Acum 10 ani, de Ziua Independenței Republicii Moldova, Virginia Grama a plecat în Danemarca pentru a-și cunoaște propria independență. La 18 ani, după finalizarea liceului, a ales să-și continue studiile peste hotare. Era în căutarea unor oportunități de dezvoltare personală și profesională și voia să descopere lumea mare. Astăzi, la rândul ei, îi ajută pe alți tineri să se integreze în societatea daneză și oferă mentorat studenților moldoveni înmatriculați la universitățile din Danemarca. În paralel, se dedică interesului pentru analiza de date și lucrează într-o companie de audit și consultanță financiară.

Pentru prima dată, Virginia a venit în Danemarca la studii. A ales să urmeze un program de licență în Business și IT la Universitatea de Sud. „Am ales acest program, deoarece m-am gândit că ar fi o combinație bună între business, economie și IT. Campusul era situat într-un orășel mai mic și nu erau așa de multe oportunități. Nivelul academic al acelui program era un pic mai slab. Așa am decis să o iau de la capăt. Am depus actele la Școala de Afaceri din Copenhaga, unde am studiat businessul internațional.” 

Având în vedere aceste schimbări, tânăra își amintește că primul an petrecut în Danemarca a fost dedicat mai mult integrării și adaptării la traiul de una singură, la gestionarea cheltuielilor și la formarea unei noi rutine. În tot acest proces, una dintre cele mai mari provocări pentru Virginia a fost învățarea limbii daneze. „Am avut două tentative de învățare a limbii. Am mers la cursuri jumătate de an, după care am abandonat. Aici poți să te descurci cu engleza. Toată lumea vorbește engleză. Studiile au fost în engleză. Jobul meu este în limba engleză. Din păcate, aceasta a fost și o barieră ca să mă pot simți integrată la maximum în societate. Acum sunt la a treia încercare de a studia daneza. Cea mai complicată e pronunția.” 

Prețurile, de asemenea, au luat-o prin surprindere, iar în comparație cu Republica Moldova erau destul de ridicate, recunoaște Virginia. A avut nevoie de timp și pentru a intra în ritmul studiilor la universitate. „Sistemul de aici e diferit de cel din Moldova, se bazează mai mult pe învățarea de sine stătător. Trebuie să citim capitolele înainte de lecție, iar dacă avem întrebări, mergem la lecție și discutăm împreună cu profesorul. Trebuie să înveți cum să înveți. Dacă ai de citit 60 de pagini pentru mâine, n-ai cum să le citești pe toate. E important să înțelegi care sunt temele principale, care sunt punctele esențiale și cum să le aplici.” Deși este de 10 ani în Danemarca, tânăra recunoaște că simte în continuare o barieră în interacțiunea cu localnicii, chiar dacă îi descrie ca fiind politicoși, respectuoși, toleranți. „Voi fi străină oricât de mult timp m-aș afla aici și oricât de multă limbă aș învăța.”

Povestește că a mai învățat singură, a mai citit despre cultura daneză și despre modul în care funcționează societatea de acolo. În primul rând, a surprins-o modestia danezilor. Potrivit Virginiei, aceștia se conduc după Legea lui Jante. „Acest cod ne spune că tu nu ești mai frumos decât alții, tu nu ești mai bun decât alții, tu nu ești mai deștept decât alții. Aceste lucruri au dus la formarea unei societăți în care oamenii nu simt neapărat să se laude cu ce vacanțe au avut, cu ce mașină conduc sau cu cum se îmbracă. Persistă încrederea între oameni și guvern și între guvern și oameni. Cetățenii știu că autoritățile o să aibă grijă de ei și nu există niciun motiv să încerce să se eschiveze de la reguli. Guvernul, la rândul său, are încredere în cetățeni.” În pofida unei societăți mai individualiste, Virginia a observat foarte mult respect reciproc și încredere între cetățeni. „Ei mereu se gândesc cum să se comporte ca să fie bine pentru toți. Empatizează cu cei de lângă ei, chiar dacă nu îi cunosc personal.” 

Și, evident, din Danemarca nu lipsesc bicicletele. Virginia a inclus și mersul cu bicicleta în categoria „șoc cultural”. „Când am venit, toată lumea mergea cu bicicleta, indiferent dacă plouă, bate vântul sau este frig. De asemenea, în perioada rece a anului, toți poartă haine în culori închise și stau mai mult prin casă. Mă întrebam unde au dispărut culorile. Odată cu venirea căldurii, am înțeles. Ele apar vara, când este soare. Atunci toată lumea este afară.”  

Datorită prietenilor danezi, Virginiei i-a reușit să elimine unele dintre obstacolele pe care le are în interacțiunea cu localnicii. Pe lângă danezi, din grupul de amici ai tinerei mai fac parte câțiva internaționali și moldoveni. Similar altor țări europene, și în Danemarca există o comunitate a moldovenilor din diaspora care au venit fie pentru studii, fie pentru oportunități mai bune de trai. „Ideea că există o comunitate de moldoveni aici mă ajută foarte mult la starea mea de bine.” 

În afară de întâlnirile informale, există și câteva inițiative care îi adună pe moldovenii stabiliți în Danemarca. Una dintre acestea este barul Not Your Usual cu vinuri tradiționale din România și Republica Moldova. „A fost fondat de un moldovean, iar acum e deținut de alți moldoveni. E un centru unde, dacă te duci, sunt foarte mulți moldoveni. Pe lângă faptul că are componenta comercială, e și un punct de întâlnire al moldovenilor.”  

O altă inițiativă este Asociația Rødder – Rădăcini, misiunea căreia este să creeze o comunitate de moldoveni și să ajute la integrarea acestora. Organizația a fost fondată în anul 2019, iar Virginia face parte din bord din 2023. Simțea că în afara jobului de bază îi lipseau voluntariatul și implicarea civică. „Am zis să aduc un aport sau un impact pentru țară, fiind în diaspora. Acesta este modul în care pot să o fac aici.” În cadrul asociației, membrii desfășoară întâlniri la iarbă verde, susțin echipa moldovenilor care joacă fotbal la campionatele locale, organizează evenimente dedicate sărbătorilor naționale. „Eu, începând de anul trecut, am început să fac prezentări online de informare pentru studenții care vin în Danemarca. Acesta e modul meu de a da înapoi și de a-i ajuta pe tineri, pentru că eu am fost exact în situația lor. Nu știam pe absolut nimeni. Am învățat totul de la zero. Aceasta e implicarea mea în asociație.”

În afară de implicarea în Asociația Rødder, Virginiei i-a reușit să-și construiască și o carieră profesională la Copenhaga. Datorită licenței și unui program de masterat în finanțe, management strategic și management internațional, tânăra știa deja că i-ar plăcea să lucreze în business. „Avantajul sistemului universitar din Danemarca este că există foarte multe oportunități pentru studenți. Universitatea este conectată cu economia, cu companiile naționale și sunt disponibile multe joburi pentru studenți. Primul meu job a fost într-o agenție de marketing digital. Acolo am încercat mai multe lucruri: marketing digital, vânzări, partea de analiză a datelor. Cea din urmă mi-a plăcut și am continuat-o mai departe.” Ulterior, și-a continuat activitatea la Novo Nordisk, o companie farmaceutică care produce medicamente pentru obezitate și diabet, iar astăzi lucrează la o companie de audit și consultanță financiară. 

Pe lângă job, Virginiei îi place să viziteze capitalele europene. Spune că unul dintre lucrurile pe care le apreciază la danezi este echilibrul pe care îl au între job și viața personală. „Toți respectă timpul tău liber, iar acest lucru îți oferă mai multă libertate pentru hobbyuri, călătorii și un stil de viață activ. Danezii chiar știu cum să se odihnească. E normal ca oamenii să iasă la restaurant, să călătorească de două ori pe an. Noi, din păcate, din motive economice, trebuie să muncim foarte mult ca să putem avea un nivel de trai confortabil.” 

Alte activități cărora Virginia le dedică timp sunt sportul, lectura și clubul de carte. „Citim câte o carte pe lună sau o carte în două luni și ne întâlnim să discutăm despre ea. Cam așa îmi petrec timpul. Iar pe lângă călătoriile prin Europa, vin des și acasă.” 

Zborul direct Copenhaga – Chișinău îi permite tinerei să revină în Republica Moldova cel puțin o dată sau de două ori pe lună. Recunoaște că de fiecare dată se încarcă cu și mai multă energie. „Mereu când aterizez și văd câmpurile Moldovei, devin emoționată. Mama întotdeauna mă întreabă ce vreau să mănânc, iar zeama și plăcintele se regăsesc întotdeauna în răspunsul meu. Aș putea să vin acasă în fiecare weekend numai pentru zeamă și plăcinte.” Virginia zice că unul dintre lucrurile care o surprind de fiecare dată când vine acasă este diversitatea culturală. „Oricând revin, merg la spectacol, pentru că îmi place foarte mult teatrul. Observ schimbări și în localuri, în oameni, în oportunitățile pe care le au tinerii.”  

Tânăra remarcă că i-ar plăcea să existe mai multe posibilități de integrare și pentru moldovenii care aleg să revină definitiv acasă. A avut o asemenea tentativă, a participat la câteva interviuri de angajare și a înțeles că are nevoie de o perioadă de reintegrare în viața din Republica Moldova. „Când vii din afară, nu mai cunoști foarte bine situația, ce se întâmplă, care sunt evenimentele, care sunt companiile.” Tânăra punctează și atenția către comunitățile moldovenilor care au plecat și au decis să revină acasă. „Experiențele din alte țări ne-au schimbat și ne-au făcut un pic diferiți. Cred că evenimentele sau programele de reintegrare ar fi foarte utile.” 

Virginia își amintește că a fost dintotdeauna atașată de casă. Deși a plecat cu ideea de a-și face doar studiile, a decis să rămână pentru a se dezvolta și pentru a putea aduce un aport și mai mare țării sale. „Noi, tinerii, pornim cu avântul să facem lucruri mărețe, dar nu avem încă abilitățile, cunoștințele sau resursele necesare. Revenirea acasă o văd mai mult în momentul în care aș putea să dau ceva înapoi și să schimb ceva. Ideea de a mă întoarce acasă nu a dispărut. Ea a fost prezentă în toți acești 10 ani și nu este exclus să se întâmple. Eu am plecat, însă rădăcinile mele nu au plecat niciodată. Rădăcinile sunt acasă și sunt foarte puternice.” 

Preluat de la: diez.md