Nu există părinte care să nu fi folosit, la un moment dat, mâncarea pentru a-şi răsplăti copilul pentru comportament şi realizări sau pentru a-l consola atunci când este trist sau dezamăgit. Îngheţata nu vindecă genunchiul julit al unui copil şi nici nu aduce note bune la şcoală, dar mulţi părinţi o vor folosi ca tratament emoţional.

Utilizarea alimentelor drept recompensă este dăunătoare pentru sănătate

Atunci când cei mici câştigă un joc, au realizare, au un comportament pe placul adulţilor, un părinte îşi poate exprima mândria şi bucuria cu „ceva dulce”. De asemenea, atunci când copiii se simt trişti, părinţii consideră că un snacks nevinovat ar putea sa-i facă să se simtă mai bine. Până la urmă, ce poate fi rău în asta? Destule, spun dieteticienii şi nutriţioniştii. Utilizarea alimentelor, mai ales a dulciurilor şi snacks-urilor nesănătoase, drept recompensă pentru copii reprezintă un factor riscant pe termen mediu şi lung în dezvoltarea fizică şi emoţională. Iată de ce.

Pericol de supraalimentare şi risc de obezitate

<!–

Formul de quiz

–>

Recompensarea şi mângâierea copiilor cu mâncare poate duce la supraalimentare atunci când nu le este foame. De asemenea, cresc şansele ca ei să încerce să facă faţă emoţiilor lor prin ceea ce mănâncă, dezvoltând mâncatul compulsiv, pe fond emoţional.
Numeroase cercetări arată că micuţii consumă zilnic mai multe calorii, carbohidraţi şi grăsimi totale atunci când părinţii folosesc mâncarea pentru a răsplăti comportamentul.
De exemplu, când mamele copiilor de vârstă preşcolară folosesc mâncarea pentru a uşura emoţiile copiilor lor, acei copii mănâncă mai multe dulciuri când se supără. Şi un studiu francez a descoperit că mamele care foloseau mâncarea ca recompense pentru copiii lor au stimulat tendinţa copiilor lor de a se  supraalimenta – chiar şi atunci când copiilor nu le era foame.

Atenţie la cei care îi supraveghează pe cei mici

Desigur, nu doar părinţii folosesc mâncarea pe post de recompensă ci şi îngrijitori de tot felul: bone, alte rude şi, mai ales, bunici.Schimbarea acestor tipare încă din primii ani de acasă este esenţială pentru dezvoltarea unui copil echilibrat fizic şi emoţional.

Cu ce înlocuim recompensele dulci?

Mulţi specialişti au venit în ajutorul părinţilor şi educatorilor pentru a-i ajuta să depăşească recompensa alimentară şi să o înlocuiască cu alternative sănătoase.

Recunoaşteţi scenariul obişnuit şi modificaţi-l

Gândiţi-vă cum sărbătoriţi când copilul îndeplineşte cu succes o sarcină.

• Promiţi un desert dacă îşi face ordine în cameră?
• Îl scoţi la pizza pentru a-l ajuta să facă faţă unei probleme?
• Primeşte o pungă de chipsuri pentru rezultate şcolare bune?

Recunoaşterea scenariilor comune este un prim pas esenţial către schimbarea acestui tipar.
Copiii trebuie recompensaţi şi încurajaţi, dar calea cea mai uşoară – aceea a alimentelor „vinovate” – nu e deloc şi cea mai bună pentru ei.

Nu te învinovăţi

Ceea ce contează cel mai mult este dorinţa voastră de a explora o nouă cale, fără a vă gândi cât de bun părinte sunteţi.
Utilizarea alimentelor pentru a recompensa copiii compromite obiceiurile sănătoase pe care încercaţi să le insuflaţi, astfel încât orice efort de schimbare poate avea beneficii pe termen lung.
Primele zile sau săptămâni vor fi dificile, mai ales că cei mici sunt extrem de vocali şi insistenţi în a exprima ce-şi doresc. Misiunea voastră, ca părinţi, este să nu cedaţi presiunilor şi să ţineţi minte că rezistenţa voastră este în beneficiul lor.
Iubirea se manifestă şi prin tăria de a spune „NU”.

Explicaţi pe îndelete alternativele şi beneficiile lor

Experienţele multor părinţi arată că, deşi cei mici par a nu mai fi atenţi la nimic altceva decât dorinţele şi suferinţele lor, nu este chiar aşa. În toiul celor mai aprige urlete, există o antenă a celui mic la ceea ce părintele transmite, fie că îi este pe plac sau nu.

De exemplu, copilul tău cade pe trotuar şi juleşte genunchiul. Vă aplecaţi să pentru a-i mângâia şi a îngriji rana, în timp ce urletul se înteţeşte. Nimic nu pare a-l consola şi vă amintiţi vechea reţetă: „Hai să mergem să luăm ceva dulce.”
Acum este momentul să schimbaţi tiparul vechi. Explicaţi-i, chiar dacă pare că nu vă aude, că şi dvs suferiţi alături de el, că îi înţelegeţi durerea şi că nu „dulcele” îl va alina, ci o îngrijire corectă a rănii. Azi, mâine şi poimâine nu va funcţiona prea repede. Dar, dacă sunteţi perseverenţi, o să dea rezultate spectaculoase.
Copiii sunt cei mai buni antrenori de parenting şi aşteaptă performanţe de la voi.

Folosiţi recompense mai durabile în timp

În primul rând, cuvintele de laudă sunt mult mai eficace, atât pe moment, cât şi pe termen lung. O prăjitură este consumată în 5 minute, dar o laudă rămâne stocată în creier pentru toată viaţa. Dependenţa de zahăr este nocivă, dependenţa de încurajări nu.

În al doilea rând, întrebaţi-l chiar pe cel mic ce altă modalitate de recompensă ar vrea, în afară de mâncare. Şi, cel mai important: DE CE? În momentul în care puneţi această întrebare, îl forţaţi să iasă din automatismul terorist „vreau” şi deschideţi poarta spre o abordare mai largă, forţându-l să găsească argumente şi să înţeleagă că orice cerere trebuie să aibă la bază un motiv concret.
Întrebarea „de ce vrei acel obiect sau acel lucru?” poate scuti mulţi părinţi de cheltuieli inutile pe jucării care vor fi abandonate în 30 de minute.

Recompensele dulci făcute în casă fac minuni

Folosirea mâncării pentru a recompensa sau consola copiii este atât de răspândită, încât Academia Americană de Pediatrie şi alte cinci organizaţii profesionale recomandă părinţilor să nu folosească mâncarea în acest fel.
Dar nimeni, inclusiv medicii, nu sugerează că niciodată nu ar trebui să faci un tort de ziua de naştere sau să foloseşti mâncarea ca recompensă în nicio situaţie. Mâncarea este o parte integrantă a culturilor de pretutindeni şi destinată a fi pe deplin savurată.

Multe mame au constatat că încurajarea celor mici în prepararea dulciurilor în casă a dus, pe termen lung, la consumul mai redus de alimente procesate şi la întărirea obiceiurilor alimentare sănătoase.
Regula generală este să stabiliţi o zi din săptămână – de obicei în week-end – în care să preparaţi ceva bun împreună. Acomodarea celui mic cu munca la bucătărie va deveni un moment special pentru el, în care va dori să participe şi la pregătirea altor preparate; supe, ciorbe, salate etc. Şi, evident, va dori să consume rodul muncii sale.