Dacă ar fi să vorbim despre lucrurile cu care cei mici nu se împacă deloc, lecţiile sunt primele pe listă, indiferent de materie. Nici în cazul părinţilor lucrurile nu stau prea bine, mai ales în această perioadă în care au apărut şi mai multe provocări la acest capitol. Pentru părinţii care vor să afle cum poate deveni distractivă această sarcină şi în ce fel poate învăţa copilul într-un mod antrenant, iată cinci cărţi, numai bune de citit

„Homeschooling. Tot ce voiai să ştii despre şcolarizarea la domiciliu” – John Holt, Pat Farenga

Două milioane de copii nord-americani sunt, în prezent, şcoliţi acasă de către propriii părinţi. Această ediţie extinsă şi actualizată a cărţii Homeschooling. Tot ce voiai să ştii despre şcolarizarea la domiciliu care stă la baza mişcării homeschooling include cele mai utile sfaturi pentru părinţii care vor să devină educatorii propriilor copii. Informaţiile oferite merg cu mult dincolo de aspectele curricular-educaţionale, lămurindu-se o serie de chestiuni de ordin financiar, logistic sau chiar juridic. În loc să le propună părinţilor să îşi transforme casele în nişte şcoli în miniatură, Holt şi Farenga demonstrează cu ilustrări concrete în ce fel adulţii îşi pot ajuta copiii să se dezvolte în nişte învăţăcei sociabili şi activi. Capitolele despre „joaca serioasă”, orientarea vocaţională sau dificultăţile de învăţare vor atrage atenţia inclusiv părinţilor care nu sunt adepţii „şcolii acasă”, dar vor să-şi sprijine temeinic copiii în procesul educaţional.

„Învăţăm tot timpul” – John Holt

E necesar oare ca învăţarea să se producă într-un cadru fix, după anumite reguli, sau învăţăm oricând, la fel de natural precum respirăm, din ceea ce trăim şi din ceea ce vedem zi de zi în jurul nostru? E nevoie să împingem copiii de la spate şi să intervenim cu stimulente sau pedepse pentru ca ei să înveţe? Nicidecum. „Învăţarea chiar e distractivă”, ne spune John Holt, cu atât mai mult cu cât e încurajată de curiozitatea inerentă copiilor şi de dorinţa lor de a face lucrurile „ca oamenii mari”. În cartea Învăţăm tot timpul, autorul aduce numeroase exemple şi oferă metode ingenioase pentru a ajuta copiii să nu se blocheze în mecanismele ruginite ale educaţiei formale. El vorbeşte despre deprinderea scris-cititului, a aritmeticii, a muzicii, a ştiinţelor – întorcându-se în permanenţă la aplicaţiile practice ale acestora şi la bucuria pe care o generează atunci când se transformă în abilităţi. Rândurile sale transmit optimism, încredere şi, mai ales, dragoste pentru cei mai mici dintre noi – susţinând ideea că învăţarea se produce firesc şi cu rezultate din cele mai bune, atunci când nu e îngrădită şi compartimentată.

<!–

Formul de quiz

–>

„Să-i învăţăm pe copii să gândească” – Darlene Sweetland, Ron Stolberg

Poate că vă sună cunoscut replici precum acestea: „Tată, toţi colegii mei au iPad, trebuie să-mi iei şi mie unul!”, „Mamă, profu’ de istorie mi-a dat un 8 şi nu-mi mai iese media pentru liceu, vorbeşte tu cu el!” Majoritatea părinţilor cedează în faţa lor – cad într-una din cele cinci capcane prezentate de autorii acestei cărţi şi cumpără, rezolvă conflicte, fac teme, îşi asumă probleme care nu le aparţin. Însă, dacă gratificarea imediată pare să aducă beneficii aici şi acum, pe termen lung ea generează nerăbdare, neajutorare, şi, în cele din urmă, inadaptare. Obişnuinţa de a gândi, de a ieşi singur din situaţii dificile, încrederea în sine, iniţiativa, flexibilitatea, se capătă, însă, prin exerciţiu, prin încercare şi eroare. Cu exemple şi sfaturi practice, cu un mod de adresare direct şi prietenos, cartea Să-i învăţăm pe copii să gândească vă învaţă cum să recunoaşteţi şi să evitaţi capcanele pentru părinţi şi cum să vă susţineţi copiii fără a interveni direct. Ea a fost selectată în 2015 de Publishers’ Weekly printre titlurile de parenting ale anului şi a fost distinsă cu medalia de argint de către Asociaţia autorilor de nonficţiune.

„Ghid pentru înţelegerea minţii copilului. Metoda Parentajului Reflexiv” – Alistair Cooper, Sheila Redfern

Dincolo de „gestionarea” comportamentelor, un aspect principal al sarcinii de a fi părinte constă în a fi conectat, într-un mod constat şi autentic, la ceea ce gândeşte şi simte copilul. Plecând de la metoda Parentajului Reflexiv (cu instrumentele adiacente: Harta Parentală, Aplicaţia Parentală, „termometrul afectiv” etc.) şi de la cercetări actuale despre „mentalizare” şi ataşament, autorii demonstrează în cartea Ghid pentru înţelegerea minţii copilului. Metoda Parentajului Reflexiv în ce fel atenţia, empatia, oglindirea şi punerea în locul copilului vor îmbunătăţi considerabil şi pe termen lung relaţia părinte–copil. Astfel, o mai bună conectare la trăirile copilului îl va face pe acesta să se simtă înţeles şi validat, dar şi să-şi regleze mai uşor propriile emoţii şi să fie mai empatic în relaţiile sociale de la vârsta adultă. Cartea este o resursă esenţială atât pentru părinţi, dar şi pentru psihoterapeuţii care lucrează cu copiii, adolescenţii şi familiile lor. Alistair Cooper este psiholog clinician la Centrul pentru Copii şi Adolescenţi „Michael Rutter” din Londra şi a implementat o serie de programe de parentaj pentru asistenţii maternali, iar Sheila Redfern este psiholog clinician la Centrul „Anna Freud” din Londra şi este specializată în abuzul şi traumele copiilor şi adolescenţilor.

Cum să-ţi ajuţi copilul la teme cu calm şi fără stres – Noel Janis-Norton

Fiecare părinte îşi doreşte ca, încă din primii ani de şcoală, copilul lui să asimileze cât mai temeinic noţiunile şi deprinderile care îi vor asigura un bun start în viaţă. Însă când vine vorba despre „temele pentru acasă”, tentaţiile desenelor animate şi jocurilor video, cantitatea uneori prea mare de exerciţii şi programul haotic al copilului transformă temele în corvoadă, nervi şi plânsete. Bazându-se pe zeci de ani de predare şi consiliere psihoeducaţională, autoarea oferă părinţilor cele mai adecvate soluţii pentru a-i ajuta pe copii să devină mai ordonaţi, mai implicaţi şi mai autonomi în rezolvarea temelor şcolare. Pornind de la o serie de tehnici psihologice („lauda descriptivă”, „ascultarea reflexivă”, „recompense şi măsuri”), autoarea demonstrează, cu nenumărate exemple, cum stabilirea unui program constant şi previzibil pentru teme (inclusiv în perioadele de vacanţă) poate îmbunătăţi nu doar deprinderile de citit, scriere şi memorare, dar şi motivaţia şi încrederea în sine a copilului. Cartea Cum să-ţi ajuţi copilul la teme cu calm şi fără stres se adresează părinţilor cu copii între 4 şi 14 ani, precum şi învăţătorilor şi profesorilor de gimnaziu. Noël Janis-Norton, învăţătoare şi psihopedagog cu peste 40 de ani experienţă didactică în SUA şi Anglia, este creatoarea metodei „Parentajul mai calm, mai uşor şi mai fericit”.