Se visează ambasadoare a Republicii Moldova în Japonia și vrea să promoveze relațiile interculturale dintre cele două țări. Vorbim despre Ana Teișanu, studentă în anul II la Facultatea de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative din cadrul Universității de Stat din Moldova (USM). Tânăra a făcut un prim pas către îndeplinirea visului său în toamna anului 2024, atunci când a petrecut o săptămână în orașul Tokyo din Japonia datorită programului de schimb MIRAI. De la cea mai aglomerată intersecție din lume, până la templele în care călugării își asumă jurământul tăcerii – Anei i-a reușit să pătrundă în identitatea Țării Soarelui Răsare.

MIRAI este un program de schimb pe termen scurt între studenții europeni și cei din Japonia. A fost lansat în anul 2015, iar în traducere ar însemna „viitor”. Programul promovează mobilitatea academică, relațiile intelectuale, înțelegerea reciprocă între studenți și dezvoltarea unor concepte economice, sociale și culturale ale Japoniei.

Interesul Anei pentru cultura japoneză a început în timpul pandemiei COVID-19. Pe atunci, era elevă la Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga” și și-a dat seama că nu i-ar plăcea să activeze în domeniul artelor pentru tot restul vieții. „Deseori discutam cu tata despre acest subiect, dar foarte superficial, fiindcă mereu eram implicată în dans, pictură, muzică, actorie. Apoi mi-am dat seama că eu vreau să ajung în Japonia. Am decis că îmi doresc să studiez despre relațiile internaționale și să învăț limba japoneză.” Inițial, a început să studieze limba japoneză de sine stătător, iar în ultimul an de colegiu s-a înscris la Fundația pentru Relații Moldo-Japoneze pe lângă USM. „Acesta este scopul meu în viață – să devin ambasadoarea Republicii Moldova în Japonia și să promovez relațiile interculturale dintre cele două țări. Nu credeam că visul mi se va îndeplini atât de devreme, dar de câțiva ani îmi doream să plec în Japonia.”

Programul MIRAI i-a îndeplinit dorința, după ce mai mulți colegi i-au expediat oportunitatea. Ana a aflat despre acest schimb de pe #diez, chiar dacă l-a început era sceptică. „După ce și al treilea coleg mi-a trimis postarea, am înțeles că este un semn și că ar trebui să citesc mai multe despre program. Timp de două-trei zile, am lecturat tot ghidul de înscriere, pașii pe care trebuia să-i parcurg și, într-un final, am decis să aplic.” Anei i-a luat aproximativ o săptămâna să facă rost de toate actele necesare, iar peste circa două luni a primit răspunsul că a trecut în cea de-a doua etapă – interviul. MIRAI oferă studenților posibilitatea să aplice la una dintre cele patru secțiuni ale programului. Tânăra din Moldova a ales „Diplomație și strategii de securitate”.

După încă două luni de așteptare, studenta a aflat că este singura participantă din Republica Moldova. „Deoarece selecția este destul de strictă, m-am simțit foarte mândră. Speram să mai fie cineva de la noi, pentru că îmi era frică să zbor singură. Era prima dată când călătoream singură, dar, într-un final, nu a fost atât de înfricoșător pe cât mă așteptam.” Chiar dacă primul zbor de la Chișinău către Istanbul a decurs fără probleme, Ana recunoaște că îi era frică să nu se piardă. „Aeroportul din Istanbul este uriaș și m-am stresat puțin, dar am întrebat mereu personalul și m-am orientat. Zborul Chișinău-Istanbul a durat aproximativ o oră și jumătate, iar cel din Istanbul până în Japonia a fost de 14 ore.” Imediat după aterizare, a văzut inscripția Welcome to Japan, momentul în care pentru Ana a început interacțiunea directă cu specificul culturii asiatice. La aeroport, a fost preluată de către unul dintre organizatori, alături de care a mers să mănânce la un magazin japonez. „Am mai așteptat vreo două ore în aeroport, deoarece trebuiau să vină două colege din Irlanda și România. Din grupul meu făceau parte 16 persoane. Participanții erau originari din Spania, Italia, Franța, Danemarca.”

Chiar în prima zi, după câteva ore de la aterizare, cei 16 tineri au mers direct către Ministerul de Externe al Japoniei pentru o scurtă instrucțiune despre cum urmează să petreacă cele șapte zile în Tokyo. „Când am ieșit din aeroport, admiram pur și simplu faptul că sunt în Japonia. Clădiri moderne din sticlă foarte înalte, zgârie-nori, un fel de combinație între Dubai și Singapore. Vedeam lanurile de orez și era foarte frumos.” Ana descrie capitala Japoniei drept un oraș bipolar. „Pe de o parte – un megalopolis ultratehnologizat, iar pe de altă parte – un muzeu viu al tradiției, unde un simplu templu îți poate da impresia că te-ai teleportat direct în perioada Edo. Nu se compară cu nicio altă țară în care am fost.”

O altă instituție la care au mers cei 16 tineri pentru a se familiariza cu politica Japoniei a fost Institutul de Cercetare pentru Pace și Dezvoltare JICA Ogata Sadako. Acolo, prin intermediul discuțiilor, au reușit să se cunoască reciproc și să vorbească despre securitatea din fiecare țară. „Am avut o prelegere despre ce face Țara Soarelui Răsare pentru a menține securitatea în alte state. Eu le-am spus despre toate eforturile pe care le face Guvernul Republicii Moldova pentru a menține securitatea umană.” Ana a descoperit economia, societatea, istoria, cultura, relațiile diplomatice și grație altor instituții pe care le-a vizitat: Ministerul Apărării, Muzeul Forțelor de Apărare Terestre, Aeriene și Submarine, Clădirea Dietei Naționale, Universitatea Keiō.

În cadrul instituției de învățământ superior, tânăra a participat la două prelegeri susținute de către lectorii japonezi. „Am discutat despre Donald Trump și am făcut unele presupuneri referitoare la ce s-ar putea întâmpla odată cu investirea lui în funcția de președinte și care ar fi impactul asupra tuturor țărilor. Studenții japonezi ne-au arătat cea mai veche bibliotecă a universității, am mâncat împreună cu ei la cantină, iar seara am fost împreună la karaoke. Am interpretat melodiile formațiilor ABBA, Backstreet Boys și ale interpretelor Avril Lavigne, Beyoncé.”

Din relatările Anei aflăm că prelegerile de la Universitatea Keiō sunt asemănătoare cu cele din Moldova, cel puțin în domeniul relațiilor internaționale. Cu toate că nu a rămas impresionată de holurile instituției sau de sălile de curs, studentei i-au plăcut mult campusul academic și biblioteca. „De la magazinul universității mi-am cumpărat o broșă cu sigla instituției. Ceea ce mi-a plăcut mult este calitatea predării. Profesorii sunt foarte interactivi, explică clar și sunt foarte axați pe evenimentele contemporane, nu doar pe trecut.”

În afară de vizitele diplomatice, participanții s-au bucurat și de timp liber, pe care l-au dedicat restaurantelor sau obiectivelor turistice din Tokyo. Expedițiile au început cu prefectura Asakusa – locul în care Ana și-a creat cele mai frumoase amintiri și unde a descoperit societatea japoneză tradițională. „Acolo se află cel mai vechi templu din Japonia, Sensō-ji. În seara aceea, am început să plâng de fericire. Există mai multe ritualuri pe care ei le practică. Talismanele, de exemplu, sunt cele pe care le poți procura pentru succes în educație, noroc în dragoste, sănătate, chiar și pentru a conduce în siguranță. Ele se găsesc sub diverse forme. Eu, de exemplu, mi-am luat un colier care avea o reprezentare a lui Buddha în interior.” Un alt ritual tradițional pe care l-a încercat Ana este omikuji – un soi de amuletă cu noroc sau ghinion. „Există o casetă metalică pe care o scuturi, iar din ea cade un bețișor cu un număr. Apoi, mergi la dulăpiorul stabilit și extragi predicția ta pentru anul respectiv. Dacă primești un mesaj de noroc bun, îl iei acasă. Există diferite niveluri de noroc – de la cel mai mare noroc, la noroc mediu, mic și până la cel mai rău ghinion. Dacă primești un mesaj de ghinion, îl legi de un copac sau de o bară metalică, pentru ca acesta să nu se îndeplinească. Odată ce ai legat ghinionul, acesta dispare și nu ți se va întâmpla.”

Tot în Asakusa, Ana a văzut o adevărată paradă Oiran. Acest termen se referă la înaltele curtezane din perioada Edo, îmbrăcate în kimonouri grele, care mergeau pe sandale de lemn, cu o umbrelă elegantă. „Era un adevărat spectacol, cu muzică și lumini. Dansurile erau superbe, cu evantaie și fluiere lungi, crenguțe de sakura. Curtezanele interpretau spectacole, iar show-ul a durat aproximativ doua ore.” Tânăra a încercat și un mijloc de transport tradițional din perioada Edo. „M-am plimbat într-o caretă pe două roți, trasă de un om. Cel care m-a plimbat a fost impresionat de faptul că eu vorbeam japoneză și a fost foarte curios despre Moldova.” În lista atracțiilor turistice s-au regăsit inclusiv Turnul Tokyo, cu ai săi 333 de metri înălțime și faimoasa intersecție din sectorul Shibuya.

De la locurile turistice, trecem la gastronomia japoneză. În fiecare seară, tinerii mergeau să mănânce la restaurante diferite. Ana a rămas impresionată în mod special de sushi și matcha. „Sushiul din Japonia nu se compară cu nimic. Se topea pe cerul gurii. A fost minunat. Gusturile sunt foarte interesante. Am testat sushi cu bambus deasupra. Din bucatele japoneze, am mai încercat onigiri – o minge de orez, acoperită cu alge de mare. Am mâncat și dango, un fel de bile pe băț din făină de orez. Sunt foarte moi, dar nu atât de delicioase pe cât arată.” Într-un al restaurant, participanții MIRAI au stat pe tatami – o saltea folosită ca pardoseală în camerele tradiționale japoneze, unde mâncarea le-a fost servită de către roboți. Tot aici au avut ocazia să asiste la un spectacol de sumo.

În afară de clădirile impresionante și o gastronomie deosebită, poporul japonez se deosebește prin mai multe aspecte deosebite. Mi-am dorit să aflu ce îi face unici pe japonezi și cum a reușit să-i descopere Ana timp de o săptămână. Iată câteva lucruri curioase pe care ni le-a împărtășit.
#1. Fiecare loc are propria mascotă. Hotelul la care Ana a fost cazată avea drept mascotă un câine. „Stațiile de poliție, muzeele sau instituțiile publice au mascote. Nouă ni se povestea cine a făcut designul, ce presupune ea, cum o cheamă. La un muzeu, ni s-a explicat că, atunci când locul atinge un anumit număr de vizitatori, se creează o nouă mascotă.”
#2. Tradiția ștampilelor. Acest obicei a apărut încă în perioada în care pelerinii vizitau templele și primeau ștampile de la călugări drept suvenir spiritual. La templele japoneze se vând și caiete speciale pentru colecționarea ștampilelor. Ulterior, odată cu construcția liniilor de metrou și tramvai, au început să existe la fiecare stație. „Dacă cineva reușește să adune ștampile de la toate stațiile de pe o anumită linie de metrou, poate primi premii speciale. Fiecare ștampilă este personalizată, fiindcă reprezintă o anumită prefectură, cu atracțiile și simbolurile sale turistice.”
#3. Japonezii sunt foarte politicoși și respectuoși. Aceștia se înclină la fiecare cuvânt de politețe și repetă mereu „arigato, arigato” (mulțumesc) sau „gomen, gomen” (scuzați-mă).
#4. Cutuma nescrisă a normelor sociale. Poporul japonez respectă regulile de comportament, mai ales în transportul public. De exemplu, cei care urcă pe scările rulante se poziționează pe partea stângă, iar cei care coboară – pe partea dreaptă. Dacă ai un ghiozdan în spate, la urcarea într-un mijloc de transport public îl vei scoate și îl vei ține în fața ta pentru a nu deranja restul călătorilor. În stațiile de tren există porți care se deschid, iar oamenii formează un rând ordonat. Aceștia așteaptă ca toți pasagerii să coboare și ulterior urcă.

Încă la sosirea în Japonia, participanților li s-a spus ca până la finalul programului să pregătească un plan de acțiune pe care îl vor implementa odată cu întoarcerea în țara de origine. „Ne-am divizat în două grupuri a câte opt persoane și am hotărât cum vom disemina informațiile despre Japonia pe care le vom afla în timpul vizitei. Am hotărât că vom utiliza rețele sociale pentru a posta articole, fotografii și videoclipuri despre cultura japoneză.” Ana a reușit deja să susțină o prelegere pentru colegii săi de la facultate, în cadrul orei de retorică diplomatică. „Le-am relatat despre cultura japoneza, despre cele mai frumoase momente și despre studiile de securitate din Japonia.”

De asemenea, Ana își propune să organizeze mai multe evenimente culturale legate de Japonia, astfel încât tot mai mulți oameni să îndrăgească această latură a țării. „Am început să scriu mai mult pe rețelele sociale, să povestesc despre experiențele mele. Înainte, postam doar fotografii, dar acum simt nevoia să împărtășesc gânduri, emoții, trăiri.”

Într-un material viitor, Ana va veni cu o serie de sfaturi și recomandări pentru tinerii care își doresc să participe la programul de schimb MIRAI. Vei avea posibilitatea să afli care sunt criteriile de eligibilitate, cum trebuie să completezi formularul de înregistrare, care sunt cele mai importante aspecte de care trebuie să ții cont în timpul interviului și ce cheltuieli acoperă organizatorii proiectului.

Dacă dorești să fii mereu la curent cu cele mai noi oportunități #diez, ești mereu binevenit(ă) și pe canalul nostru de Telegram.

Preluat de la: diez.md