost impusă această restricție. La un moment dat, credeam că este o măsură recomandată doar. În Cehia, în toamna 2021, am avut aceeași experiență. Deși certificatul ne-a fost verificat la aeroport și la hotel, totuși localurilor și pub-urilor din Praga nu le-a păsat deloc dacă suntem imunizați. Din ce am mai citit pe forumuri sau auzit de la prieteni, cam peste tot lucrurile stau diferit.

Praga, Cehia

Concluzie: Să călătorești în pandemie poate fi destul de stresant, pe lângă frica de îmbolnăvire, mai e și toată birocrația pandemică care îți amintește la orice pas că pandemia e peste tot. Pe de altă parte, e o experiență interesantă să vezi cum se descurcă orașele din alte țări în această luptă, cum se respectă măsurile, cum sunt oamenii de acolo, la aproape doi ani de trăit cu această mare provocare. Dacă alegeți să o faceți, aveți grijă să respectați toate regulile anti-pandemice, astfel nu vă veți îmbolnăvi și nici nu veți înhăța amenzi.

Preluat de la: diez.md