My-project-11.jpg
Până la vârsta de cinci ani a locuit în Chișinău, ulterior a stat la bunici în satul Holercani, raionul Dubăsari, iar la vârsta de nouă ani, a plecat în Italia. Acum, își face studiile de masterat la Facultatea de Inginerie Aerospațială la Universitatea din Padova, acolo unde Galileo Galilei a fost profesor. Vorbim despre Dumitrița Sandu, studenta care este fascinată de universul ce ne înconjoară și care visează într-o zi să zboare în spațiu pentru a-l explora.

Dumitrița a plecat în străinătate de la o vârstă foarte fragedă, ca mulți alți copii de la noi din țară, și după cum spune ea, cel mai important la acel moment era să fie alături de mamă, oriunde ar fi.

„Chiar dacă la început, primii trei sau patru ani, a fost foarte greu să mă obișnuiesc. Mai târziu, am înțeles că a fost și o mare oportunitate faptul de a învăța în Europa, de a face vacanțe de studiu în Anglia și Franța pentru a învăța limba și de a mă putea duce la facultatea care doream fără ca să mă mut în alt oraș sau chiar țară”, ne povestește tânăra.

Dumitrița spune că în Italia a studiat la un liceu cu profil real, iar ideea de a-și continua studiile universitare la Facultatea de Inginerie Aerospațială i-a venit în penultimul an de liceu: „Nimic altceva nu mi-a atras atenția și interesul precum această facultate. Cred că totul a început de la faptul că, de când eram mică, îmi plăcea foarte mult să privesc cerul noaptea. Iar în Moldova acesta îți oferă o vizibilitate spectaculoasă. Am avut și norocul să petrec fiecare vacanță de vară în Moldova până la vârsta de 17 ani”.

Dumitrița Sandu, împreună cu colegii (Sursă foto: SSC Esrange)

Studenta ține să menționeze că, în pofida dificultăților, a avut norocul de a crește printre exemple de femei moderne, una dintre ele fiind mama dânsei: „Ea mi-a arătat cum se repară o mașină, cum se face un circuit electric și tot ea m-a învățat să sudez. Așa s-a dezvoltat în mine curiozitatea despre cum funcționează ceea ce mă înconjoară. Atunci am și înțeles că facultatea de inginerie era cea de care aveam nevoie”.

Mai mult decât atât, tânăra specifică faptul că a fost întotdeauna fascinată de universul care ne înconjoară și de faptul că știm atât de puțin despre el: „Obiectivul meu a devenit să fac parte din grupul de oameni care proiectează și construiesc sateliții și rachetele – ceea de ce avem nevoie pentru a face noi descoperiri”.

Simularea uni zbor timp de 40 de  minute

„Nu vorbeam la școală niciun cuvânt, de rușine”

Dumitrița ne povestește că perioada de acomodare într-o țară nouă a fost cam dificilă la început: „Am ajuns în Italia la vârsta de nouă ani și toată vacanța de vară am petrecut-o învățând limba, deci chiar dacă o înțelegeam deja destul de bine, nu vorbeam la școală niciun cuvânt, de rușine. Din acest motiv mi-a și fost greu să-mi fac prieteni în primul an. Dar am avut norocul de a avea o învățătoare care înțelegea dificultățile mele și mi-a dat sfaturi care m-au ajutat să încep a interacționa cu ceilalți copii. Un sfat pe care mi-l aduc aminte și azi e cel de a gândi în limba italiană. Am folosit această tactică și când am fost anul acesta cinci luni în Franța cu programul Erasmus+ și pot să spun că într-adevăr ajută să înveți mai repede o nouă limbă”.

Orele la facultate

Pregătirile pentru zborul dispozitivului creat de echipa O-Zone (Sursă foto: SSC Esrange)

„La facultate, eram în curs cu alți 250 de studenți. Sala unde se desfășurau lecțiile era ca un amfiteatru, ca să maximizeze posibilitatea studenților de a vedea la tablă și pentru a ameliora sunetul, chiar dacă se foloseau microfoane. Faptul de a fi atât de mulți în același curs ne asigura în oarecare măsură anonimatul. Profesorul era mereu obiectiv, fiindcă era imposibil să ne cunoască direct. Acest aspect mi-a plăcut foarte mult, știam că nota pe care o primeam era una obiectivă. Cea ce nu mi-a plăcut e faptul că trebuie să înveți foarte multă teorie, multe formule și mult material care știu că în alte țări nu sunt subiect de examen. Din alt punct de vedere, cred că a fost pentru mine o metodă bună de a-mi pune la încercare capacitățile, iar ca rezultat, acum dețin cunoștințe utile care probabil în alt mod nu aș fi reușit să le obțin”, ne spune studenta.

Cursurile de masterat pe care le-a făcut Dumitrița au decurs în felul următor:
# lecții teoretice predate de profesor;
# câteva exerciții practice la care trebuia să ai stilou și foaie;
# cerința de a face un proiect într-un grup de maximum patru persoane.

„Trebuia să ajungem la anumite rezultate folosind programe precum Matlab/Simulink și alte programe utile pentru ingineri aerospațiali: SystemA sau GMAT NASA.”

Câteva proiecte pe care le-au făcut la universitate:
# proiectarea unui robot SCARA și simularea folosind Matlab/Simscape;
# proiectarea unei rachete și simularea zborului ținând cont de unele cerințe.

Sala de control ESOC în Darmstadt, Germania

Dumitrița a reușit să viziteze Agenția Spațială Europeană (ESA), ESOC în Germania [camera principală de comandă din Centrul de operațiuni spațiale ESA], ESTEC (Centrul European de Cercetare și Tehnologie Spațială) din Țările de Jos și Centrul Spațial Suedez Esrange.

Tânăra ne mai spune că, pe tot parcursul anilor, a beneficiat de bursă și de reducerea taxelor universitate, precum și de posibilitatea de a mânca gratuit la cantinele universității: „A fost un mare ajutor, în special când am plecat în Franța cu programul Erasmus+. Am fost complet autonomă financiar. Ajutorul pe care îl oferă universitatea mi-a permis să-mi termin studiile fără grijă financiară și cred că e un mare noroc să nu fii obligat(ă) să lucrezi în timpul studiilor”.

„Nu trebuie să acceptăm comportamente care conduc la inegalitate”

„Am avut norocul să cresc într-un anturaj care mereu m-a motivat și nimeni niciodată nu și-a permis să-mi spună ce facultate e mai bine să fac fiind fată. Chiar dacă aud de dificultățile pe care în fiecare zi le întâlnesc femeile care lucrează în domeniul STEM [știință, tehnologie, inginerie și matematică], eu cred că situația e în continuă dezvoltare. Nu trebuie să acceptăm comportamentele care conduc la inegalitate, fie salarială, fie de tratament”, menționează Dumitrița Sandu.

„Sportul a devenit un fel de salvare pentru mine”

Pe lângă ore la universitate, tânăra mai este pasionată de sport și călătorii, spune că o ajută să se relaxeze și că îi oferă forțe noi pentru a continua să învețe: „Pasiunea pentru sportul de sală am descoperit-o acum patru-cinci ani. A fost un fel de salvare pentru mine din motiv că facultatea nu-ți lasă timp pentru prieteni sau pentru a te întoarce în Moldova să-ți vezi familia de câte ori dorești. Al doilea meu hobby este să călătoresc. De fiecare dată, după orice sesiune de examene, plecam undeva, într-o țară nouă sau într-un oraș nou. În așa mod am vizitat aproape toată Europa și de fiecare dată mă întorceam acasă cu o dispoziție excelentă pentru a începe un nou an sau un nou semestru”.

Programul Agenției Spațiale Europene

Echipele REXUS BEXUS (Sursă foto: ESA Academy)

Dumitrița a participat, timp de doi ani, la un program al academiei Agenției Spațiale Europene. Acest program oferă posibilitatea studenților din domeniul STEM să participe la crearea propriului proiect nu doar fiind supravegheați și ghidați de membrii ESA, dar și să pună în practică, să testeze propriile proiecte cu ajutorul instrumentelor din structurile ESA sau a altor companii aerospațiale.

„Eu, împreună cu echipa O-Zone, am participat la programul REXUS/BEXUS. Acest program oferă posibilitatea studenților să creeze un proiect și să-l testeze folosind o rachetă sau un balon stratosferic. Pe tot parcursul programului, am fost susținuți de membrii companiilor aerospațiale ESA, ZARM, DLR, SSC.

Au creat un dispozitiv care a fost ridicat la 27 km deasupra Pământului

Dispozitivele pe care le-au creat studenții, la înălțimea de 27 km (Sursă foto: BOB Team)

Tânăra studentă a fost, împreună cu alți trei colegi de facultate, cofondatoarea proiectului O-Zone.

„Obiectivul nostru era să realizăm un dispozitiv compact și lejer, capabil de a eșantiona aerul la diferite înălțimi, pentru ca apoi să analizăm probele în laborator și să descoperim tipurile și cantitatea substanțelor responsabile de poluarea aerului.”

Echipa proiectului O-Zone. Dumitrița, alături de alți trei colegi de facultate (Sursă foto: ESA Academy)

Acest proiect a fost prezentat în Țările de Jos, la ESTEC, unde a fost acceptat pentru a fi parte din experimentele ciclului 30 al programei REXUS/BEXUS. Dumitrița spune că, după această etapă, totul a decurs exact ca o misiune spațială.

Acel dispozitiv pe care l-au creat studenții a fost ridicat la înălțimea de 27 de kilometri cu ajutorul unui balon cu aer cald, unde temperatura ajunge la −60 °C.

„Datorită efortului depus de către toată echipa O-Zone, experimentul a fost un mare succes. Rezultatele colectate au fost apoi prezentate în diferite articole științifice.”

„Visul meu este să particip la misiunile aerospațiale”

Cu câteva minute înainte de lansarea dispozitivului pe care l-a creat echipa O-Zone împreună cu Dumitrița.

Dumitrița vrea să facă un stagiu timp de șase luni în Franța, la Toulouse, după care speră să se angajeze într-o companie aerospațială precum ESA.

„Această companie e unica în care am cunoscut membrii ei și mi-a plăcut foarte mult nu doar ambientul, dar și efortul de a atrage studente și studenți către această lume care uneori pare inaccesibilă.”

Cu toate acestea, tânăra spune că nu vrea să se oprească de învățat. Își planifică să facă cursuri adăugătoare în economie și management la o universitate din Germania: „Cred că doar studiile în inginerie nu îmi vor da o viziune completă în profesia pe care vreau să o fac în viitor”.

„Păstrați-vă pasiunea inițială”

O-Zone/Facebook

Dumitrița Sandu le spune tinerilor și tinerelor care își doresc să urmeze această facultate să își păstreze pasiunea inițială pe parcursul anilor, chiar dacă uneori va fi foarte greu.

„Aș vrea să sfătuiesc studenții din Republica Moldova, în special pe cei care au cetățenie română și învață în domeniul STEM, să monitorizeze pagina web a companiei Aerospațială ESA, căci în fiecare lună apar noi oportunități pentru studenți. Participarea în aceste programe permite să intrați în contact direct cu companiile aerospațiale europene, și mai ales vi se oferă posibilitatea de a avea mentori gata să vă sfătuiască și să vă ajute să ajungeți la obiectivele proiectelor voastre.”

Întoarcerea acasă, în Moldova

Tânăra ne spune că, la momentul actual, nu crede că se va întoarce în Moldova, dar nu exclude această opțiune: „Încă am nevoie să-mi perfecționez cunoștințele. Totuși, sunt sigură că nu doar eu, dar și mulți alți tineri nu vor pierde ocazia de a investi în Republica Moldova.”

Preluat de la: diez.md