Cât de slab este sexul tău? Milioane de femei din întreaga lume, astăzi, de 8 Martie, au primit, primesc și vor primi felicitări în care sunt evidențiate aspectele „sexului slab”. Femeilor li se dorește să rămână firave, plăpânde, calde ca pâinea abia scoasă din cuptor, însă dragi băieței și fetițe, 8 Martie e departe despre asta. În martie sărbătorim puterea femeilor, ambițiile, aptitudinile și hotărârea lor. Locul femeilor e acolo unde vor ele și această decizie, de a-și găsi locul, trebuie să le aparțină.

La #diez sărbătorim zilnic curajul predecesoarelor noastre, suntem printre primii care au început să feminizeze funcțiile, oferim spațiu de dezvoltare indiferent de gen și încurajăm implicarea și participarea tinerelor. An de an, evidențiem suportul nostru prin lucruri puțin palpabile pentru unii: feminizarea funcțiilor, selectarea atentă a publicității, monitorizarea echilibrului de gen în articole și proiecte etc. Totodată, deși trec neobservate, toate contribuie câte puțin la educarea cititorilor noștri. Ne sunt lăsate comentarii publice cu discurs de ură, atacuri la persoană, glume de prost gust, dar asta nu ne descurajează. Poate e comod să ne gândim că lupta pentru drepturi egale s-a terminat demult și nu mai are vreun sens să vorbim despre drepturi, însă realitate e alta. În momentul în care sunteți siguri că toți au deja șanse egale sunt două posibilități:

În cazul în care credeți că în prezent femeile au toate drepturile la care pot visa, vă înșelați amarnic, dar să o luăm treptat. De-a lungul anilor, femeia era percepută în calitate de un element care are drept scop buna organizare a casei. Realizarea profesională, plimbările de sine stătător, plăcerea sexuală, educația, culturalizarea, studiile, călătoriile, munca, curajul de a avea propriile ambiții – toate acestea nu erau pentru și despre femei. Dar oare sunt despre femei în prezent? În câte familii din Moldova violența fizică, sexuală, economică, psihologică și spirituală sunt la ordinea zilei? Conform datelor poliției, în anul 2022 victime ale acțiunilor violente comise de către agresori în cadrul familiei au fost 2 009 femei, 45 de copii și 156 de bărbați. Aceste date oficiale reprezintă doar cazurile înregistrate.

Dacă nu ați auzit sau nu ați fost supuși (supuse) violenței în familie, ne bucurăm pentru voi, însă acest lucru nu înseamnă că avem cu toții drepturi egale. În continuare, credința generală că femeia are grijă doar de căminul familial le împiedică pe multe dintre ele să-și dezvolte abilitățile, să-și exploreze talentul și potențialul. Bunăoară, exemplul clasic de acasă, vine mama de la lucru, după opt ore istovitoare de muncă fizică și/sau intelectuală. Acasă toți îi vor atenția – copiii vor ajutor cu temele, soțul are nevoie de o opinie/susținere, mai e și flămând, vasele au nevoie să fie spălate, covorul necesită o aspirare bună, hainele din coș sunt încă murdare, cele de pe uscător sunt necălcate etc. – toate aceste activități nu reprezintă nimic altceva decât un second shift. Noțiunea menționată ne vorbește despre încă o tură de muncă, dar deja acasă și niciodată remunerată sau observată, luată drept un bun de la sine înțeles. Din acest motiv, de fiecare dată când primim publicitate în ajun de 8 Martie despre cea mai faină tigaie din lume, cel mai bun aragaz, cele mai aromate flori pentru cea mai gingașă femeie – le refuzăm. Politica noastră editorială țintește egalitatea în toate, Ziua Internațională a Femeii e despre drepturi și nimic mai puțin de atât. Avem valori pe care nu le putem vinde, iar din acest motiv în fiecare an pierdem advertoriale în valoare de unul sau două salarii, dar ne asumăm, fiindcă suntem stoici în deciziile pe care le luăm și în convingerile pe care vrem să le transmitem cititorilor noștri.

Vorbind despre publicitate, ați fumat vreodată cu scopul de a lupta pentru drepturile proprii? Reclama are o influență extrem de mare asupra percepțiilor normalității. Alegerea selectivă și targetarea corectă a acesteia poate schimba atitudinea societății într-un mod pozitiv (propagând egalitate) sau într-un mod negativ (promovând un mic dejun caloric care ridică peste noapte indicile de obezitate a unor țări). În anii ’20 ai secolului trecut, femeile luptau în diferite moduri pentru emanciparea lor – moment sesizat și în campaniile de publicitate a produselor nu tocmai sănătoase.

Unul dintre cele mai notorii exemple este campania Torches of freedom. În timpul unui marș în cadrul căruia femeile cereau drepturi egale, participanții și participantele au fost încurajați/încurajate să fumeze țigări public, asociind fumatul cu emanciparea. Pe atunci, obiceiul nociv simboliza independența femeilor care renunță la tradițiile sociale și își arată forța, fiindcă social acceptat era un bărbat fumător, nicidecum o femeie. Campania, evident, a fost creată pentru a spori și a deschide o nouă piață de comercializare a țigărilor – genul feminin. Explorarea independenței feminine a devenit o mină de aur pentru campaniile produselor nocive, începând de la alcool și finalizând cu anumite cure de slăbire – totul era „vândut” astfel încât să facă femeile mai femei, emancipate și puternice.

Acest fenomen există și în prezent. Deschideți orice rețea de socializare, pătrundeți în esența publicităților care vă apar. Femeile în continuare nu sunt percepute ca fiind egale bărbaților, iar lupta, prin diferite metode și practici adoptate, continuă. Totuși, ne place să urmărim cum evoluează piața publicitară, nu vorbim aici despre reclamele la lame de ras de culoare roz care costă de două ori mai mult decât cele albastre. Un exemplu de publicitate echilibrată de 8 Martie a fost de la o companie de mașini, care îndemna, aici atenție, femeile să-și cumpere propriul bolid. Totodată, decizia de publicare nu ni s-a dat ușor. Desigur că următoarea întrebare e dacă femeia și-ar permite cumpărătura, având în vedere că statistic salariile femeilor rămân a fi mai mici decât cele ale bărbaților, iar adevărul e că inegalitățile sunt atât de intercalate și înrădăcinate, încât este imposibil să abordăm chiar și cazurile aparent bune la nivel superficial. Din acest motiv, fiecare publicitate este trecută prin mai multe filtre decizionale. În cazul subiectelor sensibile, formăm mici grupuri de discuții, în cadrul cărora citim, analizăm, argumentăm și abia după hotărâm publicarea.

Dacă ați ajuns până aici și vă întrebați oare ce poate să vrea o femeie, răspunsul e simplu – întrebați-o pe ea. Nu poate fi ceva mai frumos decât o alegere pe care să o faci de sine stătător. Mai puțin de 100 de ani în urmă, tot ce își doreau femeile era să poată să-și exprime votul la alegeri.

Cultura votării face parte din drepturile și egalitățile pe care femeile le-au dobândit cu mari jertfe și provocări. Deși e un drept fundamental, în spațiul românesc femeile au obținut dreptul de a vota cu mai puțin de 100 de ani în urmă, în 1938. Totuși puteau să-și exercite datoria de cetățene doar persoanele știutoare de carte cu vârsta de peste 30 de ani. Odată cu implementarea primei constituții comuniste, în 1948, toate persoanele care au atins vârsta de 18 ani, indiferent de gen, religie, grad de studii etc. primesc dreptul de vot. Una dintre primele țări care oferă femeilor dreptul de a vota a fost Noua Zeelandă în 1893.

În prezent, ne onorăm acest drept în cadrul alegerilor. Ne mai bucurăm și pentru legislația Republicii Moldova care prevede stabilirea unei cote de cel puțin 40 % de femei în listele electorale ale partidelor politice. Pentru a susține egalitatea de gen și șanse indiferent de domeniul pe care îl alege o femeie pentru profesare, feminizăm funcțiile. Poate inițial părea ciudat pentru cititorii noștri să vadă funcțiile feminizate, am primit multe mesaje ofensatoare pentru fiecare „doctoră”, „directoare”, „primară”, ​​„arhitectă”, „pictoriță” etc., multe dintre acestea fiind scrise inclusiv de femeile care activau în domenii, ca ulterior să intervină schimbări. Mai întâi a apărut un ghid al limbajului nonsexist, iar apoi a fost adoptat oficial un clasificator al ocupațiilor din Republica Moldova, care prevede feminizarea majorității funcțiilor.

Ce mai vor femeile? Simplu, să nu fie hărțuite și abuzate, să aibă acces la informații și să nu își mai facă griji dacă sunt suficient de bune pentru societatea în care trăim. Timp de 11 ani, #diez promovează ideea că fiecare dintre noi este suficient de bun pentru orice. O facem prin intermediul proiectelor noastre. La Sexplicații vorbim despre vizitele la ginecolog, despre dreptul la avort (apropo, Franța este prima țară din lume care a clasificat acest drept fiind unul fundamental și l-a inclus în constituție), menstruație, consimțământ etc. În interviuri pe care le-am făcut de-a lungul timpului cu politiciene locale, am descoperit femei care și-au transformat localitățile în mici oaze de speranță. Vorbind despre orientare în carieră, în edițiile noastre de live-uri deja de trei ani descoperim specialistele care merită pe deplin rolurile de frunte pe care le au. Și totuși, nu e suficient. Când ne-am angajat în această luptă pentru egalitate, știam că vom fi o picătură în mare, dar ne-am asumat acest rol și suntem convinși că societatea treptat devine mai emancipată. Iar femeile, femeile vor acceptare, să fie acceptate așa cum sunt, să li se audă vocea și să nu mai fie ele vinovate de agresiunile care li se întâmplă.

O recomandare la final de articol este să ascultați piesa „Macarena” de Erika Isac, care abordează subiectele foarte sensibile ale realității – cultura violului, siguranța și securitatea femeilor, blamarea victimelor etc. Nu putem vorbi despre egalitate de drepturi și gen în momentul în care mii de femei nu se simt în siguranță pe străzi, sunt hărțuite, iar vina aparține victimei. În România, șase dintre 10 femei (între 18 și 24 de ani) se regăsesc în versurile piesei care a devenit fenomen peste noapte, chiar în ajunul zilei care sărbătorește independența femeilor. În același timp, unul dintre trei bărbați din aceeași țară nu crede că melodia e relevantă societății. În lupta pentru egalitatea de gen fiecare dintre noi poate face ceva. De fiecare dată când vedem inegalitatea este important să nu tăcem, să facem schimbări care țin de noi la locul de muncă, acasă sau în stradă, să conștientizăm, să nu blamăm și să susținem.

Ah, se pare că am mințit despre o recomandare, fiindcă mai am una. Un clip video foarte trist, care prezintă așteptările peste măsură a societății de la femei, a bărbaților de la femei și a femeilor de la femei. Vizionare conștiincioasă!

Istoria cunoaște patru valuri de feminism. Primul a început odată cu mișcarea aboliționistă, mișcare politică care avea drept scop desființarea sclaviei persoanelor de culoare din SUA, Franța și Marea Britanie. Feministele, la sfârșitul secolului XVIII, luptau pentru drepturi de proprietate egale, iar cel mai important, pentru a nu mai fi văzute indirect drept proprietatea bărbaților. Al doilea val a venit drept răspuns la terminarea războiului și la readucerea femeilor la unicul lor rol, de casnice. Femeile din posturi de conducere sau cu salarii bune au fost substituite de bărbații care au revenit de pe front. Totodată, acest val se caracterizează prin protestele împotriva concursurilor de frumusețe, care induc ideea că femeia este un obiect cu un singur scop – cel estetic.

Cel de-al treilea val, după cele două, a încurajat egalitatea economică și socială a femeilor, a adus în discuție aspecte noi precum corpul și sexualitatea. De asemenea, feministele celui de-al treilea val au introdus conceptul de privilegiu masculin, prin care atrag atenția la poziția superioară a bărbaților în societate. În prezent, suntem martorii celui de-al patrulea val de feminism, care se axează pe probleme de hărțuire sexuală sau la locul de muncă, pe discriminare, pe imagini sexiste în mass-media, pe body shaming etc.

De-a lungul timpului, feminismul a suportat foarte multe modificări, iar ideile promovate nu mai fac parte dintr-o contra-cultură. Generațiile actuale poartă valorile feministe în identitate, indiferent dacă militează pentru drepturi egale în piețe sau sunt mai puțin vocali, iar dacă nu mă credeți, vă invit să faceți cunoștință cu toți tinerii de la diez.md care poartă valorile egalității în ADN.

Primul marș al feministelor a avut loc în 1975. De atunci, anual, pe 8 martie, toate persoanele care susțin drepturile genului feminin și onorează victoriile obținute de acestea ies în stradă.

Primul marș al feministelor la Chișinău a fost organizat pe 8 martie, în anul 2015. Acțiunea a avut scopul de a informa locuitorii orașului Chișinău și nu numai despre ce este feminismul și care sunt curentele sale de dezvoltare. Anul curent, marșul este dedicat fenomenului violenței sexuale și are sloganul: „Violența sexuală nu o ascunzi sub covor”. Marșul începe la ora 12.00 în scuarul magazinului UNIC, iar punctul final al traseului este intrarea în parcul Dendrariu. Ne vedem la marș!

Preluat de la: diez.md