Dolor y Gloria (2019)
„Durere și glorie” este a opta colaborare a lui Pedro Almodóvar cu Antonio Banderas, a șasea cu Penélope Cruz și a doua cu ambii.
Romanticul Salvador Mallo (Antonio Banderas), regizor de film în amurgul carierei sale, este afectat de probleme de sănătate. Bărbatul privește involuntar în trecut și un flux de amintiri vii se prăbușesc asupra lui. Își amintește de copilărie, de sentimentele tandre pe care le avea pentru mama sa (Penélope Cruz), de dragoste și de separare, de căutarea fericirii și a succesului; dar cel mai important de alegerile pe care le-a făcut în viață și care l-au adus în acest punct de incertitudine.
Este un film autobiografic inspirat și des comparat cu opera lui Federico Fellini – „8½”. Acesta devine motivul principal pentru care criticii îl felicită pe Almodóvar că a dat naștere unei lucrări mature și diferite comparativ cu precedentele și îl critică dur pentru faptul că s-a luat de piept cu maestrul Fellini. O peliculă frumoasă, profundă, jucată impecabil, plină de culori și regrete. O dramă europeană în stil latin care explorează sufletul rătăcit al unui artist de anvergură.
–> <!–
–>
BrexiT (2019)
Pe scurt: strategul politic Dominic Cummings conduce o campanie populară, dar controversată pentru a convinge alegătorii britanici să părăsească Uniunea Europeană din 2015 până în prezent.
Potrivit acestui film, creierul din spatele rezultatului referendumului istoric al Regatului Unit a fost Dominic Cummings (Benedict Cumberbatch). Aparent, el a creat destul de multe strategii și a arhitecturat campania Leave, concentrându-se pe mesaje simple. Take Back Control (prea din nou controlul): folosiți banii pe care îi plătim săptămânal la Bruxelles (350 de milioane de lire sterline) pentru NHS și țineți imigranții în afară.
Filmul prezintă inevitabil o poveste dezechilibrată și prea simplistă, cu nimic nou din vederea limbajului cinematografic sau a jocului actoricesc, dar este interesant să îl vezi din perspectiva campaniei Leave. Scopul scuză mijloacele și dacă obiectivul este să părăsim UE, ținta va fi electoratul indecis. Întrucât aproximativ o treime dintre alegători era astfel, Cummings a intrat în contact cu o companie care a afirmat că va putea ajunge la alegători prin extragerea datelor de pe rețelele sociale. În timpul campaniei Leave, au fost postate un miliard de reclame personalizate pe Facebook. Cât de legal era acest lucru, nu este clar în film, dar Cambridge Analytica este încă obiectul mai multor acuzații și investigații legale legate nu doar de Brexit, ci și de alegerile prezidențiale din 2016 din SUA și de alegerile prezidențiale din Kenya din 2017.
Proxima (2019)
După ce Brad Pitt și Ryan Gosling au vizitat spațiul, a venit timpul și pentru Matt Dillon și Eva Green.
Acțiunea filmului are loc pe Pământ și ilustrează etapele de pregătire și de testare a unui astronaut înainte de a ajunge în spațiu. Personajul principal este Sarah Loreau (Eva Green), o astronaută care urmează să părăsească Pământul pentru o expediție pe Marte. Totul ar fi fost foarte simplu dacă nu ar exista Stela, fiica ei de opt ani pe care trebuie să o lase pe Pământ. Pe lângă lupta interioară prin care trece ca mamă, ea trebuie să demonstreze că este suficient de puternică pentru a reuși într-o profesie în care predomină bărbații.
Proxima este o dramă despre o femeie care încearcă să împace cariera și viața de familie și, cel mai important, e lipsită de clișeele melodramatice și siropoase care strică filmele de acest gen. Un casting foarte bun, un joc actoricesc la nivel și o poveste care la prima vedere pare obișnuită, dar reușește să devină unică.
Temple Grandin (2010)
Un film biografic despre Temple Grandin, o femeie autistă care și-a depășit limitele impuse de condiția ei și de a devenit doctor în științe și expert în domeniul creșterii animalelor. Este remarcată pentru crearea „cutiei de îmbrățișare”, recunoscută pe scară largă astăzi ca o modalitate de ameliorare a stresului la copiii autiști și pentru designul uman creat pentru tratamentul bovinelor în fabricile de procesare, lucru care a devenit obiectul mai multor cărți și a câștigat un premiu PETA.
Temple (Clare Danes) s-a născut cu autism și cu alte defecte psihice grave. Din această cauză, este trimisă să-și petreacă copilăria la ferma mătușii sale (Catherine O’Hara). Acolo, ea manifestă o profundă empatie pentru animale, dezvoltând chiar și un mecanism de calmare a acestora. Când ajunge la colegiu și se confruntă cu teroarea socială, este îndrumată de un profesor plin de compasiune (David Strathairn), care îi încurajează abilitatea sa naturală și îi arată calea de a deveni un consilier agricol de frunte.
O dramă biografică plină de speranță și izbândă, care se evidențiază de filmele de acest gen printr-o abordare detaliată a gândirii unui om cu autism. Cu diverse animații grafice, cu planuri intime și cu o performanță actoricească veridică, filmul te face să privești, să empatizezi și să înțelegi soarta unui om diferit.
The Peanut Butter Falcon (2019)
Un simplu, dar încântător road movie despre prietenie și sacrificiu, relatată agale, cu situații imprevizibile, dar cu suflet bun.
The Peanut Butter Falcon este o poveste de aventură situată în lumea unui Mark Twain modern, care începe atunci când Zak (Zack Gottsagen), un tânăr cu sindromul Down, fuge din azilul de bătrâni în care trăiește pentru a-și urma visul de a deveni un wrestler profesionist. Prin circumstanțe pe care nu le pot controla, Tyler (Shia LaBeouf), un fugar, haiduc de scurtă durată, devine de nevoie antrenorul, aliatul și mai târziu prietenul lui Zak. Împreună trec prin delte, evită capturarea, beau whisky, îl găsesc pe Dumnezeu, prind pește și o conving pe Eleanor (Dakota Johnson), o bună angajată a căminelor de îngrijire medicală cu o poveste proprie, să li se alăture călătoriei lor.
Un film admirabil și plăcut despre regăsirea de sine, despre realizarea visurilor și despre felul de a-i trata cu respect pe ceilalți, indiferent cât de diferiți par a fi. O experiență de care poți doar să te bucuri, cu o partitură muzicală ușoară, cu peisaje pitorești și cu atmosferă liniștitoare. O poveste de dragoste, credință și încredere, toate legate de o barcă care plutește ușor pe râu spre un viitor mai bun.
Pentru mai multe filme, vezi articolele anterioare sau accesează „CE SĂ VĂD?”.
Ne revedem în septembrie. Vizionare plăcută și un sfârșit de vară pe măsură!
Autor: Mircea Bobînă
Preluat de la: diez.md
