Pe lângă toată euforia magică a acestei zile, vă reamintim că sute şi mii de copii din Moldova sunt zilnic supuși diverselor forme de abuz şi neglijare, iar politicile elaborate în domeniul protecţiei copilului nu reușesc să asigure pe deplin o copilărie fericită tuturor.
Cu regret, multe familii din Republica Moldova educă copiii cu și prin violență, iar expresiile „bătaia este ruptă din rai”, „copilul este pupat doar în somn” sau „unde da mama, acolo crește” nu sunt doar la nivel teoretic, copiii fiind bătuți acasă de către părinții lor atunci când se comportă altfel decât aceștia doresc sau altfel decât se așteaptă.
Bătaia și limbajul agresiv/amenințător este un comportament social acceptat și moștenit din generație în generație, se crede că astfel copilul „învață” cele mai importante lecții de viață – lecția respectului față de celălalt, a supunerii față de reguli, a onestității și a responsabilității.
Noi suntem un popor creștin și cu siguranță multe din acțiunile noastre își găsesc argumentarea în Biblie. Solomon în proverbele sale spunea că cine cruță nuiaua (adică varga), își urăște copilul. Sau că copilul dobândește înțelepciune dacă este certat și bătut cu varga. Acest model de educare a copiilor prin violență a fost preluat și de creștini. Unul din cei mai cinstiți teologi creștini SF. Ioan Gură de Aur scria că este bine ca copilul să se teamă de bătaie, iar renumitul duhovnic care a trăit în secolul XX, Sf. Paisie Aghioritul dând sfaturi părinților, le spunea că trebuie să pedepsească corporal copiii în așa fel încât copiii să înțeleagă pentru ce sunt pedepsiți. Totuși această atitudine este contrar spiritului evanghelic. Orice tip de violență, indiferent cine este victima este contrar învățăturii lui Hristos.
Ca urmare a expunerii la violenţă, copiii pot manifesta anxietate crescută, agresivitate, nelinişte, coşmaruri, dificultatea de a adormi, teama de a face greşeli, gânduri de suicid, un apetit alimentar foarte crescut sau foarte scăzut, enurezis, dureri de cap şi de stomac, dificultăţi de concentrare, tendinţa de a-şi face rău (se trag de păr, îşi rod unghiile), dificultăţi sociale.
Trebuie să înțelegem că violența naște violență.
Foarte des părinții aplică violența asupra copiilor pentru că din cauza imprudenței și a jocului copilăresc au spart vreo fereastă, televizorul sau vreun pahar prin casă. Ei măsoară asprimea pedepsei după dauna pe care a adus-o copilul prin greșeala sa. În astfel de cazuri părinții trebuie să-și păstreze starea de spirit liniștită și împăcată înainte de a începe dialogul cu copilul. Starea de enervare se va transmite și copilului, iar așa copilul nu va înțelege nimic. Și ca urmare va duce la înstrăinarea de părinți. Și totuși ce este mai important? paharul sau fereastra spartă sau copilul?
De Ziua Internațională a Copilului vreau să vorbesc despre metodele de educare pozitivă, acea formă de educație care pune accent în primul rând pe nevoile copilului. Ei ajung să se comporte într-un anumit fel din diverse motive, de asta, este important să vedem ce stă în spatele unui anumit comportament. Nu există copiii răi, problematici, există părinții problematici. Orice comportament al copilului are o explicație și este o manifestare și o formă de protest al copilului la situația și problemele din jurul său.
Educația pozitivă este despre copil și nevoile lui, nu ale părintelui! Discutați cu copilul, explicați, argumentați și dați exemple. Deseori ca urmare a pedepselor copilul are frică de părinți și nu conștientizează lecția pe care doriți să o transmiteți copilului.
Preluat de la: diez.md